Târziu, în seara zilei de 28 februarie, Tatiana Balazeikina a primit un telefon de la poliție care a informat-o că fiul ei de 16 ani, Egor, a fost arestat. I s-a spus că acesta a mărturisit că a aruncat o sticlă plină cu un lichid într-o stație de recrutare militară din orașul său natal, Kirovsk, la aproximativ 30 de kilometri est de Sankt Petersburg. Lichidul nu s-a aprins și nu au fost înregistrate pagube semnificative.
„În aceeași zi am primit un mesaj de la Tania”, povestește o prietenă apropiată a familiei, Natalia, al cărei nume a fost schimbat la cererea ei, de teama represaliilor pentru că a vorbit cu RFE/RL. Natalia își amintește. „A început cu vorbele: Familia noastră a murit."
Un tribunal a decis arestarea lui Egor Balazeikin până la 27 aprilie, fiind suspectat de terorism și tentativă de distrugere a proprietății. El este deținut în închisoarea CIZO-5 din Sankt Petersburg.
„De multe ori mă întreb: Nu ți-e frică?” scrie Balazeikin într-o scrisoare deschisă din închisoare postată pe Telegram pe 24 martie. „Răspunsul este, mereu: Nu. Mi-a fost frică înainte. Mi-era frică să mă trezesc dimineața. Mi-era teamă să citesc știrile, care erau mereu aceleași, doar că aveau nume de locuri diferite și numere diferite de victime..... Acum nu-mi mai este frică”.
El este ținut în izolare strictă, iar rudelor și avocaților li s-a interzis să discute public despre caz.
„Este modul în care autoritățile îi sperie pe suspecți în astfel de cazuri, pentru a-i face să-și recunoască vina, să se spășească, să apară în fața societății nu ca un opozant, ci ca o oaie rătăcită care își recunoaște greșelile,” spune Leonid Krikun, avocat pentru drepturile omului din Sankt Petersburg.
Inițial, anchetatorii l-au reținut pe Balazeikin pentru deteriorarea proprietății publice. Dar, în câteva zile, au ridicat nivelul anchetei la suspiciune de terorism. Dacă va fi acuzat de terorism, tânărul de 16 ani riscă între 10 și 15 ani de închisoare.
Krikun și-a exprimat îngrijorarea că autoritățile, care au dat pedepse lungi cu închisoarea doar pentru postări pe rețelele de socializare critice la adresa invaziei masive a Moscovei în Ucraina, vor face din Balazeikin un exemplu.
„Pentru că a îndrăznit să atace un loc sfânt", spune Krikun, „îl vor pedepsi cât de aspru permite legea”.
„Un băiat bun și bine crescut”
În copilărie, Egor Balazeikin a petrecut luni întregi prin spitale pentru a-i fi diagnosticată o boală care îi distrugea ficatul. În cele din urmă, s-a stabilit că suferea de hepatită autoimună, o afecțiune care poate fi fatală, dacă nu este ținută în permanență sub control.
Ca parte a recuperării sale, el s-a apucat - și a excelat la - karate kyokushin. Casa lui s-a umplut de trofee și a câștigat mai multe competiții regionale. În ultimii ani, a fost arbitru la turneele pentru copii.
În prezent, boala sa este considerată a fi în remisie, dar trebuie să fie consultat de specialiști la fiecare trei luni și să ia medicamente.
Balazeikin a împlinit 16 ani în luna august. Pasionat de istoria Rusiei și de studii sociale, visa să meargă la Facultatea de Drept sau la o facultate de economie. Pentru a-l ajuta, părinții săi - mama sa este o profesoară care câștigă bani mai ales din meditații, iar tatăl său este electrician - l-au transferat la școala nr. 166, unul dintre cele mai prestigioase licee umaniste din Sankt Petersburg.
„Egor a învățat întotdeauna bine", spune Natalia. „A trecut examenul de stat cu note foarte mari. A aplicat la mai multe licee, inclusiv la nr. 166. Părinții lui erau îngrijorați că va trebui să facă o navetă foarte lungă de la casa lor.... Dar, în cele din urmă, directorul de la nr. 166, el însuși istoric, a fost atât de impresionat de Egor încât l-a acceptat imediat în clasa a 10-a.”
Un coleg de clasă a declarat pentru RFE/RL că Egor „a făcut mereu impresia unui băiat bun, bine educat".
„Fiul meu vorbește foarte frumos despre Egor”, spune părintele unui alt coleg de clasă. „Este un băiat foarte bun și ar fi îngrozitor ca viața lui să fie distrusă”.
Dar școala și naveta lungă erau împovărătoare pentru Balazeikin și ai săi. „Uneori ajungea acasă și adormea lângă ușă fără să-și dea jos haina”, povestește Natalia.
Părinții săi s-au străduit să-i închirieze o cameră în apropierea școlii. În general, dormea acolo în timpul săptămânii, venind acasă în weekenduri. După arestarea sa, presa de stat a scris, în mod mincinos, că familia sa l-a abandonat și că locuia singur.
„Este o minciună”, a spus Natalia. „Se adaptase bine la noua lui școală. În ciuda greutăților, avea note excelente. De mult timp, își dorea să devină diplomat și studia serios limba engleză. Dar, mai târziu, a devenit mai interesat de istorie, economie și drept.”
O moarte în familie
Dragostea lui Balazeikin pentru istoria Rusiei a fost cultivată și încurajată de tatăl său, Daniel, și de fratele mai mare al tatălui său, Dmitri, militar de carieră și veteran.
„Egor era de neoprit”, își amintește Natalia. „Dacă devenea interesat de ceva, studia subiectul acela până la capăt. Cunoștea toate locurile asociate cu Al Doilea Război Mondial. A vizitat toate locurile istorice din jurul Sankt Petersburgului și mergea adesea la muzeele militare."
Când Rusia a lansat invazia masivă a Ucrainei vecine în februarie 2022, Balazeikin și familia sa au susținut din toată inima războiul și pe președintele Vladimir Putin.
„Egor avea aceleași opinii ca toți cei din familia sa - mama, tatăl, bunica și, mai ales, unchiul său, militar de carieră", a spus Natalia. „Dar unchiul Dima a fost ucis chiar la începutul operațiunii militare speciale. Iar după moartea unchiului său, opiniile lui Egor au început să se schimbe”.
Deși Dmitri Balazeikin depășise cu mult vârsta serviciului militar, s-a înscris într-un batalion regional de voluntari.
„Nu a spus nimănui”, își amintește Natalia. „A plecat pur și simplu pe front. Și a fost ucis aproape imediat lângă Izium, unde au avut loc lupte grele în martie și aprilie anul trecut și pierderi serioase. A înfruntat moartea cu curaj, după cum mi-a spus Tania, apărându-și oamenii”.
Înmormântarea lui Dmitri Balazeikin a fost prima la care a participat Egor vreodată.
„Înmormântarea unchiului ucis a avut un efect puternic asupra lui”, a spus Natalya. „La început, emoțiile au fost foarte puternice. Era foarte greu pentru el - unchiul său murise, dar informațiile și reportajele de pe internet erau toate la fel. Și la televizor. La școală, studiau Primul Război Mondial. Era foarte mult stres pentru un copil de 16 ani”.
Cu timpul, opinia lui Balazeikin despre război s-a schimbat radical, iar el deplângea victimele din ambele tabere. „Aproape fiecare conversație se reducea la un singur lucru - că Rusia a greșit”, a spus Natalia. „Cred că totul s-a amalgamat în sinea sa - război și propriile încercări sufletești”.
„Un gest simbolic”
Tatiana Balazeikina a reușit să-și viziteze câteva minute fiul aflat în închisoare, la scurt timp după arestarea acestuia. Într-un interviu pentru postul de televiziune Dojd TV, acordat înainte ca acesta să fie interzis, ea a declarat că fiul ei a fost arestat la locul incidentului și a recunoscut că a aruncat obiectul. Băiatul i-a spus, totuși, că nu era nimic inflamabil în sticlă și că nu avea intenția de a provoca un incendiu, numind fapta sa „un gest simbolic". Ea a spus că nici ea și nici soțul ei nu au știut de intențiile băiatului.
Ea l-a citat pe fiul ei spunându-i: „Dacă nu aș fi făcut acest lucru, cel mai probabil m-aș fi spânzurat pentru că nu puteam trăi cu povara morții tuturor acestor oameni”.
Ea a reușit să îi dea fiului său medicamentele de care avea nevoie, manuale școlare și câteva haine călduroase, dar se teme că condițiile precare și lipsa de supraveghere medicală ar putea fi fatale pentru cineva cu hepatită autoimună.
"Astfel de tragedii fie distrug o familie, fie o unesc", a declarat Natalya, care a precizat că ambii părinți ai lui Balazeikin îl susțin, în ciuda poziției lor pro-război. "În acest caz, a fost cea de-a doua variantă. Cred că tatăl lui Egor se învinovățește pentru ceea ce s-a întâmplat, la fel ca și mama sa. Ea mi-a spus: "L-am crescut greșit? Dar cum? Am vrut doar ca el să fie o persoană bună'".
„Ei bine, conchide ea, pot să vă spun că este o persoană bună."
