Sfârșitul Podului aerian de la Berlin la 30 septembrie 1949 a marcat o primă victorie de proporții în Războiul Rece. Criza s-a născut dintr-un plan lansat de Statele Unite, Marea Britanie și Franța de a crea o nouă monedă stabilă pentru Germania vestică. Sovieticii au reacționat mînioși, vrând să preia controlul economiei postbelice a țării. În consecință ei au tăiat drumurile de acces și aprovizionare cu apă și curent ale Berlinului de Vest, situat departe, în mijlocul zonei sovietice. Președintele Harry S. Truman a respins sfatul generalilor săi de a lansa o confruntare militară și, în locul ei, a decis să colaboreze cu forțele națiunilor aliate, declanșînd cea mai mare operațiune de parașutare umanitară din istorie. Americanii au denumit planul ”Operation Vittles”, în timp ce britanicii l-au botezat „Plainfare”. Timp de mai mult de 15 luni, peste două sute de mii de avioane au livrat circa 2,3 milioane de tone de provizii pentru orașul blocat, fapt ce i-a convins pe sovietici să pună capăt blocadei.
La 70 de ani de la Podul aerian de la Berlin
1
Un avion american de tic C-54 Skymaster în curs de aterizare la Baza militară aeriană Tempelhof de la Berlin, în timp ce berlinezii privesc cu speranță la 10 august 1948. Podul aerian a funcționat timp de 15 luni după ce sovieticii au blocat orașul. Circa 101 dintre participanții la operațiune au murit, între care 40 de britanici și 31 de americani, în cea mai mare parte a lor datorită unor accidente nelegate de zbor.
2
Un soldat american verifică un manifest, în timp ce supraveghează încărcătura de făină dintr-un transport cu un avion C-47, la Baza aeriană de la Frankfurt-pe-Main, la 29 iunie 1948. Baza a fost principalul centru de livrare pentru Podul aerian berlinez.
3
Cele mai multe avioane americane au folosit culoarul sudic, care lega Frankfurt și Tempelhof, baza operată de Statele Unite în inima orașului. Toate avioanele britanice și circa 40 de avioane americane au folosit coridorul nordic, zburînd din zona Hamburg spre sud-est și aterizînd la aeroportul administrat de britanici la Berlin, Gatow. Avioanele au zburat 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămînă și au aterizat adesea la un minut distanță unul de altul.
4
Vest-berlinezi așteaptă să umple găleți cu apă la un hidrant, 3 iulie 1948. După ce sovieticii au tăiat aprovizionarea, rezidenții au fost siliți să aștepte la coadă cu orele.
