Intrările ilegale în UE au scăzut cu 38% anul trecut, transmite agenția UE pentru protecția granițelor externe, Frontex.
Cel mai mult s-au „liniștit” rutele de migrație din centrul Mediteranei și Balcanii de Vest, însă intrările ilegale dinspre est, prin Ucraina și Belarus, au crescut de trei ori - doar că și așa nu se compară ca cifre cu celelalte rute: în 2024, 17.000 de oameni.
Trecerile prin Marea Mediterană sunt printre cele mai periculoase pentru migranți: cel puțin 2.300 de oameni și-au pierdut astfel viața doar anul trecut. Însă nici cele pe uscat nu sunt sigure: migranții devin adesea ținta celor care încearcă să-i exploateze sau să-i abuzeze, ajungând să fie maltratați inclusiv de grăniceri.
Migrantul, temă bună pentru voturi
Din ce în ce mai multe partide extremiste, dar și guverne centriste, au adoptat în ultimii ani o retorică anti-migranți. Aceasta rămâne la ordinea zilei în ciuda faptului că numerele azilanților sunt în scădere.
În Germania, partidul extremist Alternativa pentru Germania (AfD) promite în campania electorală parlamentară o politică mult mai dură împotriva migranților, inclusiv deportarea în masă a celor cu fundal de migrație. Însă partidul nu s-a oprit la propuneri incendiare: AfD a distribuit în orașul Karlsruhe fluturași sub formă de „bilete de deportare”. Acești fluturași seamănă izbitor cu cei distribuiți în Germania nazistă, spun criticii.
O investigație a arătat acum un an că extremiștii din Austria și Germania au participat la o conferință unde se discuta ideea de a deporta cetățeni naturalizați de origine străină - chiar dacă au deja pașapoarte germane.
Promisiuni pentru o politică anti-migrație mai dură vin și de la guvernul extremist de la Haga. Guvernul olandez condus de Dick Schoof, ghidat din culise de Geert Wilders, a încercat să introducă o stare de urgență națională pentru a putea impune măsuri anti-migrație fără aprobarea parlamentului. Olandezii vor și să limiteze reunificarea familiilor și să efectueze mai multe deportări.
Guvernul olandez vrea și o derogare de la regulile europene care redistribuie migranții în mod echitabil între țările UE. Autoritățile de la Bruxelles le-au răspuns însă olandezilor că o astfel de derogare nu se poate face decât prin renegocierea și modificarea tratatelor fundamentale ale UE.
La rândul său, premierul maghiar Viktor Orban - care a dispus construcția unui gard la granița de sud a țării sale în timpul crizei migranților din 2014-2016 - se împotrivește primirii oricărui migrant în țara sa. El a amenințat autoritățile europene că, dacă i se va impune să primească refugiați, „o să luăm migranții care bat la porțile Ungariei și o să-i ducem în Grand Place, la Bruxelles”.
Însă abordarea extremiștilor de dreapta a fost adoptată și de alți lideri europeni, chiar și cei considerați până acum centriști sau de stânga, în țări precum Germania sau Danemarca.
„Este un mic val care se transformă rapid într-o maree”, spune pentru Politico un oficial european despre propunerile anti-migrație ale țărilor europene.
În viitorul apropiat, multe țări europene speră ca cel puțin refugiații sirieni să plece. În urma înlăturării regimului Assad, mai multe țări au suspendat solicitările de azil ale sirienilor, iar Austria a sugerat deportarea lor imediată.
ONG-urile pentru drepturile omului și think-tankurile din domeniul afacerilor internaționale roagă statele europene să nu se pripească și să aștepte până când se va instala la Damasc un guvern de încredere, dar și până când condițiile economice din țară vor fi mai propice.
UE caută soluții „creative”
În 2023, a fost lansat în Europa un proiect pilot de „returnări voluntare”, prin care să încurajeze financiar și logistic întoarcerea unor migranți înapoi în țările lor. O investigație anterioară arăta că aceste returnări nu sunt neapărat voluntare, ci sunt „facilitate” de amenințarea detenției. Unul dintre centrele de detenție pentru acest proiect este în Bulgaria.
Noua Comisie Europeană, numită în funcție în decembrie, plănuiește noi măsuri mai dure împotriva migrației și creșterea numărului de deportări. Noile reguli ar facilita deportările mai rapide, încă din punctul în care oamenii ajung la granițele UE, înainte să treacă prin procesul de solicitare de azil în alte țări UE. Organizațiile pentru drepturile omului sunt îngrijorate că aceste proceduri ar putea duce la respingerea solicitărilor de azil pe nedrept, fără ca fiecare caz individual să fie evaluat pe îndelete.
Una dintre măsurile discutate este inclusiv restricționarea libertății de mișcare a migranților - cei selectați pentru deportare să fie obligați să se prezinte la centre speciale la intervale prestabilite.
La Bruxelles, se discută despre refacerea Directivei Returnării și creșterea numărului de agenți Frontex de la 10.000, la 30.000.
În octombrie, 14 țări UE au cerut Comisiei să facă legile de returnare mai stricte, cel mai recent exemplu al tranziției spre dreapta a țărilor europene. Spania, Italia și Polonia pun și ele presiuni pe Bruxelles pentru a întări legile anti-migrație, iar o propunere nouă ar putea fi publicată în februarie sau martie. Aceasta ar putea include inclusiv mai multe bariere fizice - garduri sau ziduri - și introducerea sistemelor cu inteligență artificială pentru a supraveghea granițele.
Comisia Europeană, în glisaj spre dreapta
Abordarea anti-migrație este una dintre politicile definitorii din noul mandat al executivului UE de la Bruxelles.
Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a lăudat soluțiile „creative” de gestionare a migrației, printre care și centrele de migranți create de guvernul italian în Albania. De la inaugurarea acestor centre, nu a fost relocat timp de mai mult de două zile vreun migrant.
Pentru a reduce numărul de oameni care trec granițele UE, țările europene au apelat la acorduri de „externalizare” a protecției granițelor cu țări terțe. Adică, țări precum Turcia, Tunisia sau Egiptul primesc bani și instrucție de la oficialii UE pentru a reține pe teritoriul lor migranții care altfel doar ar fi tranzitat în drum spre UE.
Acesta devine o soluție din ce în ce mai folosită pentru a gestiona problemele Europei cu migrația.
Realitățile din aceste țări arată, însă, că pe banii și cu aprobarea tacită a UE, se încalcă sistemic drepturile omului.
În Maroc, Mauritania și Tunisia, autoritățile se folosesc de resursele primite de la UE (instructaj, mașini și alte tehnologii) pentru a răpi oameni - atât unii care ar fi încercat să treacă Mediterana înspre UE, dar și oameni oarecare, doar în baza originii lor sub-sahariene - și a-i arunca în deșert. Operațiuni asemănătoare de deportare organizează și Egiptul, la granița cu Sudanul. Și acolo, cu bani europeni.
Și la granițele țărilor UE, nu doar în cele externalizate, au loc abuzuri ale drepturilor omului.
O investigație Balkan Insight din 2024 arată că autoritățile bulgare resping ilegal migranții la granița cu Turcia, încălcându-le drepturile omului. Grănicerii rețineau oamenii care încercau să intre în Bulgaria și îi forțau să se dezbrace, luându-le puținele obiecte și banii, forțându-i pe unii să înoate înapoi spre Turcia chiar dacă nu știau să înoate sau erau prea slăbiți. Spre unii trăgeau sau se asmuțeau asupra lor câinii de pază.
Grănicerii bulgari primiseră ordine să nu le arate ofițerilor Frontex aceste practici, însă investigația demonstrează că autoritățile de la Bruxelles sunt conștiente de realitatea practicilor bulgarilor.
Practici similare folosesc grănicerii din alte țări balcanice. Anul acesta, au apărut imagini cutremurătoare de la granița Serbiei cu Macedonia de Nord, care arată un grup de migranți dezbrăcați, în toiul iernii, pe care grănicerii sârbi îi împingeau înapoi în Macedonia.
Și polițiștii croați sunt acuzați că au aplicat tratamente degradante refugiaților, inclusiv incendiind telefoanele și pașapoartele celor care încercau să solicite azil în UE.
Au existat acuzații și despre polițiștii cehi detașați în Macedonia de Nord, unde s-au „antrenat” și ei la maltratat migranți.
Nici în Polonia, țară devenită ținta războiului hibrid al Moscovei, care aruncă cu refugiați din Orientul Mijlociu în granița Belarus-Polonia, nu este mai blândă cu cei de la graniță. În ultimii patru ani, au devenit notorii practicile abuzive ale grănicerilor polonezi, care împing oamenii cu forța înapoi în Belarus, refuză accesul refugiaților la procedura de azil, rețin oamenii fără motiv și restricționează accesul ONG-urilor pentru drepturile omului în apropierea graniței.
În aprilie 2024, o femeie din Eritrea a fost nevoită să nască singură, în pădurea de la granița dintre Belarus și Polonia, după ce fusese împinsă înapoi în Belarus de două ori.
Frontex și rolul în respingerile abuzive
Frontex este agenția UE care se ocupă de protejarea granițelor externe ale Uniunii. Pe măsură ce politicienii din mai multe țări UE adoptă discursuri și politici anti-migrație, Frontex devine agenția pe care se bazează pentru a coordona respingerea migranților.
În 2020, o investigație Bellingcat arăta că navele Frontex au fost complice în operațiuni ilegale de respingere a refugiaților care încercau să intre în UE prin Marea Egee. Agenții Frontex ori blocau o barcă cu migranți pe mare până când aceasta rămânea fără combustibil și apoi o împingeau înapoi în apele teritoriale ale Turciei, ori rețineau oamenii ajunși deja pe sol grecesc și apoi îi puneau pe o barcă fără motor și îi abandonau în mijlocul mării.
Parlamentul European a investigat acuzațiile și a concluzionat că Frontex a ignorat, sistemic, dovezile că migranții erau respinși ilegal la granițele UE.
În 2022, o nouă investigație media a arătat că Frontex a fost implicat în respingerea ilegală a aproape o mie de refugiați în Marea Egee, doar în perioada martie 2020 - septembrie 2021.
În 2022, directorul Frontex, Fabrice Leggeri, a demisionat în urma acuzațiilor că agenția a fost implicată cu bună știință în operațiunile de respingere a migranților. Leggeri și doi dintre colegii săi erau, la acea vreme, investigați de agenția anti-fraudă a UE. Acum, Leggeri este membru al Parlamentului European din partea partidului de extremă dreapta condus de franțuzoaica Marine le Pen.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
