Adunarea Generală a ONU a adoptat, vineri, 22 iunie, o rezoluție propusă de R. Moldova în care Rusiei i se cere retragerea Grupului Operativ de Trupe Ruse din stânga Nistrului. Ce va urma? Valentina Ursu l-a întrebat pe expertul Ion Leahu, fost membru al delegației moldovene în Comisia Unificată de Control ce supraveghează situația din Zona de Securitate de la Nistru.
Ion Leahu: „Cel mai important moment este însuși faptul că totuși s-a reușit, totuși până la urmă s-a demonstrat prezența voinței, prezența unei dorințe de a face aceea la ce noi mult timp am râvnit, adică a internaționaliza problema la cel mai înalt nivel al acestei noțiuni. De la adoptarea acestei rezoluții a ONU, urmează acțiuni. Dacă tu ai solicitat o asemenea decizie, înseamnă că trebuie să fii bun să demonstrezi că intențiile ți-au fost nobile și ai să mergi mai departe tot atât de consecvent cum ai apelat pe lângă ONU.”
Europa Liberă: Dar voința politică a Republicii Moldova nu e suficientă, pentru că trebuie să existe o voință politică și din partea Federației Ruse, țara care urmează să-și retragă armata din stânga Nistrului?
După adoptarea acestei rezoluții ONU urmează acțiuni...
Ion Leahu: „Asta de-acum este partea a doua a problemei. Trebuie să fim conștienți de faptul că noi n-o să reușim să convingem Rusia ca această țară benevol să realizeze hotărârea Organizației Națiunilor Unite.”
Europa Liberă: Dar presiuni cum poți să pui asupra Federației Ruse?
Ion Leahu: „Presiuni se fac și o să fie încă mai multe, dacă noi eram înarmați cu această decizie vreo zece ani în urmă, cum ar fi putut să fie, iar pe lângă asta mai era încă și hotărârea unei curți internaționale, la care ar fi apelat nu particularii, ca în cazul Ilașcu, dar statul, poate acum Rusia avea să fie în ghearele unor sancțiuni mult mai dure decât acelea care sunt aplicate astăzi. Deci, altceva e clar că nu poate să fie, însă niște sancțiuni dure, fără perspectivă de a fi ridicate, asta… Vedeți Coreea, oricât de Coree a fost ea, și tot când de-acum au strâns-o din toate părțile, a reușit să meargă la întâmpinare.”
Europa Liberă: Dar iată că la Moscova ambasadorul Republicii Moldova, Andrei Neguță, a fost convocat la Ministerul rus de Externe, după adoptarea acestei rezoluții de retragere a trupelor sale din stânga Nistrului și a fost din nou accentuat acest „caracter distructiv”, așa cum spun rușii, al rezoluției adoptate de Adunarea Generală a ONU la inițiativa Chișinăului, care, așa cum se spune într-un comunicat de presă, „va influența procesul de soluționare a problemei transnistrene”.
Ion Leahu: „Nu este nimic nou. Rusia este, spre deosebire de Moldova, mult mai consecventă în acțiunile sale. Din moment ce a fost depusă această cerere față de ONU și Adunarea Generală a decis s-o examineze, rușii au întreprins mai multe acțiuni, între care demersul militar cunoscut de acum de toată lumea prin implicarea transportului și a blindatelor, lucru absolut neadmis în situația unei operațiuni de pacificare, însă rușii au mers la asta. Așa că faptul că au convocat ambasadorul și au pus din nou niște macaroane care au fost puse pe urechile lumii că asta va dăuna procesului
Noi o ajutăm, o asistăm pe Transnistria să fie un stat mult mai puternic...
de reglementare. Care proces de reglementare? Din 2016, de la protocolul de la Berlin și până în mai 2018 la Roma, noi mergem numai la întâmpinarea Transnistriei, se fac cedări colosale. Dacă până acum se consolida această statalitate cu eforturile rușilor, acum și noi o ajutăm, o asistăm pe Transnistria să fie un stat mult mai puternic. Ea de acum practic o să aibă posibilitate de a exporta cu transportul propriu, o să aibă posibilitate de a-și angaja oamenii la studii și la lucru cu documentele în regulă. Deci, Chișinăul nici nu-și dă seama în ce măsură el contribuie la consolidarea statalității transnistrene.”
Europa Liberă: Eu am să-l citez pe vicepremierul rus Karasin, care i-a atras atenția dlui ambasador Neguță asupra faptului că, „în ciuda lipsei unui consens politic intern la Chișinău cu privire la această chestiune, pasul neprietenos al Guvernului de la Chișinău a umbrit atmosfera relațiilor moldo-ruse” și probabil că el aici se referă la declarația pe care o făcea Igor Dodon, spunând despre rezoluția ONU de retragere a trupelor ruse din stânga Nistrului că ar fi un gest ostil, antirusesc.
Ion Leahu: „Eu nu știu de ce pe noi asta încă poate să ne mire. Rusia este capabilă de orice fel de declarații și în special actualul format, actuala componență a echipei de pe Piața Smolensk din Moscova, adică Ministerul Afacerilor Externe, nu altcineva, dar personal dl Lavrov, fiind la Chișinău, a declarat că pacificatorii stau între Transnistria și Moldova, la hotar, asigurând pacea. Deci trebuie să fii din două una – ori absolut incompetent, ori foarte și foarte dur dispus contra Moldovei ca să faci asemenea afirmații. Deci nu ne miră nici faptul acesta. Cum poate să mai strice, să mai dăuneze relațiilor moldo-ruse o asemenea decizie, dacă și așa noi suntem – să spunem așa – ca viermele de mătase împăienjeniți cu diferite sancțiuni, diferite acțiuni față de noi din partea Federației Ruse? Federația Rusă nu și-a îndeplinit niciun angajament, fie în cadrul operațiunilor de pacificare, fie în cadrul relațiilor bilaterale.”
Europa Liberă: Eu din contra am reținut păreri din partea experților care spuneau că Rusia e țara care sfidează mecanismul de pacificare construit chiar de ei pentru a bloca progresul în reglementarea transnistreană și aici Guvernul de la Chișinău ar fi trebuit să exploateze acest fapt. Dacă rușii singuri sfidează, de ce Moldova s-ar ține de acest mecanism?
Ion Leahu: „Problema este nu în Federația Rusă. Noi știm și la Chișinău guvernarea foarte bine cunoaște poziția Federației Ruse, însă este un moment foarte și foarte sensibil pentru noi. Eu nu știu dacă ar fi cazul acum să-l destăinui, însă noi nu putem la momentul actual să facem stânga-mprejur și să spunem că noi abandonăm Acordul din 1992, cu toate că este stipulat foarte clar că, în cazul în care o parte componentă a acestui acord
Acesta-i unicul moment care în principiu ne impune să rămânem în cadrul acestei blestemate operațiuni de pacificare...
iese anume dintr-însul, deci automat se întrerupe efectuarea operațiunii de pacificare, se desființează Comisia Unificată de Control, comandamentul unificat se desființează și ar trebui ca părțile să-și retragă trupele. Bine, Chișinăul își retrage trupele. Transnistria unde să le retragă? Clar că n-o să le retragă. Rusia o să le retragă? Nu! Deci, noi o să avem numai de pierdut. Iată acesta-i unicul moment care în principiu ne impune să rămânem în cadrul acestei blestemate operațiuni de pacificare.”
Europa Liberă: Și totuși, ce șanse vedeți Dvs. acum la concret ca să fie evacuată armata din stânga Nistrului?
Ion Leahu: „Șanse sunt foarte puține, însă eu sper că guvernarea de la Chișinău de astăzi totuși nu de dragul numai a rezoluției a făcut cale bătută până la New York și înapoi pentru a obține această rezoluție. Urmează acțiuni mult mai concrete, adică de fiecare dată când vor fi încălcate normele internaționale, normele efectuării operațiunii de pacificare, normele dreptului omului să fie sesizată opinia publică internațională și de fiecare dată să fie făcut apel la rezoluția respectivă, în care să se solicite scoaterea trupelor armate ale Federației Ruse. Mai mult ca atât, de două ori, oficial, Ucraina a promis că ea asigură coridor verde, undă verde pentru evacuare munițiilor, armamentului și altor încărcături militare. Înseamnă că trebuie de confirmat această disponibilitate, de realizat un plan concret, de apelat pe lângă OSCE să convoace din nou fondul respectiv pentru a asigura partea financiară a procesului.”
Europa Liberă: Dar știți că a fost creat un fond și pentru nimicirea, pentru distrugerea munițiilor?
Ion Leahu: „Da, sigur că, sigur că. Este fond, este cameră specială, ele de mult sunt care nu pot fi transportate, dar în principiu chiar cam tot poate fi transportat, nu e mare problemă, altceva e că asta o să dureze, o să ia timp. Și principalul, Chișinăul ar trebui să se mai oprească cu cedările acestea. Dacă Chișinăul nu ar merge, eu nu știu din care motive, atât de puternic la întâmpinarea solicitărilor din Tiraspol, poate Rusia ar fi și ea mai dispusă pentru a merge la realizarea rezoluțiilor ONU.”
Trebuie de confirmat această disponibilitate, de realizat un plan concret, de apelat pe lângă OSCE...
Europa Liberă: Pentru Dvs. astăzi este clar ce pun la cale Moscova și Tiraspolul?
Ion Leahu: „Da, în principiu sigur, ei vor…”
Europa Liberă: Ne referim și la aceste exerciții multiple, dar și la alte mișcări, care indică clar că ei pregătesc ceva.
Ion Leahu: „Ei de mult sunt gata de orișice, caracterul aplicațiilor militare din ultimii cinci ani demonstrează că ei sunt gata de unele acțiuni, însă acțiunile acestea sunt strâns legate de situația din Ucraina. Atâta timp cât în Ucraina la putere, la guvernare sunt forțele democratice în frunte cu Petro Poroșenko, Rusia probabil că se va abține de la careva acțiuni, însă, dacă la anul vine altă guvernare pro-rusă, putem să spunem că din momentul acela se pune în aplicare ceea pentru ce sunt gata trupele militare din Transnistria.”
Europa Liberă: Am văzut îngrijorări și din partea Bucureștiului, dl Fifor atenționa că teritoriul este supravegheat de Federația Rusă non-stop. Zona, regiunea…
Ion Leahu: „Oamenii gândesc la justa valoare a situației. Din 2007, de la Munich, când Putin a afișat, spunem așa, a dat publicității doctrina politicii externe, noi suntem toți sub luneta acestui stat, noi suntem teritoriul la care ei tind pentru a avea stăpânire, cum au avut Uniunea Sovietică stăpânirea de altădată, până la Prut și mai departe spre gurile Dunării.”
Europa Liberă: Și acum toți sunt neputincioși în fața factorului rusesc?
Ion Leahu: „În principiu, da. Vedeți, care e tragedia situației, că foarte multe state sub diferite motive se văd într-o măsură oarecare obligate a riposta unui proces de integrare. Nu este integrarea astăzi la ea acasă nici în Europa, nici în lume, în genere. China are, să spunem așa, o putere foarte mare, însă și comportamentul ei nu este clar până la urmă. Datorită acestor câteva fapte nu se formează o coaliție puternică, care ar putea spune categoric, așa, franc rușilor – stop, până aici, iată linia roșie, care nu poate fi încălcată.”
Europa Liberă: Deci, evoluții pe marginea dosarului transnistrean pot să apară?
Ion Leahu: „Da, sigur că.”
Europa Liberă: În plan pozitiv sau negativ?
Ion Leahu: „În plan pozitiv nu au de unde să apară, chiar dacă ele și apar, pentru dânșii ele automat…”
Europa Liberă: Pentru dânșii, pentru cine?
Ion Leahu: „Pentru Transnistria, automat sunt negative pentru noi. Iată, mâine-poimâine o să fie încheiat un acord referitor la problemele de telefonie, comunicarea prin telefon. Noi nu câștigăm nimic, dar eu nu exclud că guvernarea de la Chișinău va încheia un acord care ar permite „Tiraspoltelecom”-ului să vină în piața noastră internă, aici, și să o bulverseze într-o așa măsură, încât ai să pierzi posibilitatea de a comunica normal pe telefonul mobil.”
Europa Liberă: Deci și după această victorie despre care vorbește guvernarea că a obținut-o prin această rezoluție adoptată de ONU ar trebui să urmeze alți pași?
Ion Leahu: „Da, sigur, trebuie să fie mobilizată partea ceea de prieteni ai Republicii Moldova, care sunt disponibili a face ceva și în primul rând…”
Europa Liberă: Uniunea Europeană și Statele Unite, care sunt doi observatori în procesul de negocieri?
Ion Leahu: „Uniunea Europeană și Statele Unite da, dar trebuie de rugat pe dânșii să contribuie la aceea ca să-și schimbe statutul, să nu fie observatori, dar să fie participanți activi, mediatori și atunci poate în cadrul formatului ceva se va hotărî, dar poate cel puțin nu se vor lua așa decizii, că Statele Unite și Uniunea Europeană în principiu păstrează o neutralitate pasivă, vreți voi așa – bine, nu vreți – tot e bine. Lucrează misiunea OSCE, dar ar trebui de dat oleacă peste mâini misiunii OSCE, ca să nu ne impună nouă asemenea decizii.”
Europa Liberă: Apropo, voiam și un punct de vedere referitor la cum vedeți Dvs. miza pe care o pune Republica Moldova pe OSCE în condițiile curente?
Ion Leahu: „Miza aceasta nu este mare, relațiile cu OSCE sunt așa cum sunt, dar asta nu-i corect, au fost perioade de vreme și destul de îndelungate când misiunea OSCE în Republica Moldova avea un comportament mult mai constructiv din punct de vedere al normelor internaționale. Astăzi, noi ne confruntăm cu aceea că misiunea OSCE devine practic portavoce a Federației Ruse.”
