Eforturile diplomatice de a pune capăt războiului din Ucraina s-au intensificat în ultimele zile, determinând țările europene să vorbească, de această dată mai apăsat, despre trimiterea unei forțe de menținere a păcii.
Când a fost propusă pentru prima dată de președintele francez, Emmanuel Macron, acum un an, ideea unei forțe europene care să asigure securitatea postbelică a Ucrainei nu a avut un impact major și nu a fost luată în serios de majoritatea experților.
Acum însă, lucrurile s-au schimbat.
Declarațiile emisarului special al SUA pentru Ucraina și Rusia, Keith Kellog, cum că Europa nu va fi „la masa negocierilor” pentru viitorul Ucrainei, au dat un nou impuls liderilor de pe continent pentru a-și face vocea auzită.
Discuțiile ruso-americane privind Ucraina din 18 februarie, desfășurate în Arabia Saudită, au sporit tensiunea.
Premierul olandez, Dick Schoof, a spus clar că europenii trebuie să ajungă la un acord asupra a ceea cu ce pot contribui „și astfel, în cele din urmă, vom obține un loc la masa negocierilor”.
Dar acesta nu est singurul motiv din spatele ideii.
„Aceasta va fi o sarcină dificilă pentru europeni, dar nu poate fi evitată dacă amenințarea Rusiei față de NATO este să fie înfrântă în Ucraina”, a spus Jamie Shea, care a ocupat mai multe funcții de conducere în cadrul NATO înainte de a se retrage în 2018.
Shea spune că ar putea fi necesari circa 50 de mii de soldați europeni, ceea ce ar înseamnă o structură de forță globală de 150 de mii „cu o rotație perfectă” (a trupelor - n.r.).
Discuțiile europene de la Paris din 17 februarie nu au reprezentat un avans clar în acest sens, dar au arătat că subiectul a început să fie tratat în mod serios. Premierul britanic, Keir Starmer, a investit capital politic în acest proiect înaintea unei întâlniri cu președintele american Donald Trump, care urmează să aibă loc săptămâna viitoare.
Dar Starmer a indicat, de asemenea, că misiunea ar necesita și implicarea Washingtonului, vorbind despre un „sprijin” din partea SUA, mai ales din partea forțelor aeriene americane. Shea, care a devenit cunoscut ca purtător de cuvânt al NATO în timpul războaielor din Balcani din anii 1990, a spus că acest lucru ridică o problemă potențială.
„Europenii vor fi atenți la fiasco-ul bosniac de la începutul anilor 1990, când ei erau pe teren, fiind criticați tot timpul de americanii care se aflau, în siguranță, în aer”, a spus el.
Declarațiile lui Starmer despre disponibilitatea de a trimite trupe au făcut titluri în presă, dar la fel au făcut și vocile serioase care au atras atenția că potențialul militar al Marii Britanii este unul limitat. Una din aceste voci a fost a lui Richard Dannatt, fostul șef al armatei britanice, care a spus că ea era „atât de deteriorată”, încât n-ar putea nici să conducă o eventuală misiune.
Armata britanică a fost concentrată în mare parte pe operațiuni antiteroriste și de contrainsurgență din 2001. A trecut prin reduceri de efective în ultimul deceniu, iar un raport al Parlamentului din septembrie a spus că Marea Britanie era „nepregătită” să contracareze amenințarea Rusiei.
În iulie, Starmer însuși a spus că forțele armate ale Marii Britanii sunt „golite de conținut”.
Al doilea mare jucător militar al Europei este Franța.
Armata franceză este mai numeroasă decât cea britanică, dar a fost, de asemenea, suprasolicitată de operațiunile militare de lungă durată desfășurate în Africa. Experții francezi și-au exprimat îndoielile cu privire la capacitatea acesteia de a face față unui conflict de o intensitate mai mare, cum ar fi cel din Ucraina.
„Mai avem doar șase lansatoare de rachete cu rază lungă, nu avem niciun mijloc real de combatere a dronelor” a spus Léo Péria Peigné, de la Institutul Francez de Relații Internaționale în noiembrie.
Suedia și Olanda au indicat și ele că ar putea fi dispuse să trimită trupe, în anumite condiții. Însă Polonia, care are una dintre cele mai mari armate de pe continentul european, a spus că nu va face acest lucru.
Cancelarul german, Olaf Scholz, care a părăsit discuțiile de la Paris ceva mai devreme, a spus că a fost „deranjat” de ceea ce el a numit o „discuție prematură”.
Sondajele de opinie din Germania sugerează că Scholz va pierde alegerile federale anticipate din 23 februarie. Dar el se va mai afla în funcție câteva luni suplimentare, timp în care se vor duce negocieri pentru formarea unui nou guvern de coaliție. Desigur, este posibil ca el să fie mai înclinat să susțină ideea de a trimite trupe germane în Ucraina după ce trec alegerile.
Un deputat din principalul partid de opoziție din Germania, Uniunea Creștin-Democrată, Juergen Hardt, a spus pentru Europa Liberă că-și poate imagina trupe pe teren sub steag ONU. Partidul din care face parte Hardt are cele mai mari șanse să conducă următorul guvern de la Berlin.
„Nu exclud un rol militar al Germaniei dacă există un acord de pace pe baza unei rezoluții a Națiunilor Unite, în care forțele internaționale sunt solicitate să supravegheze sau să contribuie la acest proces de pace”, a spus el.
Această idee ridică însă o întrebare esențială despre cât de realistă ar fi o asemenea misiune de pace.
Rusia este membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU și are drept de veto. Tot Rusia a spus marți că nu va „accepta” trupe NATO peste graniță, în Ucraina, chiar dacă vor fi sub steagul UE sau ONU.
Nicu Popescu de la Consiliul European pentru Relații Externe vede o dificultate suplimentară.
„Problema cu misiunile tradiționale de menținere a păcii este că ele sunt legate de deciziile ONU, ceea ce înseamnă că Rusia s-ar putea opune fie prin veto, fie printr-un vot de închidere a misiunii în orice moment”, a spus Popescu, care a fost ministru de Externe al Moldovei din 2021 și până anul trecut, într-un interviu acordat Europei Libere luna trecută.
La momentul respectiv, Popescu a spus că majoritatea discuțiilor erau axate nu pe menținerea păcii, ci pe o forță de descurajare. Jamie Shea este de acord și ridică alte două probleme suplimentare.
„Vom folosi forțele NATO care apără în prezent granițele Alianței în Europa Centrală și de Est? Polonia se opune acestui lucru. Și ne concentrăm mai mult pe întărirea armatei ucrainene ca principala forță de descurajare, cheltuind banii pe aceasta mai degrabă decât pe forța europeană de reasigurare, așa cum susține Danemarca?”.
Implicațiile politice cântăresc, de asemenea, greu. Sondajele din Europa de Vest au arătat constant un nivel scăzut de sprijin pentru trimiterea de trupe în Ucraina.
Riscurile de a trimite un astfel de contingent, chiar și fără implicare în lupte, ar fi uriașe. Ar trebui stabilite reguli de angajament care să precizeze răspunsul în cazul în care acestea sunt atacate de forțele ruse, iar consecințele negative pe plan politic al pierderilor de vieți omenești ar putea fi unul imens.
„Va fi greu de vândut”, a spus Niklas Granholm, de la Agenția de Cercetare a Apărării din Suedia.
„Dacă mergi din vest spre est, ai ceea ce obișnuiam să numesc axa fricii. Est-europenii o simt foarte clar. Acest lucru nu este la fel de evident pe măsură ce te deplasezi spre vest.”
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
