Ce partid preia „moștenirea” politică a lui Corneliu Vadim Tudor, adică discursul naționalist, extremist, xenofob? Întrebării îi răspunde articolul publicat de Sorin Ioniță pe platforma contributors.ro. Mergem direct la concluzia demonstrației: moștenirea cu pricina nu trebuie preluată de nimeni, pentru că, pe cât se pare, a fost demult dizolvată în discursul politic al social-democraților români. Acel „melanj politic roşu-brun” caracteristic Partidului România Mare „a fost bine servit ani la rând de vechiul PSD, cu mult înainte ca Dragnea să preia puterea, sub Ponta şi predecesorii săi. Partidul a avut chiar monopol pe acest electorat după moartea lui Corneliu Vadim Tudor. Cu alte cuvinte, România n-are partide extremiste doar pentru că era imposibil să depăşeşti PSD pe partea dreaptă (sau pe stânga) (...); dincolo de ei nu mai era decât zidul. Indiferent cât de radical voiai să fii ca formaţiune nou apărută, se găsea oricând un lider PSD care să fie şi mai trăznit decât tine, cu expunere mai bună pe TV-urile client. Un partid teoretic centrist înghiţise extremele, cum înghiţise şarpele lui Saint-Exupery elefantul: se vedea de la o poştă, dar n-aveai cum să-l scoţi de acolo”. Riscul este să apară la un moment dat „un lider radical cu charismă reală, talent politic şi credibilitate pentru tabăra (pe care sociologul Barbu Mateescu a numit-o Comunismul Rural-Industrial Balcanic), (lider) care nu va mai putea fi controlat, ceea ce până acum din fericire a lipsit la noi, caz în care vom avea exact aceleaşi probleme ca şi vecinii”.
În săptămânalul Newsweek România, Ovidiu Nahoi se ocupă de stratagemele prin care este întârziată spectaculos instalarea în funcții a unora dintre aleșii locali anti-pesediști. Cazul-școală este cel al lui Clotilde Armand, aleasă cu susținerea USRPLUS și PNL ca primar al sectorului 1. Cam același lucru se petrece și la primăria generală, unde Nicușor Dan, ales primar general cu aceeași alianță electorală în spate, nu și-a putut prelua funcția. Ambii fac obiectul a zeci, sute de contestații în instanță, care trebuie judecate. Ovidiu Nahoi crede că „Am fost martorii unui uriaș exercițiu de manipulare desfășurat după regulile cunoscute ale campaniilor de tip rusesc”. Totul se întâmplă după rețeta celor patru principii ale dezinformării rusești, analizate în detaliu într-un studiu al Institutului pentru Studii Europene al Universității Libere din Bruxelles, în mai 2016 : dezminte, denaturează, distrage, sperie. În cazul Clotilde Armand, larg mediatizat, mai ales cu celebrele imagini prin care fostul primar pesedist perdant a vrut să arate că oamenii USRPLUS au umblat la sacii cu buletine de vot, în acest caz, nahou spune că „diversiunea a reușit cel puțin pe jumătate”. „Într-o bună parte a societății (a rămas) ideea că și ceilalți sunt la fel. Oamenii nu au timp de analize sofisticate. Mulți știu astăzi că PSD și USR se acuză reciproc de fraudarea alegerilor. Este genul de relativizare și aruncare cu noroi înspre partea cealaltă folosit adesea și de propaganda rusească”. Fiind vorba de diversiuni, ele se vor lămuri până la urmă juridic. Există însă un efect care nu poate fi corectat : „scandalul postelectoral amenință să reducă încrederea publică în instituții, în reguli și în cele din urmă, în democrație, a cărei piatră unghiulară o reprezintă alegerile libere și corecte. Și nu este cazul să ne facem iluzii: dezinformările vor continua”.
