Scena politică din Republica Moldova, zona ei vizibilă, cea care se lasă traversată de proiectoarele mass-media și cunoscută opiniei publice, este un spațiu destul de îngust și sărac. Mult mai adânci, mai promițătoare sunt culisele. Există la noi, ca în marile afaceri și înțelegeri, un „protocol secret” al celor ce ni se arată. Această particularitate a politicii moldovene face ca mai tot ce se întâmplă să fie citit printr-o grilă a suspiciunii, complotului, camuflajului, eschivei derutante. Situația în care, bunăoară, adevărul despre o schimbare de regim sau despre partajările de funcții publice este revelat mult mai târziu și extras ca dintr-o cutie neagră ne plasează mai degrabă în specia regimurilor de rit oriental, decât în paradigma politicii occidentale, transparente.
Cea mai recentă ilustrare a acestei cabale moldovenești a fost vizita coordonatorului coaliției de guvernământ de la Chișinău în Statele Unite. Nimeni n-a știut la început, nici măcar fruntașii Partidului Democrat, dacă Plahotniuc este în Moldova sau a zburat în America. Abia mai târziu, PD-ul a confirmat că liderul său se află la Washington. Învăluită în mister a rămas în bună măsură și agenda americană a coordonatorului. Comunicatorii de la PD au spus că Plahotniuc s-a întâlnit cu membri ai Congresului și a avut discuții la Departamentul de stat. Opoziția extraparlamentară susține contrariul: survenită imediat după criticile europenilor, vizita lui Plahotniuc la Washington a fost „un eșec total”.
Totuși, ce știm despre rezultatele vizitei? Democrații susțin că americanii salută ideea schimbării sistemului electoral în Moldova, votul uninominal este perfect democratic, așa e și în Statele Unite. Însă Ambasada americană de la Chișinău infirmă tonul jubilator al democraților, precizând că Statele Unite consideră că o asemenea reformă trebuie să întrunească largul consens al societății, acceptul partidelor politice, parlamentare și extraparlamentare. Așadar, o atitudine sincronă cu poziția Uniunii Europene.
Despre unele consecințe ale acestei vizite, care demonstrează o dată în plus că oligarhul acționează razant și imprevizibil, vom afla poate în săptămânile ce urmează. Nu și despre costurile ei exorbitante – unii au spus că zborul charter, transoceanic, al coordonatorului a costat o jumătate de milion de dolari, alții au mai adăugat aici un milion și jumătate, cât ar fi înghițit o escală la Miami și o cazare în cel mai luxos hotel…
Cine vrea să înțeleagă specificul politicii moldovene, poate afla detalii interesante într-un recent interviu televizat al lui Serafim Urechean – mulți ani primar al Chișinăului, ex-președintele partidului Alianța Moldova Noastră (AMN) și fost, până nu de mult, șef al Curții de Conturi.
Serafim Urechean și-a afișat în acest dialog o surprinzătoare disponibilitate confesivă și așteaptă în continuare să fie invitat pentru a ne arăta „fața nevăzută a Lunii”, recte: culisele politicii de pe Bâc. Așa, de pildă, fostul lider al AMN a confirmat faptul că la noi posturile și demnitățile publice se negociază ca la piață și a oferit detalii picante despre „votul de aur” din 2009, de care aveau nevoie comuniștii ca să o aleagă pe Zinaida Greceanîi președinte. Chiar dacă operațiunea, cu zeci de milioane de dolari la bătaie, a eșuat, iar alegerile parlamentare anticipate au condus la debarcarea guvernării Voronin, destui politicieni din opoziție erau gata să-și ofere votul PCRM contra unor beneficii și funcții. „Dacă ți-aș spune cine a negociat costul unui vot, dacă ți-aș spune numele acelei persoane, o să cazi jos de pe scaun!”, a exclamat Urechean și, bineînțeles, nu l-a spus, și-a menajat interlocutorul.
În schimb, a evocat un alt episod, din anul 2000, în care el, liderul AMN, cel alintat cândva cu sintagma „Serafică fără frică”, ar fi putut ajunge ușor șef al statului, dar principiile și coloana vertebrală l-au făcut să respingă târgul (cel propus de Voronin și de frații Ion și Dumitru Diacov), pentru că asta ar fi însemnat să fie un președinte „cu recipisă”, un președinte șantajabil.
Foarte pornit s-a arătat domnul Urechean împotriva lui Mihai Ghimpu și a liberalilor în general – un partid în degringoladă, care probabil va fi înlăturat de la guvernare. A vorbit în termeni foarte duri despre primăria Chișinăului condusă de Dorin Chirtoacă, de unde liderii PL scot afaceri profitabile, după cum o probează, spune Urechean, rapoartele Curții de Conturi, ignorate până acum de instituțiile statului.
Dar pe cât de vehement s-a arătat ex-primarul de Chișinău față de liberali (lăsând impresia că e slobod să-și verse năduful pe ei) și curajos în raport cu cei care nu prea mai contează în luarea deciziilor, cum sunt Voronin sau frații Diacov, pe atât de prudent s-a dovedit Serafim Urechean când a fost întrebat în legătură cu Plahotniuc. Urechean are o părere excelentă despre coordonator și chiar a declarat: „Plahotniuc este bravo! Bravo că a știut să strângă totul ce este căzut (sic!). Dacă nu era el, se găsea altcineva”. Într-adevăr, dacă nu era el, se nimerea altul, și pentru că trebuia să poarte un nume, vorba poetului, i s-a spus Plahotniuc.
Din păcate, fostul demnitar nu a fost întrebat de moderator cum se întâmplă că el, Serafim Urechean, care a rezistat unor oferte nedemne în 2000 și în 2009, în același timp acceptă metodele „nu tocmai creștinești” ale oligarhului de a-și fideliza deputații? Consideră cumva fostul primar de Chișinău că această modalitate de „consolidare” a clasei politice contribuie la europenizarea Republicii Moldova? Nu știm.
La fel de evaziv a fost ex-președintele Curții de Conturi când veni vorba despre afirmația că el, în calitate de lider AMN, ar fi cedat postul de procuror general Partidului Democrat. Despre Valeriu Zubco (vânătorul din Pădurea Domnească), deținătorul acestei funcții, dl Urechean a avut numai cuvinte de laudă, iar zvonurile cu privire la prețul pretinsei tranzacții l-au făcut să se amuze: ar fi vrut el, Serafim Urechean, să fi primit cele două milioane de dolari pentru procuror, ca azi să stea cuminte, să-și ordoneze arhiva personală și „metrul cub de casete video”, care îi reflectă activitatea de-a lungul anilor (activitatea sa, nu a altora, să ne-nțelegem!), dar nu a avut norocul ăsta.
Preferând ample ocoluri narative, dl Urechean a lăsat puțin spațiu altor întrebări. Or, ar fi meritat să ne povestească, de pildă, despre calitățile omului de afaceri Veaceslav Platon, căruia fostul lider AMN i-a oferit un loc eligibil pe lista de parlamentari a partidului. Mai ales că, între timp, Platon a devenit vedeta tribunalelor. A fost judecat într-un proces închis (la fel ca Vlad Filat) și condamnat la ani grei de pușcărie pentru atacuri asupra băncilor moldovenești și contribuție esențială în spălarea banilor mafiei ruse în Republica Moldova.
În alte privințe, dl Urechean nu a reușit să ne surprindă: susține votul uninominal și cel mixt, va candida la postul de primar al capitalei și la alegerile parlamentare. Despre Igor Dodon spune că ar fi avut șansa să fie „un tată al națiunii” dar a ales, din păcate, „să divizeze societatea, a rămas președintele unui partid”.
Să sperăm că poate într-o viitoare carte de memorii Serafim Urechean își va descifra zâmbetele echivoce, punctele de suspensie și aluziile onctuoase. După cum așteptăm și memoriile revelatoare ale altor iluștri politicieni și oameni de afaceri (unele din închisoare). Asta pentru că nu agitația de la suprafața politicii moldovene contează ci, cum ziceam mai devreme, penumbra culiselor, acolo unde chiftesc interesele obscure și târguielile pe mulți bani.
