O navă a marinei italiene a transportat 49 de oameni, interceptați în apele internaționale din Marea Mediterană, către centrele în care solicitările lor de azil vor fi procesate și, cel mai probabil, respinse, deoarece în Albania sunt trimiși doar bărbați neînsoțiți, fără probleme de sănătate și din țări considerate a fi „sigure”.
Cei 49 au ajuns marți la centrul din Shengjin, Albania, unde urma să le fie evaluată starea de sănătate: dacă se găsește că au anumite vulnerabilități, precum boli cronice sau sănătate mintală precară, vor trebui trimiși înapoi în Italia. Cei care rămân ar trebui să fie transferați către centrul din Gjader (tot în Albania) și să înceapă procesul de verificare a solicitării de azil; teoretic, un proces care să dureze maxim 28 de zile, dar care durează ani întregi în Italia.
Nu au fost făcute publice informațiile despre cetățenia acestor oameni, însă presa italiană scrie că ar fi din Bangladesh, Egipt, Gambia și Coasta de Fildeș.
Alți 53 de migranți interceptați în același timp au rămas în Italia, în așteptarea procesării solicitării de azil. Autoritățile le-au spus că, dacă își prezintă pașapoartele, pot evita transferul către Albania.
În octombrie și noiembrie, două transferuri similare au fost oprite de magistrații italieni după ce aceștia au hotărât că țările lor de origine - Bangladesh și Egipt - nu sunt complet sigure.
Promisiunea guvernului Meloni a fost că, trimițându-i în Albania, procedurile vor fi mai ușoare și mai rapide, iar în Italia vor rămâne doar cei care „merită” sau „au nevoie”.
Hotărârea ține de o concluzie a Curții Europene de Justiție de anul trecut, care spune că nici o țară de origine nu poate fi considerată a fi sigură dacă există persecuție, tortură sau amenințarea violenței aleatorii chiar și numai într-o regiune.
Bărbații transferați au petrecut mai puțin de două zile în Shengjin, iar apoi au fost aduși înapoi în Italia.
Încă de la începutul programului, activiștii pentru drepturile omului și opoziția italiană au condamnat planurile guvernului, despre care spun că sunt prea scumpe și de o cruzime aparte.
Meloni rămâne însă hotărâtă să implementeze planul albanez. „Aveți încredere în mine, centrele din Albania vor funcționa, chiar dacă va trebui să stau fiecare noapte pe capul lor, de acum până la sfârșitul acestui guvern”, le-a promis Meloni membrilor partidului său, cu rădăcini de extremă dreapta.
Parcursul taberelor de refugiați din Albania
Ideea de limita migrația și a respinge mai mulți străini cu mai multă eficiență este în centrul programului guvernului Meloni. Ideea a fost prezentată pentru prima oară în 2023.
Meloni și premierul albanez, Edi Rama, au semnat acordul bilateral în noiembrie 2023; acordul a fost ratificat în februarie 2024, iar până în septembrie au fost construite centrele, cu o capacitate de până la 36.000 de oameni.
Centrele, construite mai ales din beton și containere, costă peste 650 de milioane de euro (atât construcția, cât și costurile de întreținere puse deoparte pentru următorii cinci ani).
Primii migranți au fost trimiși în octombrie și noiembrie la centrele Shengjin (procesare) și Gjader (detenție prelungită). Magistrații au întors ambele decizii și au cerut ca bărbații, originari din Egipt și Bangladesh, să fie aduși înapoi în Italia, pentru că țările lor de origine nu sunt în întregime sigure.
Acesta a fost punctul cel mai tensionat în disputa dintre guvernul Meloni și justiția italiană. Chestiunea a degenerat într-un atac al guvernului împotriva „judecătorilor comuniști”.
Însă problema n-a rămas un subiect de discuție doar pentru italieni sau europeni. Miliardarul din SUA Elon Musk, susținător al partidului german extremist AfD și membru al Administrației Trump, a scris pe X (fostul Twitter, platforma al cărei proprietar este el) că „acești judecători trebuie înlăturați”. Musk a sugerat că magistrații dăunează inițiativelor guvernului italian.
Președintele italian Sergio Mattarella i-a răspuns lui Musk că „Italia știe cum să aibă grijă de ea însăși, conform cu constituția sa” și l-a rugat să respecte suveranitatea țării.
Suspensia legală a activităților acestor centre - care sunt, de jure, sol italian în Albania - le-a transformat în „orașe fantomă” și i-a obligat pe mulți dintre angajații italieni să se întoarcă acasă, din lipsă de activitate. În timp ce agenții italieni rămași la datorie își pierd timpul în sauna hotelului în care sunt cazați, facilitățile din aceste tabere deja au început să se degradeze.
În februarie, este așteptat ca Curtea Europeană de Justiție să clarifice, la cererea magistraților italieni, cine poate determina ce țări sunt sigure și după ce criterii. În Italia, chestiunea a fost înaintată Curții de Apel de la Roma.
Un exemplu pentru alți lideri europeni?
Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a lăudat proiectul drept „gândire creativă” și a încurajat alte state europene să găsească soluții similare, în colaborare cu țări non-UE.
Premierul britanic Keir Starmer a discutat despre acest acord cu Meloni; în trecut, planul Londrei de a deporta refugiați în Rwanda a fost oprit de magistrați.
S-au arătat interesați de acest plan și olandezii, grecii, maltezii, ciprioții, cehii, polonezii, suedezii și ungurii.
Premierul de la Tirana, Edi Rama, afirmă însă că acest acord bilateral este unic și se bazează pe relațiile îndelungate dintre două țări. El spune că nu are de gând să încheie astfel de acorduri cu alte țări.
Politicienii din opoziția albaneză spun că Rama a încheiat acest acord ca „un favor” pentru lidera de la Roma, care-și dorea o victorie de PR, argumentând că țara n-ar avea nevoie de astfel de facilități ca să proceseze solicitările migranților.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
