La Chișinău are loc zilele acestea Salonul Internațional de carte pentru copii şi tineret ajuns la a 22-a ediţie. La târg participă edituri și distribuitori din nouă țări, iar în cele patru zile ale târgului vor fi lansate peste 80 de titluri noi, au anunțat organizatorii. Cât de importantă este lectura printre copii şi cum îi convingem pe ei să se aplece asupra cărților în era Facebook-ului şi a gadgeturilor? Acestea sunt doar câteva întrebări la care am căutat răspunsuri în discuţia cu Iulia Gheorghieş, moderatoarea comunităţii de pe Facebook „Ce le citim copiilor”, comunitate extinsă în Moldova din România. Ea ne-a explicat pentru început cum a apărut această comunitate online.
Iulia Gheorghieş: „A apărut cred că de la fiica mea. Am vrut să-i aduc carte încă de când este mică. Consider că cartea trebuie să vină la copil de la zero. Să-l punem în contact cu frumosul imediat. Atunci am început să caut pe internet cât mai multă informație despre cărți. Mai multă informație este totuși în România. Am găsit, pe Facebook, o mare comunitate care se numeşte „Ce le citim copiilor”.
În România această comunitate numără acum aproximativ 50 de mii de persoane. Am scris moderatoarei de acolo, administratorului, o doamnă minunată căreia i-a venit această idee să facă această comunitate. I-am zis că vreau să fac și eu ceva pentru Moldova atât timp cât stau cu fiica mea acasă. Dumneaei a fost atât de generoasă, Bianca Mereuţă îi zice, ca să ne împrumute acest nume, să ne promoveze în comunitatea mare şi să deschidem o altă comunitate pentru R. Moldova unde să încercăm să le vorbim părinţilor despre cărţile care sunt aici, la noi, să le vorbim despre cărţile din România şi să promovăm ilustratori, autori din R. Moldova. Aşa s-a născut „Ce le citim copiilor – Republica Moldova”. Acum numără puţin peste o mie de persoane, dar suntem optimiști. Credem că o să vină cât mai mulţi părinţi.”
Europa Liberă: În afară de părinţi cine mai frecventează acest grup?
Iulia Gheorghieş: „Este o comunitate deschisă. Intrarea este liberă. Să vină oricine. Avem mulţi reprezentanţi ai editurilor locale. Noi nu tocmai permitem publicitatea pe grup, adică să nu fie agresivă. Încercăm să promovăm cărţi bune. Am văzut bunici, profesori, educatori.”
Europa Liberă: Dar distribuitori de carte aveţi pe acolo?
Iulia Gheorghieş: „Da. Am încercat chiar să facem unele oferte pentru membrii comunităţii. Mai mulţi distribuitori au fost deschişi pentru cooperare. Nu am încercat să fac o statistică să văd câţi dintre părinţi au fost mai activi. Distribuitorii şi editurile însă au început să fie tot mai activi pe acest grup.”
Europa Liberă: Se înțelege de la sine că o asemenea pagină interesează foarte mult editurile. În ce măsură o editură se poate promova în acest grup?
Iulia Gheorghieş: „Nu ştiu cât de mult le interesează pentru că în mare parte am fost eu cea care să le contacteze și să le anunț despre acest grup. Au fost foarte receptive. Am fost chiar uimită de receptivitatea lor. De obicei se face prin administrator, adică prin mine sau Bianca. Ne scriu de obicei un mesaj în privat şi atunci discutăm împreună să vedem ce cărți promovăm. Politica noastră e să nu promovăm o carte de duzină, ca să nu fie cu supărare pentru cineva. Este să promovăm o carte bună, care are un format, ilustraţii bune şi conţinut.”
Salonul de carte pentru copii şi tineret la a XXII-a ediţie
Europa Liberă: Adică aveţi şi discernământ, spirit critic, ştiţi să deosebiţi o carte bune de una proastă?
Iulia Gheorghieş: „Nici măcar nu pot să-mi permit să zic că sunt un amator. Îmi place ceea ce fac. Încerc să urmăresc politicile grupului mare din România „Ce le citim copiilor”, pentru că așa ne-am propus să urmărim, și ei promovează carte bună. Mergem şi noi pe politicile grupului de acolo. Alegem ilustratori şi conținut bun ca să venim cu un mesaj pentru copii care să-i deschide pe copii, pe părinţi. Sunt cărţi care pot fi citite împreună, nu doar cele de colorat, sunt şi ele bune, dar acum vrem să le dăm copiilor şi conţinut şi calitate. Da, nu sunt eu expertul. Provoc părinții la discuţii. Le spun că am găsit o carte în librărie şi că mi se pare bună. Îi întreb ce cred ei, dacă au citit-o copiilor sau le propun să o testăm, să o citim şi să ne spunem părerile. Nu întotdeauna am părinţi activi, dar eu sunt optimistă.”
Europa Liberă: În opinia Dvs. ce cărţi sunt indispensabile pentru formarea unui copil?
Iulia Gheorghieş: „Spuneam la începutul acestei discuții că, de fapt, copilul trebuie să fie pus în contact cu frumosul de mic. De multe ori părinții mă întreabă când să dea prima dată cartea copiilor. Le zic de la zero. Unii practică să citească copiilor cât încă sunt în burtă. Copilul poate să urmărească ilustrația, ceva ce ni se pare nouă straniu. Copiii sunt mult mai deschiși la minte. Sunt foarte receptivi la artă. Pentru cei mai mici mergem pe texte ritmate.
Îl avem pe Grigore Vieru, care e al nostru. Îl avem, de ce nu, pe Eminescu. Pe Grigore Vieru îl întâlnim practic în toate editurile din R. Moldova în diferită calitate, în diferit format. Sunt texte mici, ritmate, foarte bune. Recent am descoperit proza lui Vieru. O editură de aici o
Îndemn părinții să cumpere cărţi cu texte, să înveţe copilul să urmărească un fir narativ nu să-i dea doar cărţi de activitate...
are în ilustrații fenomenale, e cooperare cu ilustratori din România. Le consider nişte texte bune. Sunt mici, simple, cu un mesaj foarte cuminte, ca apa vine la copil, nici nu trebuie să-i explici.
Prefer cărţile care sunt mai degrabă artă, cum le consider eu. Abecedare copilul o să reușească să citească. Mai este şi şcoala pentru asta. Rolul părintelui este să-i aducă el mesajul, să-l ghideze prin frumos. Aşa că eu chiar îndemn părinții să cumpere cărţi cu texte, să înveţe copilul să urmărească un fir narativ decât să-i dea doar cărţi de activitate. Preferăm să ne cheltuim banii doar pentru cărţi de activităţi pentru că ele o să-i prindă bine să facă matematică de la un an.”
Europa Liberă: Dar e nevoie şi de poveşti, nu?
Iulia Gheorghieş: „Eu, în calitatea mea de părinte, consider că povestea este cea care trebuie să vină prima. Citeam undeva în engleză, dacă ar fi să traduc mot-a-mot, ar fi că decât să înveţi copilul să latre alfabetul, aşa era bark în engleză, mai bine îi dai o ilustraţie, o imagine. Copilul percepe prin ochi, prin auz. El dacă va avea un vocabular bun, va avea şi dragostea, dorința asta de carte. O conexiune atât de puternică se creează între cel care citeşte şi copil.”
Europa Liberă: În ce măsură cărțile unor autori recenţi pot concura cu cărţile clasice, l-aţi menţionat pe Eminescu, Creangă?
Iulia Gheorghieş: „Cam greu la acest capitol. Îmi pare rău că nu se scrie proză pentru copii acum. Noi, părinţii, şi eu îl cumpărăm probabil dintr-o nostalgie pe Vieru, Eminescu, Vangheli. Sau nu se promovează, sau la facultate ceva se întâmplă că nu se scrie pentru copii. Tot încerc să identific şi provoc părinţii la discuţii despre proza pe care o citesc copiilor. Să ştiţi că, din păcate, foarte puţin se citeşte. S-au scris câteva cărţi, am încercat să le discut. Am vorbit chiar şi cu editura să ne permită să publicăm, era vorba despre o mică povestioară dintr-o colecţie. Editura şi autoarea au fost foarte deschişi, ne-au permis să publicăm, am provocat părinţii la o discuţie şi nu a mers. Au zis că o să citească şi nu au mai revenit. Nu prea se citeşte.”
Europa Liberă: Dacă nu a revenit nimeni, înseamnă că nu le place.
Iulia Gheorghieş: „Probabil, dar trebuie să discutăm şi critic. Eu nu pot să-mi atribui titlu de expert şi să le zic ce cărţi să le cumpere copiilor. Haideţi să discutăm împreună, pentru că trebuie să citească părintele până a oferi copilului cartea.”
Europa Liberă: Da, trebuie părintele să fie un cititor mai întâi.
Iulia Gheorghieş: „Eu consider aşa pentru că trebuie să joci. Părintele
Copilul așteaptă spectacol. Criza pe piaţa noastră de carte este pentru categoria 0-3 an...
devine un actor atunci când vine cu cartea. Copilul așteaptă spectacol. Criza pe piaţa noastră de carte este pentru categoria 0-3 ani. Acestor copii practic nu le se dă nimic. Le se dă doar de colorat în chenare, de lipit şi nişte poezii mici şi banale care au doar rimă. Nici părinţii nu vor să facă mai mult.”
Europa Liberă: Credeţi că ar trebui să li se ofere la vârsta asta de 0-3 ani ceva mai complicat?
Iulia Gheorghieş: „Da, chiar cred. Există chiar şi studii în acest sens. Mi-am propus şi eu să fac o analiză şi un ciclu de postări cu titlul informativ despre importanța ilustrației, textului la această categorie 0-3 ani. Aici se creează dragostea, de aici o să vină. Dacă cartea devine pentru el jucărie acum, cartea va deveni dragoste şi pasiune ulterior. După trei ani copilul poate să-şi creeze deja alte preferințe: blocuri de construcţii, vin toate gadgeturile, tablete, telefoane şi l-ai pierdut.
Problema e probabil că distribuitorii nu aduc cărţile cu imagini, cele pe care în engleză le numim picture book. Dintr-o carte doar cu imagine copilul poate să-şi creeze singur povestea. El caută pisica, ulterior poate să vă povestească ce a făcut pisica, ce a mâncat, unde a mers, cu cine s-a jucat. Copii sunt atât de deştepti, fenomenali, sunt niște bureți, iar la 0-3 ani îi dai tot, inclusiv artă, câte un pic din fiecare.”
Europa Liberă: Aţi vizitat salonul internaţional de carte pentru copii şi tineret. Ce impresii v-a lăsat ediţia din acest an comparativ cu ediţiile precedente?
Iulia Gheorghieş: „Am reuşit să trec acolo doar pentru o oră. Am fost şi anul trecut. Îmi pare rău că nu se investește mai mult. Nu se vrea. Cartea pentru copii este înghesuită în pavilionul acesta mic şi copiii nu
Salonul se numeşte „internaţional”, dar regretul meu mare e că avem foarte puţine cărţi din alte părţi...
au posibilitatea să le atingă pe toate, să intre mai bine în contact cu ele. Este însă un eveniment bun, foarte aşteptat şi urmărit pe grupul nostru. Părinții ne tot rugau să le dăm lista participanților.
Salonul se numeşte internaţional, dar regretul meu mare e că avem foarte puţine cărţi din alte părţi. Nu ştiu, probabil, sunt nişte chestii tehnice, nu pot să le aducă aici sau de ce nu pot să vine şi alte edituri din afară. Sunt doar câteva edituri din România care fac şi vânzare de carte. Din alte ţări care sunt anunţate sunt doar Ambasadele care, mă rog, fac şi ele acolo o prezentare de carte. dar nu e internaţionalul. Aspectul acestea lipseşte târgului de carte.”
Europa Liberă: Probabil, nu este Chişinăul un oraş suficient de cunoscut şi mare şi nici piaţa noastră nu este suficient de mare ca să atragă foarte multe edituri străine.
Iulia Gheorghieş: „Da, nu putem să concurăm cu alte state. Părinţii însă îşi doresc să vadă cât mai mult, să le aducă copiilor cât mai multă informație. Ei tot întreabă când ajung unele cărţi pe la noi. şi atunci aşteptăm târgul de carte pentru adulţi, unde vin mai multe edituri. Părinţii merg şi acolo. La Salonul de carte au fost mulţi copii. Unii au venit organizat, cu clasa. Vedeam copii care veneau cu 10-15 lei şi erau dornici să ia o carte, să vină cu ceva acasă, dar oferta în această categorie de preț lipsește. Eu am şi o explicație pentru asta – o carte bună nu poate să coste atât de puţin. Ne dorim manufactură, ilustraţie, un autor bun, un text lucrat, redactat. O astfel de carte nu poate să coste 10 lei.”
Europa Liberă: La noi există tendinţa părinţilor să cumpere cărţi ieftine?
Iulia Gheorghieş: „Da, este. Cădem în extreme. Este o monedă cu două faţete. Părintele are acum o abundență, piaţa vine singură la el, vin chioșcurile cu tot genul de cărţi şi ilustraţii replici ieftine, de foarte proastă calitate. Şi atunci noi ne avântăm în 6-10 lei. Pe grup ne propunem tocmai să educăm un gust la părinte. Să-i zicem că nu trebuie să cumpere zece cărţi, ci doar una, dar bună care să fie îndrăgită de copil şi o să aibă un aport la educaţia lui.”
Europa Liberă: O întrebare banală - de ce trebuie să citească un copil cărţi?
Iulia Gheorghieş: „Cartea e o altă viaţă, este o altă lume. Copii au o imaginaţie atât de dezvoltată. Cartea le deschide noi orizonturi. Educând un cititor azi, ne educăm societatea de mâine, ne asigurăm viitorul nostru. Părintele dacă-i dă copilului o carte bună, se asigură pe sine.”
Europa Liberă: Dar acum în era Facebook-ului şi a gadgeturilor e mai dificil să convingem copilul să se aplece asupra cărţilor, nu?
Iulia Gheorghieş: „E foarte dificil. Din păcate pentru unii părinţi este imposibil. Este totuşi rolul părintelui. Eu am făcut un experiment şi am zis că o să pot să fac fără telefon. Bine, este mic acum copilul, dar s-a reuşit fără telefon. Este posibil. Se poate de dozat. Ai un televizor îi pui în aceeași cameră patru cărţi. Da, uite poate că ne mai uităm şi peste cartea asta. Ai două televizoare, dublezi numărul de cărţi.
Părintele trebuie să fie jonglerul, trebuie să pune cărţile peste tot ca să-l captiveze. De asta ziceam cât de importantă este educaţia timpurie, care la noi lipsește. Copiii aceștia stau doar acasă, nu avem sistemul de creșe bine dezvoltat. Copilul este pus în seama unui îngrijitor, a unui părinte, a unui bunic care mai au şi alte chestii pe acasă de făcut şi ce face, aprinde televizorul. Eu zic că este critic segmentul acesta de 0-3 ani pentru ca să cultivi dragostea de carte. îi mai oferi timp, da, poate este mai greu, da, trebuie să laşi treburile gospodăriei şi să stai lângă copil şi să-i explici. Un copil cu o carte este exact ca un copil în faţa televizorului, nu învaţă nimic din ea fără un adult alături care să-i explice.”
