«Spectrul unei crize financiare bântuie piețele» este astăzi titlul care ornează frontonul cotidianului francez Le Monde, aluzie la celebra frază „Un spectru bântuie Europa”, a lui Marx.
În ciuda eforturilor autorităților SUA de a limita impactul eșecului miticei bănci din California, investitorii se tem deja de o contagiune și de redeclanșarea „riscului sistemic”, pe fondul creșterii ratelor dobânzilor.
Așa încât, nici eforturile și miliardele desfășurate în această situație de urgență în weekend în Statele Unite ale Americii și nici declarațiile politicienilor de pe ambele maluri ale Atlanticului n-au fost suficiente pentru a potoli bursele. Investitorii au devenit brusc conștienți de amenințările care ar putea declanșa o nouă criză financiară majoră.
Prin garantarea tuturor depozitelor clienților Silicon Valley Bank (SVB), aflată în faliment după un val masiv de retrageri ale fondurilor clienților, și a celor ale Signature Bank, plasată sub tutelă, mobilizând în același timp 25 de miliarde de dolari (23,3 miliarde de euro) pentru a răspunde eventualelor nevoi ale altor instituții, Rezerva Federală a SUA (Fed, banca centrală), Trezoreria și Federal Deposit Insurance Corporation au căutat să evite ce ar fi cel mai rău: o contagiune răspândită rapid și necontrolat la restul sistemului financiar, începând cu băncile regionale, considerate a fi mai fragile.
În capitala SUA, Washington Post recunoaște însă că această intervenție a guvernului e departe de a liniști clienții și investitorii.
La rândul său, cum o scrie La Repubblica, în Italia, prăbușirea Băncii Silicon Valley din California lovește direct și bursele europene, care se tem acum de prăbușirea iminentă a altor instituții bancare. În Statele Unite și în Europa, politica băncilor centrale este cea învinuită de creșterea artificială a ratelor pentru a reduce inflația.
Cine va plăti pentru actuala criză bancară?
El Pais, în Spania, rezumă astfel cele întâmplate:
- Cum a început totul? Banca Silicon Valley, clasată numărul 16 ca importanță în SUA, a anunțat săptămâna trecută un plan de creștere a capitalului și vânzarea de obligațiuni de trezorerie din cauza retragerilor masive de fonduri de care suferea. Planul nu a reușit, banca și-a pierdut fondurile și acțiunile s-au prăbușit.
- Cine va plăti? Autoritățile din SUA au garantat toate depozitele bancare care depășesc 250.000 de dolari. Țâșnesc însă întrebările: de ce sunt deodată transmise statului pierderile și niciodată beneficiile? Răspunsul oficial este: acest lucru nu va costa nimic pentru contribuabil.
- Repercusiunile în Europa: Branșa britanică a Silicon Valley a găsit deja un cumpărător a fost cumpărată de banca HSBC pentru o liră sterlină.
- Nu este un caz izolat. Signature Bank, a 29-a cea mai mare bancă din SUA, a fost închisă, iar alte bănci de dimensiuni mijlocii au început să iasă de pe piață la bursă.
Nicaragua rupe relațiile cu Vaticanul
Cum o scrie Agenția Nova, Nicaragua a rupt relațiile cu Vaticanul în urma acuzațiilor dure ale Papei Francisc. Suveranul Pontif a comparat regimul lui Daniel Ortega cu Rusia bolșevică din 1917 și cu Germania nazistă.
Asta s-a întâmplat pe 13 martie, într-un interviu acordat ziarului argentinian „Infobae”, cu ocazia celei de-a zecea aniversări a pontificatului său, Francisc spusese că expulzarea a sute de oponenți ne face să ne gândim la realități din trecut precum „dictatura comunistă din 1917 sau cea a lui Hitler din 1935”. “ „Cu mare respect, nu mă pot gândi decât că persoana care conduce țara este un dezechilibrat”, a spus papa, referindu-se la președintele din Nicaragua, Daniel Ortega, care a descris sistemul bisericesc drept „o mafie”. „Acolo avem un episcop întemnițat. O persoană serioasă, foarte capabilă, care a vrut să depună mărturie și nu a acceptat exilul”, a spus Papa Bergoglio, vorbind despre episcopul Rolando Alvarez, căruia i s-a oferit să părăsească țara și a primit, a doua zi, o pedeapsă de 26 de ani de închisoare pentru „ conspirație” împotriva țării. Ceea ce se întâmplă „este ceva care pare că vine din alte vremuri”. Parcă cineva ar încerca să reînvie „dictatura comunistă din 1917 sau dictatura lui Hitler din 1935”, a spus Papa.
Regatul Unit își revizuiește modest ambițiile geopolitice
“Exit grandilocvența epocii Johnson.” Actualizarea strategiei geopolitice a Marii Britanii, publicată luni, 13 martie, „arată că Londra își revizuiește modest ambițiile geopolitice”, se felicită cotidianul The Guardian. În Evaluarea sa inițială a Securității integrate, „care datează de doar doi ani”, Londra se visa ca fiind „unul dintre liderii diplomației internaționale”, în special în zona Indo-Pacific, pentru a contracara ascensiunea Chinei. Cu riscul de a-și supraestima „noul său statut post-Brexit”, ironizează ziarul londonez.
Dar odată cu războiul din Ucraina, în plin continent european, guvernul lui Rishi Sunak pare să-și recalibreze ambițiile. Și să-și reorienteze atenția asupra regiunii euro-atlantice. „Printre schimbările majore în poziția britanică: importanța sporită acordată aliaților europeni ai Londrei”, relevă și Financial Times. Mai presus de toate, noul document de 60 de pagini „proclamă amenințarea rusă și rezultatul războiului din Ucraina drept prioritățile momentului”.
Marea Britanie nu încetează să opereze reduceri în cheltuielile militare, ba chiar guvernul lui David Cameron, cel care a declanșat Brexitul, inițiase o serie de măsuri pentru a reduce — la rândul lui — forțele armate la efective de maximum 50.000 de oameni.
Efective atât de reduse, chiar și cum sunt cele actuale, înseamnă că Marea Britanie — sau Anglia, în cazul scindării de Scoția — n-ar mai fi capabilă să facă față la două conflicte simultan. Ba chiar, un NATO în care armata terestră britanică s-ar reduce la câteva zeci de mii de profesioniști riscă să se arate mai șubred ca oricând.
Ironia este că în 2013 deja, purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, declarase cu sarcasm că Marea Britanie nu este câtuși de puțin o mare putere, ci doar o insulă, o insuliță pe care n-o ia nimeni în seamă.
Independența eventuală a Scoției ar reduce însă Marea Britanie la o jumătate de insulă.
