Diana Vlas și Daniela Miron s-au cunoscut la masterul de regie film documentar. Și au descoperit că au aceeași idee de film. Diana pe atunci era mamă solitară și se întreba dar cum e să fii mamă solitară în detenție? Pentru că ea și la libertate de multe ori se simțea izolată și se întreba cum rezistă mamele deținute. Pentru Daniela, explicația de ce vrea să facă acest film a venit mai târziu, când și-a dat seama că se identifică cu copiii mamelor deținute, pentru că și ea la vârsta de 3 ani s-a despărțit de mama ei, care plecase la muncă peste hotare.
După mulți ani de pregătire și documentare, Daniela și Diana au reușit să filmeze timp de 3 luni în Casa mamei și copilului din Penitenciarul nr. 16 de la Pruncul. Mai greu decât obținerea permisului de filmare a fost să le convingă pe tinerele mame să se lase filmate. Una din ele, care până la urmă a devenit și eroina principală a filmului, s-a dovedit a fi mai curajoasă și le-a inspirat și pe celelalte.
Diana și Daniela au petrecut zile întregi alături de cele patru femei care erau atunci în centru și copiii lor. Le-au ascultat poveștile. Au fost martore la frământările lor. Istoriile lor de viață par să fie un cerc vicios al marginalizării din care se zbat din răsputeri să iasă.
Prin acest film Diana și Daniela și-au propus să ne ajute pe noi toți să înțelegem mai bine provocările prin care trec mamele deținute în timpul detenției, dar și după eliberare și felul în care le putem sprijini pentru a se integra în societate.
Despre viața mamelor deținute și experiența lor în acest proces de realizare a filmului Daniela și Diana ne-au povestit în acest episod din „Laboratorul social”.
„Laboratorul social” poate fi găsit și pe Apple Podcasts și YouTube. Peste hotare, podcastul este accesibil și pe Spotify.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
