Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova va prezenta azi rezultatele unei monitorizări după vizite în circa 15 izolatoare de detenție preventivă din întreaga țară. Detenția în condiții proaste este una din cele mai frecvente violări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în privința Republicii Moldova. În ce măsură se ia atitudine și este asigurată respectarea drepturilor persoanelor care ajung să fie deținute în custodia poliției. La acestea și alte întrebări vom căuta răspuns de la Dumitru Russu, Coordonator al Programului de Monitorizare și Raportare din cadrul Institutului pentru Drepturile Omului.
Europa Liberă: Așadar, instituția pe care o reprezentați va pune astăzi în discuție respectarea drepturilor omului în activitatea polițienească. Ați vizitat circa 15 izolatoare de detenție preventivă din întreaga țară. Cum se prezintă lucrurile atunci când ajung persoane să fie reținute chiar și pentru scurt timp în custodia poliției?
Dumitru Russu: „De fapt, răspunsul este foarte complex. Răspunsul scurt ar fi că lucrurile merg de la rău spre bine, deși avem foarte mult încă de lucru în această direcție. Aici putem urmări, de fapt, câteva tendințe per ansamblu, deși de la un inspectorat de poliție, adică de la un izolator de poliție la altul lucrurile stau puțin mai diferit – în unele cazuri nesatisfăcător, în alte cazuri grav.”
Europa Liberă: Care condiții sunt îngrijorătoare – de igienă, de alimentație, asistență medicală?
Dumitru Russu: „Practic sunt afectate toate aceste domenii. În primul rând, cred că cel mai grav este segmentul de asigurare a asistenței medicale, adică accesul la servicii medicale al persoanelor care se află acolo, dar aici sunt mai multe detalii de a oferi pentru a înțelege contextul și ceea ce ar trebui să întreprindem. Pe de altă parte, condițiile nemijlocit în izolatoarele de detenție provizorie, din cauza faptului că sunt instituții foarte vechi,
Cel mai grav este segmentul de asigurare a asistenței medicale...
majoritatea din ele se află în subsol sau în demisol, nu corespund în esență la un șir de criterii, fie în ceea ce ține de mărimea ferestrei, astfel încât să fie lumină suficientă în acea celulă; vorbind la nivel de veceu în sensul în care nu oferă o intimitate la propriu, plus la aceasta aspectul ce ține de igienă atât personală, cât și în celulă nemijlocit. La fel putem menționa și o problemă corelată cu respectarea termenului de 72 de ore, maximum permisibil de către legislație pentru a se afla acolo.”
Europa Liberă: Adică, persoanele s-ar afla mai mult timp?
Dumitru Russu: „În unele cazuri, da. În ultima perioadă observăm o scădere a numărului acestor cazuri, deși aici, de fapt, se elucidează câteva probleme de sistem, care ar genera apariția acestor încălcări.”
Europa Liberă: Apropo de asistența medicală, să explicăm doar. În momentul în care o persoană acuză anumite probleme de sănătate, are el dreptul la un medic care să vină să-l consulte sau în momentul în care este reținut de poliție, de fapt, unde este marea deficiență?
Dumitru Russu: „Asistența medicală aici are două dimensiuni. Prima dimensiune, conform standardelor internaționale, precum și legislației naționale, persoana când este plasată în izolatorul de detenție provizorie, obligatoriu urmează a fi examinată de către un medic independent atât la intrare, cât și la ieșire. Acesta este primul aspect. Al doilea aspect, ceea ce Dvs. ați menționat, dacă noi avem dreptul la medic? Răspunsul este da. Pe de o parte, dacă este vorba de o urgență, aceasta se realizează prin intermediul apelului la 112 sau, clasic spus, 903. Mai există un aspect care de fapt urmează a fi garantat – dacă eu am nevoie și intenționez să fiu examinat de către un medic independent la alegerea mea, eu la fel am acest drept, deși în cazul în care vorbim despre alegerea unui medic, atunci asta se face pe contul persoanei deținute nemijlocit.”
Europa Liberă: Înțeleg că problema este în momentul reținerii, atunci este ignorată prevederea ce ține de…
Dumitru Russu: „În special, în special. Problema este că până în ziua de azi aceasta se realizează în special prin intermediul așa-numiților felceri, de care avem o criză enormă în izolatoarele de detenție preventivă. Din 31 de izolatoare de detenție câte sunt în Republica Moldova în prezent, nu avem cred că mai mult de 19 felceri per ansamblu. De fapt, aici mai e o problemă la mijloc, pentru că acești felceri sunt angajați ai inspectoratelor de poliție. Prin urmare, decade din această formulă independența acestora.”
Europa Liberă: În asemenea condiții, există și un număr corespunzător de plângeri din partea persoanelor deținute sau lucrurile sunt trecute sub tăcere mai degrabă?
Dumitru Russu: „Sunt trecute sub tăcere din considerentul că de obicei persoanele care se află acolo conștientizează că sunt pe o durată foarte scurtă, de cel mult, trei zile și atunci evită să depună plângeri cu privire la mai multe circumstanțe, fie condițiile, fie pe aspecte de medicină ș.a.”
Europa Liberă: Dar apărătorii drepturilor omului îi încurajează să vorbească despre acest lucru?
Dumitru Russu: „În partea ce ține de monitorizare, după cum ați menționat Dvs. că am monitorizat în perioada 2017 și o parte din 2018, circa 15 izolatoare, noi, de fapt, intrăm nemijlocit în aceste izolatoare și comunicăm cu persoanele deținute acolo. La întrebarea dacă doresc să depună o plângere în acest sens, persoanele se abțin.”
Europa Liberă: Aceste deficiențe sunt constatate în momentul în care din 2016 a demarat reforma poliției. Este firesc ca lucrurile să se miște într-un asemenea ritm sau totuși e nevoie de mai multă reacție din partea autorităților de profil?
Dumitru Russu: „Pentru a elucida puțin contextul, Republica Moldova a beneficiat de un suport bugetar pentru reforma poliției din 2016 până în 2020, care înseamnă o reformă foarte amplă, pe multe direcții. Una din ele este renovarea izolatoarelor de detenție preventivă, ceea ce ar însemna o injectare a două milioane de euro în sistemul nostru pentru a fi reformat, ceea ce înseamnă, conform angajamentelor Republicii Moldova, renovarea a 15 izolatoare de detenție din cele 31. În această ordine de idei, ar însemna că în 2020, odată ce vom avea acele 15 izolatoare aduse la condițiile și la standardele minime de detenție, celelalte urmează a fi suspendate, ceea ce ne spune nouă logica, dar în prezent…”
Europa Liberă: Mai sunt aproximativ doi ani?
Dumitru Russu: „Da, da. În prezent din ceea ce noi am monitorizat și din informația acumulată de noi, la etapa respectivă noi avem deja preavizate inclusiv proiectele de reconstrucție a celor 15 izolatoare și în acest an deja demarează lucrările la propriu pentru a începe lucrul în acest domeniu. Eu vorbesc de îmbunătățirea condițiilor în sensul fizic a ceea ce se întâmplă. O altă problemă la mijloc o reprezintă aspectele ce țin de procedură, reglementare, acte normative care mai sunt, pentru că unele din probleme sunt generate din considerentul deficienței de a colabora cu alte instituții ale statului.”
Europa Liberă: În momentul în care se vor îmbunătăți, să așteptăm, condițiile de detenție, dar cum puteți aprecia nivelul de toleranță față de persoanele deținute din partea colaboratorilor de poliție?
De la un inspectorat de poliție la altul, de la un izolator de detenție la altul situația este diferită...
Dumitru Russu: „Iarăși, de la un inspectorat de poliție la altul, de la un izolator de detenție la altul situația este diferită. Per ansamblu vorbind, gradul de toleranță este în poliție mai scăzut, adică este spațiu pentru îmbunătățire în acest sens, deși aici putem menționa că este extrem de important factorul uman în acest sens, pentru că poți să ai condiții super-bune, dar în contextul în care angajații continuă practicile lor rele, atunci situația rămâne neschimbată, pentru că persoanele deținute percep iarăși o tensiune respectivă în interior.”
Europa Liberă: Vă întreb, dacă ați remarcat discriminarea anumitor grupuri, categorii de persoane?
Dumitru Russu: „În special, aici am putea vorbi despre persoanele care au, de exemplu, o maladie infecțioasă sau putem vorbi într-un sens mai puțin direct față de persoanele cu dizabilități. În partea ce vizează sănătatea, atunci când vorbim despre maladiile infecțioase, există un stereotip extrem de mare și, în consecință, prejudecăți față de persoanele care trăiesc cu HIV în interiorul acestor instituții, pentru că la nivel de reflex angajații reacționează foarte distant față de asemenea persoane și încearcă să le evite, există frica asta pe interior. În partea ce vizează persoanele cu dizabilități există câteva probleme. Prima este lipsa condițiilor; aceste izolatoare nu sunt adaptate absolut la această etapă la necesitățile speciale ale persoanelor cu deficiențe, prin urmare însuși accesul în interior nu este accesibilizat; baia și veceul la fel nu sunt adaptate. Și în special atunci când vorbim, spre exemplu, despre persoanele cu deficiențe intelectuale sau psihosociale accesul devine și mai greu.”
Europa Liberă: De cealaltă parte, ce deficiențe semnalează colaboratorii inspectoratelor de poliție? Cu ei ați discutat, este ceva care îi nemulțumește?
Dumitru Russu: „Da, sigur. O problemă, în special, a documentării persoanelor. Atunci când persoana este în izolatorul de detenție, următoarea etapă poate fi deja necesitatea de a transporta persoana la penitenciar, dat fiind faptul că este deja cu statut de arestat. În procedura respectivă, persoana nu va fi acceptată în penitenciar, dacă aceasta nu dispune de documente de identitate. Așadar, documentarea nemijlocită a acestei persoane cel mai adesea este pusă pe seama poliției. Am întâlnit chiar un caz atunci când polițiștii, fiind constrânși de termenul de 72 de ore, din bani personali au fost nevoiți să achite cheltuielile pentru documentarea de urgență a persoanei în termen de o zi.”
Europa Liberă: Și pe finalul acestei discuții, dle Russu, cel mai recent caz care a indicat carențele din sistem, în opinia experților, este cel al tânărului Andrei Brăguța, care a decedat în custodia statului. Activiștii civici pentru drepturile omului au făcut referire la el pentru a constata că autoritățile nu au învățat lecția 7 aprilie 2009. Dvs. ce părere aveți, mai este loc de schimbări urgente?
Dumitru Russu: „Problema pe care o consider în cazul respectiv vizează în special problema aprecierii riscurilor atunci când plasezi persoana în izolator nemijlocit, pentru că atunci când tu ai criterii clare că persoana poate fi violentă sau există unele riscuri că o să apară violențe între deținuți, tu anticipat nu vei plasa în nicio circumstanță persoana respectivă într-o celulă comună cu alți deținuți, cu atât mai mult, dacă aceștia au antecedente penale.”
