Coaliția este alcătuită în mare parte din state europene membre NATO, dar și din țări precum Australia, Canada, Japonia și Noua Zeelandă și a apărut în urma primirii tensionate la Casa Albă oferită de Donald Trump președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, pe 28 februarie.
În frunte cu Franța și Marea Britanie, coaliția și-a pus scopul să creeze o viitoare forță de reasigurare pentru Ucraina. După o vizită la Kiev a unei echipe franco-britanice miniștrii apărării din țările coaliției au spus pe 10 aprilie la Bruxelles că există planuri „bine dezvoltate” în privința forței care ar trebui să descurajeze o potențială agresiune rusă în viitor.
Întrebarea principală este dacă va exista un acord de pace care să poată fi apărat și ce rol vor juca în legătură cu forța de reasigurate Statele Unite, care încearcă să medieze un asemenea acord între Rusia și Ucraina.
Dar diplomați europeni cu care a vorbit Europa Liberă spun că au fost examinate mai multe scenarii, activitatea continuă, iar pe 9 mai, liderii țărilor din coaliție urmează să se întâlnească la Kiev pentru a discuta mai mult.
Chestionare și răspunsuri
Franța și Marea Britanie au trimis membrelor coaliției, pe 11 aprilie, un chestionar în care le-au întrebat ce capacități ar fi dispuse să trimită în Ucraina: câte avioane, nave, drone sau chiar militari pe teren ar putea pune la dispoziție într-un termen scurt.
Răspunsurile erau așteptat până pe 18 aprilie, iar odată centralizate, teoretic, ar putea apărea niște termene și scenarii mai concrete.
Câteva contururi generale deja existau. Diplomații cu care a discutat Europa Liberă au spus că totul pleacă de la ipoteza că desfășurarea trupelor ar dura cinci ani, iar primii militari ai forței de reasigurare ar trebui să ajungă în Ucraina la 72 de ore după anunțarea unui armistițiu complet
Aceștia nu s-ar apropia, însă, de zona de conflict. Un diplomat a spus că, cel mai probabil, va exista o zonă tampon în jurul unei linii de contact „înghețate”, eventual supravegheată de Națiunile Unite, urmată de o linie de soldați ucraineni și apoi, la o distanță considerabilă de linia de contact - un contingent al coaliției.
Securizarea spațiului aerian și desfățurare de forțe la Odesa
La acest capitol există mai multe idei. Una dintre opțiunile aflate pe masa discuțiilor este crearea unui sistem de apărare antieariană în vestul Ucrainei care să asigure o „zonă sigură” în jurul orașului Lvov pentru ca avioanele să poată ateriza în siguranță.
Atât Franța cât și Marea Britanie dispun de forțe aeriene suficient de solide pentru a asigura un asemenea scut, la care pote participa însă și alte țări, cum ar fi Olanda.
„Dacă vorbim despre un spațiu aerian sigur, știm cu siguranță că Ucraina, cu capacitățile actuale, nu poate face asta de una singură”, a spus Europei Libere ministrul olandez al Apărării, Ruben Brekelmans, în marginea unei recentei reuniuni la Bruxelles, adăugând că membrii coaliției pot ajuta în acest sens Ucraina.
„Dar asta nu e partea dificilă. Partea dificilă este organizarea întregii misiuni și clarificarea rolului pe care îl va avea componenta aeriană”, a mai spus ministrul.
O idee și mai ambițioasă, aflată în discuție, este ca forțele coaliției să fie prezente pe „flancuri”, adică în apropierea graniței Ucrainei cu Republica Belarus sau în zona Odesei.
Prima variantă ar avea sens în perspectiva exercițiilor militare rusești „Zapad” așteptate în toamnă, care vor include desfășurarea unui număr mare de trupe rusești în Belarus.
O eventuală desfășurare în Odesa, în schimb, ar putea fi legată de componenta maritimă, care pare să fie până acum partea cea mai avansată a planurilor.
La reuniunea de la Bruxelles din 10 aprilie, Turcia a spus că este pregătită să-și asume responsabilitatea în acest domeniu. Practic, Ankara ar urma să continue să mențină deschise rutele pentru exportul de cereale pentru navele ucrainene și internaționale, să curețe Marea Neagră de mine și să preia rolul de frunte pentru o viitoare forță maritimă multinațională în regiune.
Câți soldați străini ar putea ajunge în Ucraina?
Diplomații cu care a vorbit Europa Liberă au menționat cifra de 30 de mii de militari pe teren, deși au precizat că este o țintă care probabil va fi greu de atins.
Un asemenea contingent ar însemna, în esență, două divizii militare complete, dar la modul ideal ar mai fi nevoie de alți 90 de mii de soldați pentru a asigura rotația trupelor și rezervele. Poate oare coaliția să se apropie măcar de acest număr?
Problema principală este că majoritatea statelor ezită să se angajeze că vor trimite trupe din cauza incertitudinilor legate de șansele reale ale unui armistițiu între Rusia și Ucraina.
Franța și Marea Britanie conduc inițiativa, iar trio-ul baltic - Estonia, Letonia și Lituania - susțin deja proiectul. Alte țări precum Belgia, Danemarca și Olanda sunt deschise ideii. Germania este preocupată deocamdată de formarea unei noi coaliții de guvernare. Dar se speră că, odată ce Berlinul va promite și el trupe, alții îi vor urma exemplul.
Țări cunoscute pentru poziții ferme față de Rusia, precum Cehia și Polonia, au alegeri în acest an și ezită să-și trimită comandanții militari prea departe de casă, mai ales în acest context instabil.
Un diplomat a mărturisit, sub protecția anonimatului, după summitul de la Bruxelles, că majoritatea țărilor încă „nu-și arată cărțile”.
Elefanții din încăpere - Rusia și SUA
Multe țări ale coaliției de sprijin pentru Ucraina ar vrea ca SUA să le asigure forța din Ucraina, adică să promită că sunt gata să intervină la nevoie și, de asemenea, să ofere sprijin logistic și în domeniu informațiilor.
Europenii nu au momentan, de exemplu, capacitatea de a transporta rapid un număr mare de militari și echipamente pe calea aerului, cum au SUA. În domeniul informațiilor militare, atât Marea Britanie, cât și Franța au capacități solide, dar Washingtonul poate furniza cele mai avansate imagini din satelit.
Președintele Donald Turmp a refuzat până acum să ofere asigurări că Washingtonul va sprijini eforturile europene.
Diplomații europeni recunosc totuși că e dificil pentru SUA să se angajeze, atâta timp cât europenii nu au încă un plan clar și coerent.
Articolul 5: Ce se întâmplă?
Implicarea Washingtonului nu se limitează doar la imagini din satelit și logistica aeriană, a spus ministrul estonian al Apărării, Hanno Pevkur, într-un interviu acordat Europei Libere pe 10 aprilie.
„Întrebarea este: cum asigurăm protecția forțelor de pe teren și care va fi reacția dacă se întâmplă ceva?”, a spus ministrul, adăugând că miliarii trimiși pe teren trebuie să știe că au sprijin în spate și că, la nevoie, vor primi întăriri.
Toate acestea duc inevitabil la întrebarea de bază: care vor fi regulile în raport cu Rusia? Dacă Moscova va deschide focul asupra unei misiuni occidentale, vor riposta forțele europene? Sau se vor retrage?
Chiar dacă nu este o misiune oficială NATO, se discută posibilitatea ca forța de reasigurare, formată din state membre NATO, să fie acoperită de clauza de apărare colectivă - Articolul 5.
Dar ar însemna asta un război total NATO-Rusia în cazul unui atac? Un ambasador a explicat Europei Libere că Articolul 5 nu implică neapărat o reacție totală, ci poate însemna și un răspuns precis, cum ar fi atacarea unor poziții rusești din teritoriile ocupate ale Ucrainei.
Metoda ariciului
Pentru mulți, toate aceste planuri sunt un joc periculos cu focul mai ales în condițiile în care nu se știe dacă SUA ar susține forța de reasigurare în Ucraina.
Dar există o altă opțiune, care le pare multora mai simplă și mai sigură, anume „metoda ariciului”. Asta ar presupune înarmarea Ucrainei până în dinți așa încât aceasta să poată face față unor viitoare atacuri rusești și chiar să taie de tot pofta Kremlinului de a se aventura într-o nouă agresiune.
Din acest punct de vedere, „întrebarea care contează acum este nu câți militari europeni pot fi trimiși în Ucraina, ci câte arme și ce finanțare vor fi livrate armatei ucrainene, care deja are sute de mii de militari gata să-și apere țară de o posibilă agresiune viitoare”, a spus Europei Libere un planificator militar european.
Un alt diplomat implicat în negocieri a spus că tot mai multe țări încep să creadă că aceasta este o cale mai bună decât să riște pierderea propriilor soldați pe frontul ucrainean.
Traducere și adaptare de Cristian Bolotnicov
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
