La Kabul, a doua manifestație a femeilor a fost reprimată violent de talibani, cum o relatează astăzi în detaliu, în Franța, Libération.
“Fără guvern, fără o politică economică, fără ajutoare, nepricepându-se să-și repare aeroporturile și să plătească salarii: până și talibanii au fost luați prin surprindere de rapiditatea victoriei lor”, scrie marea jurnalistă, reporter de război, Christina Lamb în The Times.
În acest timp, UE a decis că va discuta cu talibanii, dar că „asta nu înseamnă recunoaștere diplomatică”. Europenii se regăsesc dezarmați după acest fiasco afgan. Afganistanul redeschide rănile migratorii ale UE, scrie metaforic și enigmatic El Pais, în Spania. În acest timp, în Italia, La Repubblica anunță ceea ce nimeni altcineva nu scrie și anume că ar fi murit purtătorul de cuvânt al rezistenței împotriva talibanilor.
NATO – timpul îndoielii
Retragerea din Afganistan n-a fost niciodată discutată cu adevărat în sânul Alianței, scrie astăzi Le Monde, într-o mare analiză: NATO – timpul îndoielii. Săptămânalul britanic The Economist publică, sub semnătura lui Nial Ferguson, o analiză în care compară retragerea americană din Afganistan (dar și din Irak și în general revenirea la o formă moderată de izolaționism) cu sfârșitul brusc al imperiului britanic, imediat după Al Doilea Război Mondial. Într-un fel, pare greu de respins analogia.
T
ot în Marea Britanie, un alt săptămânal, The Observer, constată o gravă penurie de mână de lucru în anumite sectoare ale economiei, penurie datorată efectelor combinate ale Brexitului și pandemiei. Unul din sectoare este cel al transporturilor, multe posturi de șoferi de camion rămânând neocupate, ceea ce afectează aprovizionarea.
Politica postmodernă după Merkel
Presa în Franța și Germania este astăzi foarte preocupată de viitoarele alegeri. Alegeri care pot schimba chiar întregul echilibru european, în cazul în care Macron nu ar fi reales, lăsând să plutească tot felul de incertitudini în legătură cu viitorul „axei franco-germane”.
În Germania, cu 25% din intențiile de vot Olaf Scholz, ternul candidat al PSD (social-democrații) este deodată mare favorit. Asta, cu toate că, așa cum Angela Merkel aduce toate asigurările (lucru subliniat de Süddeutsche Zeitung) candidatul conservator, creștin democrat, Armin Laschet are toate șansele să devină cancelar.
În Franța, ultimele sondaje publicate în weekend îi atribuie lui Emmanuel Macron 24% din intențiile de vot, iar șefei dreptei extreme, Marine Le Pen, 19%. Pentru al doilea tur, sondajele actuale arată în acest moment 56% pentru Macron și 44% Le Pen, cu mult sub scorul final din 2017 (când Macron a avut 66,10%, iar Marine Le Pen 33,90%), dar suficient de convingător, cu 12 procente mai sus.
Cu toate astea, acum că au rămas doar 20 până la alegeri, socialistul Olaf Scholz continuă să câștige teren, potrivit unui sondaj realizat de Politico, un Poll of Polls care combină toate sondajele recente.
Ciocniri în Muntenegru: O serie de proteste, unele violente, au izbucnit în Muntenegru în legătură cu numirea noului cap al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Ceremonia numirii a fost întreruptă de manifestanți, mulți refuzând să accepte continuarea influenței Serbiei în țară, deși muntenegrinii vorbesc tot limba sârbă și sunt la rândul lor ortodocși. Mai multe tot în Politico, în acest articol de Una Hajdari.
Covid: 15 milioane de morți
15,2 milioane de persoane ar fi în realitate numărul morților din cauza Covid-19, potrivit The Economist.
Săptămânalul britanic a strâns cifrele legate de mortalitatea excesivă pe planetă din ianuarie 2020 încoace. Rezultatul duce la peste 15 milioane de morți peste ceea ce ar fi putut fi așteptat. Altfel zis, de patru ori mai mult decât cifra oficială a deceselor legate de Covid-19.
“Câți oameni au murit din cauza Covid-19 ? Răspunsul depinde în același timp de datele disponibile, dar și de felul în care definim ‘din cauza”. Iată cum The Economist introduce articolul său și demersul pentru a realiza un calcul acceptabil științific al deceselor cauzate de pandemie în lume. Un calcul ce duce la un rezultat înspăimântător. Numărul morților legat de pandemie, potrivit datelor strânse de săptămânalul britanic, ar urca la 15,2 milioane, față de 4,6 milioane cât spun cifrele oficiale.
De fapt, The Economist nu a calculat doar decesele reținute oficial din cauza Covid-19, ci mortalitatea globală în exces din ianuarie 2020. De ce? În primul rând pentru că mulți oameni infectați cu SARS-CoV-2 n-au fost niciodată testați și nu intră în datele oficiale. În plus, unele decese n-au fost luate în seamă oficial: mai ales persoanele care au murit din alte cauze, din pricina lipsei accesului la îngrijiri adecvate, deoarece spitalele au fost supraaglomerate.
Toate aceste diferențe permit evaluarea excesului de mortalitate, altfel zis: diferența dintre numărul deceselor efective și numărul deceselor așteptate într-o anumită perioadă (pe baza mediei din anii precedenți). O diferență ce depinde de vulnerabilitatea populației, de măsurile de profilaxie adoptate, de structurile naționale de sănătate și, de asemenea, de piramida de vârstă a fiecărei țări.
În Uniunea Europeană, diferența dintre cifrele oficiale și excesul de mortalitate măsurat de The Economist este „doar” de 9%. În Asia, pe de altă parte, ar fi de 700%. În mod clar, Asia se arată a fi înregistrat de opt ori mai multe decese în timpul pandemiei decât spun cifrele oficiale.
