Eforturile diplomatice de a pune capăt conflictului din Ucraina au intrat într-o nouă etapă, după ce delegațiile rusă și ucraineană s-au aflat săptămâna trecută la Riad.
Totuși, cele două părți nu se întâlnesc față în față. Pentru a media o încetare a focului și a pune bazele unei păci de lungă durată, negociatorii americani folosesc așa-numita diplomație a navetei, organizând întâlniri separate atât cu Rusia, cât și cu Ucraina.
Este o strategie care, spun diplomații, seamănă foarte mult cu negocierile care au pus capăt războiului din Bosnia în urmă cu 30 de ani.
Acordurile de pace de la Dayton , încheiate în noiembrie 1995 la baza aeriană Wright-Patterson din Dayton, Ohio, au fost rezultatul unui proces diplomatic intens de tip navetă a SUA cu liderii bosniaci, sârbi și croați.
Cum a funcționat diplomația navetei
Întâlnirile din capitala saudită din 23-25 martie pentru încetarea războiului din Ucraina, aflat acum în al patrulea an, seamănă într-o oarecare măsură cu procesul de la Dayton, spune Christopher Hill, fost ambasador al SUA în Serbia și Macedonia de Nord.
În calitate de adjunct al lui Richard Holbrooke, negociatorul șef al SUA și „arhitectul” acordurilor de la Dayton, Hill a fost implicat îndeaproape în procesul de pace.
„Am constatat că, atunci când se întâlneau, țineau numai discursuri despre divergențele lor și despre motivul pentru care ei au dreptate și cealaltă parte greșește. Așa că am descoperit că diplomația navetei este un instrument mult mai eficient”, explică Hill.
Diplomații americani au organizat întâlniri la Belgrad, Zagreb și Sarajevo, precum și la Geneva, în încercarea de a încheia un acord de pace. Scopul, spune Hill, a fost de a obține imagini reale a ceea ce își doreau părțile și apoi de a restrânge aceste arii. „În cele din urmă, spre sfârșitul procesului de la Dayton, am început să îi aducem împreună în aceeași încăpere”, își amintește el.
Această metodă, spune Hill, a fost folosită de numeroase ori de Henry Kissinger, secretarul de stat al SUA în mandatul președintelui Richard Nixon, precum și de negociatorii din Orientul Mijlociu. „Dar cred că a avut mai mult succes cu Bosnia”, adaugă el.
Acordurile de la Dayton au fost în cele din urmă semnate la Paris pe 14 decembrie 1995 și au marcat sfârșitul unui conflict care s-a soldat cu 100 000 de morți, 2 milioane de refugiați și o țară nouă, Bosnia, în ruine.
Mate Granic, care a fost adjunctul negociatorului șef al președintelui croat Franjo Tudjman în timpul procesului de la Dayton, spune că diplomația navetei este utilă atunci când pozițiile părților sunt foarte îndepărtate.
„Ucraina caută o pace justă, în timp ce Rusia a spus clar că nici măcar nu vrea să discute despre teritoriile ocupate. Moscova refuză, de asemenea, să accepte forțe NATO de menținere a păcii sau ajutoare militare suplimentare pentru Ucraina”, spune Granic. „Având în vedere acest lucru, diplomația navetei este un punct de plecare logic”.
Un participant la procesul de la Dayton, Nebojsa Vujovic, membru al delegației conduse de liderul sârb Slobodan Milosevic, spune că actualele tactici ale SUA cu Ucraina și Rusia ar putea eventual să le apropie - la fel cum a reușit Richard Holbrooke în anii 1990.
Războiul bosniac: de la moarte și distrugere, la Dayton
„Faptul că [președintele american Donald] Trump și [președintele rus Vladimir] Putin vorbesc la telefon, precum și Trump și [președintele ucrainean Volodimir] Zelenski, în timp ce emisarul american vizitează Kievul și Moscova și îi raportează lui Trump, înseamnă că diplomația navetei aduce actualmente lucrurile într-un punct în care ar putea să apară un acord inițial de încetare a focului”, spune Vujovic.
După încheierea discuțiilor din Arabia Saudită săptămâna trecută, Statele Unite au anunțat acorduri separate cu Rusia și Ucraina privind eforturile de a opri atacurile asupra instalațiilor energetice din ambele țări și pentru interzicerea utilizării forței în Marea Neagră.
Învățăminte de la Dayton
Holbrooke a numit cândva acordul de la Dayton o „pace imperfectă”. Acordul a creat două entități - Republika Srpska și Federația Bosniei și Herțegovinei - trei popoare constitutive, un district, 10 cantoane și o președinție compusă din trei membri. În ciuda încercărilor din 2006 și 2009 de a modifica acordurile de la Dayton - a căror anexă servește drept Constituție a țării - nu au fost puse în aplicare modificări substanțiale.
Reflectând asupra procesului de la Dayton, trei decenii mai târziu, și asupra lecțiilor care ar putea fi învățate pentru negocierile viitoare, inclusiv cele dintre Ucraina și Rusia, Hill insistă asupra importanței angajamentului continuu.
„Cred că acest lucru va fi necesar. Nu puteți spune pur și simplu: 'Ei bine, problema s-a rezolvat. Vom trece la următoarea'”, spune Hill.
Ar putea exista, în viitor, o întâlnire între Putin și Zelenski? Hill crede că este puțin probabil.
„Cred că Putin ne-a asigurat că va exista dușmănie între Ucraina și Rusia pentru multe generații”, spune Hill. „Și, prin urmare, nu aș încerca să îi pun împreună [pentru] ca ei să simtă cumva că sunt frați sau ceva de genul ăsta, pentru că asta nu se va întâmpla.”
Cu toate că Bosnia continuă să fie măcinată de dezbinare și disfuncționalități, ea a cunoscut aproape trei decenii de pace - făcând din Dayton unul din cele mai de succes acorduri de pace din istoria modernă.
Potrivit negociatorului croat Granic, succesul acordului de la Dayton constă în faptul că a fost un compromis cu o bază suficient de solidă. „Dar, desigur, sunt [încă] necesare eforturi și negocieri suplimentare”, adaugă el.
Fostul diplomat sârb Vujovic este de acord. „A stabilit o pace care a durat aproape 30 de ani. Dayton... a prevenit distrugerea și pierderea de vieți omenești și, în același timp, a creat două entități care au rămas stabile, permițând o anumită formă de coexistență”, spune el.
Deși acordul din 1995 a avut lacunele sale, Hill subliniază că Statele Unite nu au impus nimic nimănui. „Am fost mediatori”, spune el. „Am încercat să obținem lucruri cu care ambele părți - de fapt, trei părți - să poată trăi. Acest lucru a fost greu de făcut.”
În cele din urmă, războaiele se termină, notează Hill, iar atunci când te uiți la modul în care acestea se încheie, diplomația joacă de obicei un anumit rol.
„Rămâne de stabilit cât de mare este acest rol. Cred că există o logică pentru încheierea acestui război. Știți, cu siguranță Ucraina a fost distrusă, dar cred că, în multe privințe, Rusia a suferit daune profunde, și nu doar din cauza dronelor, ci și din perspectiva modului în care este percepută în lume”, spune el.
„Nu cred că cineva se va mai uita la ruși la fel. Trebuie să se termine. Dar cum se va termina, este greu de spus”.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
