„Sângele rece” al locuitorilor din Harkov
În Franța, Le Monde are astăzi un reportaj realizat în marele oraș ucrainean din nord-est Harkov, situat foarte aproape de frontiera cu Rusia, lângă Donbasul secesionist. Acolo, scrie Le Monde, “sângele rece al locuitorilor orașului surprinde”, știind că nu departe, la numai 25 de km de Harkov, Putin a strâns în ultimele săptămâni o armada de 100.000 de soldați și un arsenal cum nu s-a mai văzut în apropierea acestei localități, despre care s-a spus, din 2014 încoace, că făcea parte din planul inițial de ocupare a întregului est al Ucrainei de către Rusia, dar că planul rusesc de a stârni acolo o revoltă împotriva Kievului n-a funcționat.
Asta, amintește Le Monde, în ciuda faptului că în februarie 2014 militanți pro-ruși ocupaseră clădirea primăriei din Harkov, prefigurând ceea ce avea să se întâmple la scurtă vreme în Donbas și în Crimeea. De atunci, acest oraș plin de terase și studenți se află sub stricta supraveghere a SBU, serviciile secrete ale Kievului.
Tot în Franța, Libération are un interviu cu Pavel Latușka, figură importantă a opoziției din Bielorusia, fost ambasador al țării sale la Varșovia și Paris și fost ministru al culturii, care, aflat în Paris, încearcă să atragă sprijin occidental pentru revolta împotriva autocratului lider, sprijinit de Rusia, Aleksandr Lukașenka și care, în interviul cu Libération, este foarte critic cu complezența occidentalilor, pentru care regimul de la Minsk nu e chiar o prioritate.
Noul șef al MI6: L-am avertizat pe Putin de ce s-ar întâmpla dacă invadează Ucraina
În Anglia, The Times oferă la rândul său un interviu cu noul șef al serviciilor secrete britanice MI6, Richard Moore (întâmplător același nume de familie ca actorul care l-a jucat o vreme pe James Bond, Roger Moore), care spune că Putin a fost avertizat de consecințele dramatice, respectiv s-ar ajunge la un război cu Occidentul, dacă ar invada în mod deschis Ucraina și că asta a determinat recenta retragere parțială a trupelor rusești.
Numele șefului MI6, scrie The Times, este singurul nume al vreunui angajat al serviciilor secrete care este făcut public. De altfel, organizația nici n-a existat în mod oficial până în 1992, cu toate că există de mai bine de un secol.
Rămânând la Ucraina: fostul actor devenit președinte Volodimir Zelenski cere, într-un interviu cu Financial Times, revizuirea acordurilor "Minsk II" dintre Kiev și Moscova. "Particip la un mecanism imaginat înaintea mandatului meu", spune el. "Procesul de la Minsk ar trebui să slujească situației de azi, iar nu s-o continue pe cea de ieri."
(Cf. și blogul pe care îl țin zilnic la Europa Liberă despre criza din Ucraina, de la tulburările de pe Maidan din decembrie 2013 încoace, inclusiv evoluțiile zilnice ale situației pe front în Donbas: Criza din Ucraina. LiveBlog.)
Praga: placa turnantă a spionajului rus în Europa
În Spania, cotidianul El Pais reia și rezumă derularea tuturor evenimentelor care au dus la actualul balet al expulzărilor de diplomați între Rusia și capitalele occidentale.
El Pais pornește de la explozia depozitului de armament din Cehia, în 2014, pe care Praga o impută serviciilor secrete ale armatei ruse, GRU, și trece prin lungul lanț de asasinate, reușite sau nu, pe sol european, comise în ultimul deceniu de agenți ruși. Praga pare a fi un soi de placă turnantă a agențiilor rusești, iar experții cehi, scrie El Pais, estimează că 50% din numerosul personal al ambasadei ruse aparțin uneia sau alteia din agențiile de spionaj. De acolo, ei „acoperă” și operează și în alte țări ale UE. Rusia menține mai bine de 100 de angajați la ambasada din Praga, dublu față de personalul ambasadei SUA.
„Explozia îndoielnică”: Miloš Zeman hulit acasă, lăudat în Rusia
În Rusia, presa se concentrează pe declarațiile surprinzătoare ale filo-rusului președinte ceh Miloš Zeman, mare admirator al lui Putin, care spune că nu există dovezi privind implicarea Rusiei în explozia în 2014 a depozitului de armament din țara sa.
Sub titlul „Explozia îndoielnică”, Kommersant scrie că Miloš Zeman afirmă că ar exista de fapt două teorii despre ce anume a cauzat explozia depozitului de muniții în 2014 și că amândouă trebuie cercetate. Vorbind pentru prima oară despre acest incident, într-o intervenție televizată duminică 25 aprilie, Zeman a spus că o versiune a evenimentelor este aceea potrivit căreia serviciile de informații rusești au fost implicate în acea explozie, teorie în urma căreia s-a ajuns la actualele expulzări reciproce de diplomați. Cealaltă versiune, a spus Zeman, e că explozia a fost cauzată de mânuirea neglijentă a muniției de către militari cehi.
Asta după ce premierul ceh Andrej Babiš a anunțat pe 17 aprilie că experții serviciilor speciale au găsit „dovezi de necontestat” și că există o „suspiciune rezonabilă privind rolul unor membri ai unității 29155 din serviciul de informații al armatei ruse GRU în explozia depozitului de muniție de la Vrbetice în 2014”.
Referindu-se la raportul Serviciului de securitate și informații al Cehiei, propria lui țară, președintele Miloš Zeman insistă însă că nu există „nici probă, nici dovadă” că cei doi agenți GRU ruși căutați în legătură cu posibila implicare în cauzarea exploziei au fost într-adevăr la depozitul de armament aruncat în aer. Cei agenți ruși căutați în legătură cu explozia din 2014 sunt însă aceiași ofițeri GRU acuzați de tentativa de asasinare cu un agent neurotoxic militar împotriva fostului agent dublu rus Serghei Skripal. Acel Skripal și fiica lui au supraviețuit atacului cu ceea ce anchetatorii britanici au stabilit că a fost agentul neurotoxic rusesc Noviciok.
Kommersant încheie informându-și cititorii că Cehia a exclus giganticul trust rusesc, controlat de stat, Rosatom, din licitația pentru construirea unei centrale atomice în țară, și că, la Moscova, Kremlinul pregătește ca represalii noi interdicții de import pentru unele produse cehești, în primul rând berea.
Izvestia, la rândul său, subliniază gros toate contradicțiile din poziția oficială a Cehiei, acolo unde premierul Babiš acuză Rusia, iar președintele Zeman spune că nu există nicio dovadă în acest sens.
Tot Izvestia mai scrie că în Ungaria lui Viktor Orbán vaccinul Sputnik V a fost decretat cel mai eficace (aceeași Ungarie în care trustul rusesc Rosatom, gonit din Cehia, va construi o central nucleară cu două reactoare evaluate la peste 12 miliarde euro). Și tot Izvestia mai scrie că în SUA, la împlinirea a 100 de zile de când Joe Biden este la putere, procentul celor care îl aprobă pe Biden este „unul din cele mai coborâte din istorie”: doar 52% (deși tot Izvestia scrie imediat, contrazicându-se, că la 100 de zile Donald Trump coborâse la 42%, iar Gerald Ford la 48%).
Drama tătarilor din Crimeea într-un film sobru și elegant
Părăsind politica, în Germania, cotidianul finanțelor Frankfurter Allgemeine Zeitung oferă pe site-ul său un reportaj filmat în zona interzisă de la Cernobîl, care, abandonată de oameni, a devenit un paradis pentru animale sălbatice de tot felul.
În schimb, tătarii din Crimeea regretă paradisul pierdut. La rubrica culturală, la Londra, The Observer, cel mai vechi săptămânal duminical din lume, lansat în 1791, și care mai recent a fuzionat cu The Guardian, oferă cronica extrem de entuziastă (patru stele din cinci) a unui film ucrainean, vorbit în bună parte în tătară: Додому, Spre casă (Evde, în tătară și Homeward în engleză). Este un film care folosește o tragedie familială pentru a ilustra drama întregii națiuni tătare după anexarea Crimeei de către Rusia în 2014. Este un road movie prin Ucraina, de fapt: un tată și fiul său înstrăinat călătoresc cu mașina de la Kiev în Crimeea, purtând în spatele vehiculului trupul în descompunere al fiului și fratelui mai mare, pentru a-l îngropa „acasă”.
Regizorul, Nariman Aliev, este el însuși tătar, iar filmul e lăudat în The Observer pentru eleganța imaginii și pentru felul sensibil și discret în care drama tătarilor, de secole alungați, deportați și persecutați în Crimeea (deportarea tătarilor fusese de altfel propusă pentru prima oară de Dostoievski, cum am mai arătat-o), e reconstituită doar prin dialogurile tensionate dintre tată și fiu.
Istoria Rusiei printr-o băcănie
Din nou în Franța, săptămânalul Courrier International, care oferă în traducere cele mai bune articole ale săptămânii din presa de pe întreaga planetă, are în ultimul său număr un mare articol-reportaj, preluat de pe rețeaua rusească Lenta.ru, despre închiderea definitivă a somptuoasei băcănii fine Eliseiev (Елисеевский Магазин), pe mitica stradă Tverskaia din Moscova. Fondat în 1901, acest magazin de lux a supraviețuit revoluției din 1917, apoi celui de-al Doilea Război Mondial și căderii URSS-ului, nu însă și actualei crize.
Totul e impregnat de mitologie în istoria acestei băcănii-palat, începând cu faptul că bunicul faimosului fondator Grigori Eliseiev fusese un șerb, mujic rob, al contelui Șeremetiev (de la care vine și numele unuia din aeroporturilor Moscovei). Și, într-adevăr, istoria magazinului reflectă un secol de istorie a Rusiei. Încă de la inaugurare, în 1901, au început problemele, deoarece băcănia de lux vindea și vinuri europene, iar legislația interzicea atunci comerțul cu alcool la o distanță mai mică de 280 de metri de o biserică. Soluția a fost deplasarea raionului de vin undeva în fundul clădirii, la limită, cu ieșirea în altă stradă.
A urmat construirea unor magazine la fel de somptuoase la St. Petersburg și Kiev, unde și în timpul comunismului se puteau cumpăra vinuri de Madera și caviar. Dar, un alt personaj istoric, gestionarul Iuri Sokolov, pe deasupra un veteran de război, a fost condamnat și executat prin împușcare în 1984 pentru „activități comerciale ilicite”, în realitate însă pentru că poseda multe secrete despre corupția celor înalți pe care îi aproviziona.
Lovitura de grație adusă acestui simbol al Moscovei au fost sancțiunile impuse Rusiei începând din 2014, anul anexării Crimeei. Moscova a impus la rândul său un embargo pe importurile de produse occidentale, în special tot ce înseamnă gastronomie fină, brânzeturi și mezeluri (iar acum, cum am rezumat-o mai sus din Kommersant, Kremlinul pregătește noi interdicții de import pentru produse cehești, în primul rând berea).
A mai venit și pandemia, apoi restricțiile de călătorie și au dispărut și cele cinci milioane de turiști care treceau anual prin Moscova... or, luxoasa băcănie Eliseiev era o etapă obligatorie în circuitul turistic al Moscovei. Prăbușirea cursului rublei a fost lovitura finală.
O întreprindere cu o nemăsurată valoare economică, simbolică și afectivă, care a funcționat fără întrerupere vreme de 120 de ani, n-a rezistat crizelor acumulate azi. Un microcosm răvășit în care Rusia se reflectă ca într-o oglindă.
