Când belarușii exilați s-au adunat la mitinguri politice în Varșovia, Vilnius și alte orașe în weekendul trecut, mulți au purtat măști pentru a-și ascunde identitatea, deoarece știu că autoritățile din țara lor ar putea să le persecute familiile.
Regimul din Belarus intensifică atacurile asupra opoziției din țară și din străinătate, la cinci ani după ce a înăbușit brutal un val de proteste fără precedent împotriva alegerilor fraudate.
„Belarus a fost luat ostatic”, a declarat lidera opoziției exilate Svetlana Țihanovskaia pe 7 august, la o conferință online organizată de Centrul pentru Analiza Politicilor Europene, un think tank cu sediul la Washington.
„Înainte de aniversare, represiunea s-a intensificat”, a adăugat ea. „Regimul nu pedepsește doar disidența. De fapt, încearcă să șteargă memoria anului 2020.”
În acel an, sute de mii de oameni au ieșit în stradă după ce autoritățile au anunțat că Aleksandr Lukașenko a fost reales președinte.
Belarușii, guvernele occidentale și organizațiile internaționale pentru drepturile omului au considerat că rezultatele au fost falsificate în mod flagrant.
Pentru prima dată de când Lukașenko a preluat funcția în 1994, protestele împotriva lui au fost de amploare, la nivel național și de lungă durată. Dar ele au fost întâmpinate cu bătăi, arestări și tortură. Mai multe persoane au fost ucise.
Sute de mii de oameni au fugit atunci din țară, printre care și Svetlana Țihanovskaia. Ea a fost condamnată în lipsă la 15 ani de închisoare pentru „trădare cu scopul de a prelua puterea”.
Bani în plic
Înaintea celei de-a cincea aniversări a alegerilor, campania împotriva ei a continuat.
Pe 6 august, televiziunea de stat din Belarus a difuzat un reportaj în care se arăta că un oficial i-a dat un plic conținând 15.000 de dolari și că ea „a cerut” banii.
Țihanovskaia neagă că ar fi cerut bani. Ea a spus că a deschis plicul abia acum, după ce a văzut reportajul, și a observat că conținea 15.000 de euro.
„Eram sub o presiune emoțională enormă în acel moment. Nu eram pregătită pentru asta și nu știam cum să mă comport în astfel de situații. Nu am spus nimănui despre acel plic nefericit, pentru că mi-era rușine că îl aveam”, a declarat ea pentru site-ul de știri pro-opoziție Zerkalo.
Svetlana Țihanovskaia a declarat anterior că autoritățile au forțat-o să părăsească țara, amenințându-i copiii.
Un raport al Amnesty International din această săptămână arată că în Belarus sunt încă peste 1.100 de prizonieri politici.
Grupul belarus pentru drepturile omului exilat, Viasna (Primăvara), afirmă că, din 2020, aproximativ 330 de prizonieri politici au fost eliberați înainte de termen de către autoritățile belaruse.
Serghei Țihanovski eliberat, dar alții – arestați
Autoritățile, însă, arestează mai multe persoane decât eliberează. Viasna a transmis că, în iunie, în timp ce 14 prizonieri politici au fost grațiați, alți 29 de oameni au fost închiși.
Poate cea mai importantă eliberare a fost cea a soțului Svetlanei Țihanovskaia, Serghei Țihanovski. El a fost arestat după ce a atras o mulțime de susținători și a anunțat că va candida la președinție în 2020. Soția sa a preluat ulterior această sarcină.
În declarația dată pentru RFE/RL la Vilnius, Lituania, după eliberarea sa, el și-a exprimat îngrijorarea cu privire la starea mișcării de opoziție, care odată umplea străzile și piețele din Belarus.
„În ultimele mele zile de libertate din 2020, oamenii stăteau la coadă ore întregi pentru a semna petiții. Mă simțeam de parcă aveam aripi”, a spus el.
„Acum am ieșit cu aceeași energie și hotărâre, dar văd că mulți belaruși din străinătate sunt obosiți. Au petrecut cinci ani supraviețuind, lucrând în mai multe locuri. Înțeleg, dar pentru noi, cei care ieșim din închisoare, este dureros să simțim că focul s-a stins.”
Una dintre primele sale mișcări, la scurt timp după eliberarea sa din 21 iunie, a fost să facă apel la susținători pentru donații către un fond de sprijinire a foștilor deținuți politici și a belarușilor exilați. Serghei Țihanovski și-a propus să strângă 200.000 de euro, dar apelul a stârnit critici și un răspuns dezamăgitor.
Amnesty International a remarcat că restricțiile privind reînnoirea documentelor belaruse au lăsat unii exilați într-o situație juridică incertă, incapabili să solicite documente de ședere în Polonia, unde mulți s-au stabilit.
Unii dintre cei care au fugit după ce au fost acuzați de infracțiuni minore au luat în considerare întoarcerea în Belarus, pe motiv că termenul de prescripție pentru aceste infracțiuni nu mai este valabil. Dar, dacă o fac, riscă în continuare să fie arestați.
„Găsesc ceva nou cu care să te acuze”, a declarat în iulie pentru RFE/RL un bărbat care a fost nevoit să fugă în octombrie 2020.
„Vor găsi ceva pentru care să te închidă: abonarea la mass-media online „«extremistă», efectuarea unei donații (către un grup interzis) sau darea unui «like» undeva”, a adăugat el.
Alți belaruși exilați au exprimat îngrijorări similare.
Într-o declarație comună, guvernele Marii Britanii, Australiei și Canadei au condamnat, pe 9 august, ultimele acțiuni ale guvernului belarus.
„Noi – Australia, Canada și Regatul Unit – suntem uniți în condamnarea represiunii și a încălcărilor drepturilor omului”, au declarat cele trei țări.
„Mii de persoane au fost reținute în mod injust, supuse torturii sau forțate să plece în exil. Aceste acțiuni reprezintă o încălcare flagrantă a obligațiilor Belarusului în temeiul dreptului internațional și constituie o încălcare gravă a drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, se adaugă în declarație, care solicită liderilor belaruși „să pună capăt campaniei de represiune”.
Un peisaj schimbat
Cine se întoarce în Belarus azi va găsi o societate dramatic schimbată față de cea pe care a părăsit-o acum cinci ani. Lawtrend, un grup de monitorizare din Belarus care operează și în exil, afirmă că aproape 2.000 de grupuri ale societății civile – ONG-uri, sindicate, fundații și asociații – au fost închise din 2020.
Peste 40 de instituții media au fost recunoscute ca „formațiuni extremiste”, ceea ce înseamnă că activitatea lor în Belarus este considerată ilegală.
Printre acestea se numără și Europa Liberă/ Libertatea (RFE/RL), ale cărei birouri din Minsk au fost percheziționate și sigilate în iulie 2021.
Aproximativ 15 jurnaliști asociați cu serviciul RFE/RL din Belarus au figurat în dosare penale speciale în lipsă, iar rudele lor au fost supuse intimidării.
În iulie 2024, Iuri Drakahrust, jurnalist și analist pentru Serviciul Belarus cu sediul la Praga, a fost condamnat în lipsă la zece ani de închisoare de către autoritățile belaruse pe baza unor acuzații false.
Într-un articol pentru Serviciul Rus al RFE/RL din 7 august, el a scris că starea actuală a opoziției belaruse este „deprimantă”.
„Țihanovskaia a fost acceptată de înalți oficiali occidentali. Dar acest lucru s-a întâmplat când amintirile despre străzile din Minsk pline de protestatari erau încă proaspete. Însă a trecut mult timp de când nu s-a mai văzut nici măcar o umbră de protest pe străzile din Minsk. Țihanovskaia nu se mai întâlnește cu astfel de înalți oficiali, așa cum obișnuia să facă”, a scris el.
În ciuda acestei perspective sumbre, opoziția încearcă să-și mobilizeze forțele prin protestele organizate în acest weekend în orașe din Europa și America de Nord.
Țihanovskaia a declarat că Belarus se află acum la o răscruce de drumuri, iar evoluțiile viitoare depind de soluționarea conflictului din Ucraina, chestiune în care Lukașenko s-a aliniat ferm cu președintele rus Vladimir Putin.
„Dacă pacea se va face în condițiile impuse de Ucraina, acest lucru ar putea slăbi poziția lui Putin și, odată cu el, și pe cea a lui Lukașenko. Acesta ar putea fi momentul nostru pentru a promova schimbarea”, a spus ea.
„Dar dacă acordul îl favorizează pe Putin, Belarus riscă să devină un premiu de consolare, ceea ce înseamnă că ne vom pierde suveranitatea pentru decenii întregi.”
Articol preluat de la Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
