Sfârșitul Podului aerian de la Berlin la 30 septembrie 1949 a marcat o primă victorie de proporții în Războiul Rece. Criza s-a născut dintr-un plan lansat de Statele Unite, Marea Britanie și Franța de a crea o nouă monedă stabilă pentru Germania vestică. Sovieticii au reacționat mînioși, vrând să preia controlul economiei postbelice a țării. În consecință ei au tăiat drumurile de acces și aprovizionare cu apă și curent ale Berlinului de Vest, situat departe, în mijlocul zonei sovietice. Președintele Harry S. Truman a respins sfatul generalilor săi de a lansa o confruntare militară și, în locul ei, a decis să colaboreze cu forțele națiunilor aliate, declanșînd cea mai mare operațiune de parașutare umanitară din istorie. Americanii au denumit planul ”Operation Vittles”, în timp ce britanicii l-au botezat „Plainfare”. Timp de mai mult de 15 luni, peste două sute de mii de avioane au livrat circa 2,3 milioane de tone de provizii pentru orașul blocat, fapt ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
La 70 de ani de la Podul aerian de la Berlin
5
Aeroportul Tempelhof din Berlinul de Vest în cursul operațiilor de la 24 iulie 1948. Aeroportul era situat în centrul orașului, cu arii rezidențiale în apropierea imediată a hangarelor.
6
Trei soldați americani coordonează traficul aerian aglomerat la aeroportul Tempelhof, 1 iulie 1948.
7
Avioane cargo ale forțelor armate aeriene americane C-47 aliniate pe aeroportul Tempelhof la 1 iulie 1948, în timp ce un transport de alimente, incluzînd lapte și făină, este descărcat în camioane militare.
8
Tineri stau pe o clădire disatrusă de bombe, lîngă Tempelhof, în timp ce un avion american zboară deasupra capetelor lor, după de livrase o încărcătură de cărbune la 9 iulie 1948. Pentru ca orașul să supraviețuiască blocadei sovietice, s-a estimat că berlinezii aveau nevoie zilnic de cel puțin 4500 de tone de alimente și cărbune. Coordonarea eficientă a zborurilor le-a permis aliaților să depășească treptat acest minim.
