În prezent, la evidența autorităților municipale sunt 86 de copii care, din varii motive, au ajuns să vagabondeze. Acum doi ani, la Chișinău a fost deschis un centru social pentru copiii străzii, unde se pot adăposti pe timp de zi și noapte și sunt în vizorul unor specialiști care încearcă să-i determine să revină în familie. Constatarea responsabililor din structurile de stat și a activiștilor pentru drepturile copilului este însă că acest serviciu nu a îmbunătățit situația copiilor care ajung în stradă și nu a rezolvat problema.
De ani de zile, Chișinăul a devenit adăpost pentru copii din diferite regiuni ale Moldovei, care își părăsesc căminul și găsesc refugiu în clădirile aflate în paragină, din capitală. De regulă, copiii care au trecut testul supraviețuirii în condiții de stradă, tind să-i atragă și pe alții în grupul lor, iar libertatea pe care minorii au impresia că o au în stradă îi face neîncrezători față de responsabilii care încearcă să-i întoarcă în comunitate. Este una din observațiile activiștilor, care susțin că nu există măsuri viabile de intervenție.
În susținerea acestei idei, avocata copilului, Maia Bănărescu a vorbit despre cazul unei tinere ajunsă la majorat, care este în stradă de la naștere. Situația majorității copiilor care ajung să vagabondeze, arată că problema este în comunitatea de unde sunt aceștia și unde nu li s-a oferit sprijinul necesar pentru a preveni aflarea lor în condiții de stradă, constată Maia Bănărescu:
„Autoritățile publice nu intervin la momentul în care trebuie să lucreze cu familia. Avem eșec parental, avem lipsă de eficiență a mecanismelor intersectoriale. Copilul se întoarce înapoi, vine în familia în care se consumă alcool și este violență, și îl vedem înapoi în Chișinău.”
Datele autorităților de profil arată că marea majoritate a copiilor reîntorși în familie sau plasați în servicii sociale, oricum revin în stradă pentru că după o perioadă de vagabondaj, cei mai mulți ajung să perceapă adăpostul ca pe o detenție.
Viceprimarul municipiului Chișinău, Angela Cutasevici spune că serviciile existente nu dau rezultate pentru că mulți dintre părinți, de exemplu, nu raportează imediat lipsa de acasă a copilului. O altă problemă ține de faptul că în stradă, minorii ajung consumatori de droguri. Din cei 86 de copii aflați la evidența autorităților, 15 sunt dependenți de substanțe narcotice iar 2 de alcool, atrage atenția Angela Cutasevici:
„Copiii folosesc substanțe toxice și o altă problemă foarte mare este că acești copii sunt utilizați în calitate de distribuitori sau dealeri de droguri. Pentru acest serviciu ei sunt achitați și, respectiv, e un cerc foarte complicat. Iar lipsa serviciilor de reabilitare a acestora, tratament medical, dezintoxicare, terapie de lungă durată, de fapt duce la imposibilitatea de a schimba situația la moment.”
Mariana Ianachevici, expertă în domeniul drepturilor copilului crede că în atare condiții, când vagabondajul nu poate fi prevenit la nivel local, în satele de unde pleacă copii, soluția ar fi abordarea individuală și neîntârziată a situației fiecărui minor care ajunge în stradă:
„Noi trebuie să ne asigurăm că orice copil care apare nou în această situație, el imediat este identificat și imediat este scos de acolo. Sistemul de sănătate, sistemul social sunt practic cu mâinile legate dacă problema nu este adresată din perspectiva- ce-i face pe copii să trăiască în stradă, să existe în stradă? Drogurile și faptul că populația nu este conștientă că dându-i de mâncare și îmbrăcându-l, pur și simplu în stradă, îl face să-și continue existența în stradă.”
Problema copiilor care au ajuns să vagabondeze a fost dezbătură în cadrul comisiei parlamentare de profil iar discuțiile au scos la iveală faptul că deși există un cadru legal de intervenție, în practică acesta întârzie să dea rezultate, iar cauzele sunt multiple: se atestă o lipsă de conlucrare, de resurse și servicii la nivel local, inclusiv de specialiști formați să lucreze cu copiii în situație de risc.
