Roman alcătuit din jurnale, scrisori și convorbiri imaginare ale eroilor cu interlocutori absenți, acesta-i subtitlul opusului Focul grecesc, de Leonid Iuzefovici (n. 1947), Litera, 2023 – carte distinsă cu Premiul Bolșaia Kniga, cel de-al treilea de care se învrednicește romancierul rus. De bună seamă, cum altfel să-i înfățișezi, la cca 200 de ani de la consumarea evenimentelor, pe țarul Alexandru I, contele Arakceev, baroneasa Iulia Kridner, conducătorii greci Konduriotis și Kolokotronis, eteristul Alexandru Ipsilanti, sultanul Mahmud, otomanii Ibrahim Pașa, Kutahi Pașa, patriarhul Constantinopolului Grigorie al V-lea ș.a., ca să pomenim doar figurile istorice reale, pe lângă cele zămislite de fantezia autorului?!
„Focul grecesc mi s-a aprins în inimă...”, mărturisește Grigori Mosțepanov aflând despre sfârșitul de mucenic al patriarhului Grigorie, spânzurat la ordinul sultanului Mahmud de porțile bisericii, după ce că a fost luat „direct de la slujbă în veșmintele de Paște”. Înflăcărat de nobila cauza a independenței grecești, le scrie autorităților ruse să-l forțeze pe sultan – după ce vor fi pus „stăpânire pe fortărețele de la Dunăre și pe gura Sulina” – „să recunoască libertatea Greciei în granițele pe care le va dori suveranul nostru”. Suntem abia la începutul narațiunii, alte cca 400 de pagini acoperă spații întinse – de la Sankt Petersburg la Nijni Taghil, de la Taganrog la Atena –, iar istoriile se țin lanț, narate chiar de actanţii lor:
„Astăzi, la fel ca pe vremea cezarilor, Grecia este învelișul gol a ceea ce cândva a făcut ospățul zeilor. Cu ajutorul filoelenilor, grecii au meșterit din ea o marionetă, dansează în jurul ei și strigă că Elada a înviat.” (Ignati Elovschi, secretarul particular al lui Alexandru I)
„Eu am venit aici ca să lupt pentru libertatea unor oameni care nu sunt așa de buni cum mi se părea de la depărtare, și trebuie să iubesc această țară amintindu-mi de cea pe care grecii înșiși au uitat-o demult. Grecia ne învață să trăim cu o fisură în inimă.” (Charles-Antoine Fabier)
„Dumnezeu îmi dă de știre că aici, la Atena, se va împlini cel mai mare ideal al vieții mele, înfrățirea popoarelor prin unirea tuturor bisericilor creștine. Grecia, prin suferințele ei, va răscumpăra în fața lui Cristos păcatul vrajbelor noastre.” (baroneasa Iulia Kridner)
„La un pahar de vin, Mosțepanov mi-a împărtășit gândurile lui despre cât de fericiți vor trăi grecii după alungarea turcilor și a egiptenilor. Grecia viitoare i se înfățișează ca o copie a Rusiei, dar fără furturi din banii statului, fără beții, judecăți strâmbe și suduieli. Țăranii harnici, judecătorii cinstiți și un monah înțelept o vor ridica pe culmi de măreție și slavă. În dangătul clopotelor întoarse în Sfânta Sofia, la Atena se va înființa o academie, la Salonic și Nauplia, universități. (...) Idealul lui, ca o oglindă strâmbă, reflecta visele lui Fabier despre o Grecie liberă, care să dea exemplu întregii omeniri.” (Konstantin Konstandis)
„În bătălii, se spunea aici (în articolul din carte), în fața oștirii bizantine erau aduse dispozitivele de aruncare a focului grecesc, care, pentru a îngrozi dușmanul, uneori erau meșterite în formă de dragon; înăuntru se puneau vasele cu amestecul combustibil. Când acesta era aprins, din botul dragonului țâșneau flăcări, din nări, fum, iar dacă un berbec de asalt sau o piatră aruncată din catapultă spărgea coastele acestei bestii, din ea se scurgea un sânge negru ca smoala, pe care pământul nu-l sorbea în sine.” (maiorul Boris Cihaciov)
Şi ce frumos spune, într-un moment de inspiraţie, cusurgiul Grigori Mosțepanov: „Așa se întâmplă în Grecia – lumina se revarsă, dar de unde numai Dumnezeu știe, parcă undeva sub nori atârnă nevăzută o candelă care nu se stinge niciodată. Așa e țara asta.”
Întocmai şi romanul – un candelabru cu mai multe braţe, după numărul personajelor…
2 octombrie ’23
