Parlamentul European și-a ales ieri noua președintă, creștin-democrata malteză Roberta Metsola, care era de multă vreme desemnată de formațiunea ei transnațională, PPE, să-i succeadă socialistului italian David Sassoli.
Decesul neașteptat al acestuia nu a jucat niciun rol în succesiune. Sassoli ar fi trebuit oricum să cedeze locul unui eurodeputat numit de PPE, în virtutea unui aranjament vechi, prin care cei cinci ani de mandat în fruntea Parlamentului European sunt împărțiți la egalitate, în două mini-mandate de câte doi ani și jumătate.
Cum o amintește astăzi Le Monde, Roberta Metsola este doar a treia femeie președintă a Parlamentului European, după franțuzoaicele Simone Veil și Nicole Fontaine.
Scrie Le Monde: „Candidatura ei nu a întrunit unanimitatea. Chiar și unii din colegii din PPE nu acceptă faptul că Roberta Metsola, catolică practicantă, cum sunt majoritatea maltezilor, s-a pronunțat întotdeauna contra dreptului la avort. Malta este de altfel singura țară din Uniunea Europeană unde avortul este ilegal, ba chiar a negociat o clauză de exclusivitate pentru a păstra interdicția, ca o condiție pentru a se alătura UE în 2004. La fel, Roberta Metsola s-a abținut de la vot atunci când a fost adoptată o rezoluție care condamnă violența împotriva femeilor, în septembrie 2021, împreună cu alți 90 membri ai grupului său, PPE).”
Libération amintește că Malta nu este doar singura țară din UE unde avortul rămâne total interzis, dar că avortul este interzis chiar și în caz de viol, ba chiar și dacă sănătatea mamei se află în pericol.
Cum o scrie și Times of Malta, întrebările despre avort și drepturile femeilor au dominat discuția, în parlament, înainte de alegerea ei, Metsola evitând orice controversă prin repetarea promisiunii că poziția ei, în toate aceste chestiuni, va fi cea a majorității Parlamentului European.
Totuși ea a primit 458 voturi (din 705), când majoritatea necesară era de 309. Presa franceză amintește însă că simbolica rămâne una a regresului, la patru decenii de la mandatul lui Simone Veil în fruntea parlamentului, aceasta din urmă fiind cea care a legalizat avortul în Franța. Asta mai vine și pe fundalul restrângerii dreptului la avort în Polonia. (Despre depenalizarea, exact în aceeași perioadă, în urmă cu 40 de ani, a homosexualității în Franța am mai scris în revista presei de ieri.)
Alegerea ei a coincis de altfel chiar cu ziua ei de naștere, Roberta Metsola împlinind marți 43 de ani. Asta face că acum cele două funcții cele mai importante din instituțiile europene, cele din fruntea Parlamentului și a Comisiei, să fie deținute simultan de două femei din PPE (Comisia find condusă de Ursula von der Leyen, din Germania).
O a treia funcție importantă, cea de președinte al Consiliului European, e deținută de fostul premier al Belgiei, Charles Michel, care face parte nominal din grupul Renew, acesta aliindu-se cu PPE și socialiștii pentru această numire în fruntea parlamentului UE, ceea ce explică scorul atât de mare (458 voturi din 705).
Cum o subliniază malițios Libération, asta înseamnă că militanta anti-avort Metsola a primit și sprijinul și voturile grupului Renew, condus anterior de Dacian Cioloș, dar care, de când acesta a decis să se ocupe de politica românească, e condus acum de Stéphane Séjourné, un foarte apropiat colaborator al lui Emmanuel Macron. Macron va vorbi de altfel astăzi în fața Parlamentului European, Franța deținând actualmente președinția rotativă a Consiliului UE, și se va întâlni cu Roberta Metsola.
(Pentru a înțelege, cel puțin schematic, complexitatea algoritmului împărțirii posturilor importante în instituțiile UE, recomand lectura acestui text, în care am încercat să explic complicatul echilibru, marea târguială din UE prin care posturile-cheie sunt scoase la mezat.)
Ucraina: ultimul balet diplomatic dintre Washington și Moscova
Secretarul de stat american, Antony Blinken, vizitează astăzi, 19 ianuarie, Ucraina, unde se va întâlni cu președintele Volodimir Zelenski și cu șeful diplomației ucrainene, Dmitro Kuleba.
De la Kiev, Blinken va pleca la Berlin, pentru convorbiri cu șefa diplomației germane, Annalena Baerbok. Blinken urmează să discute și cu reprezentanți ai Marii Britanii, Franței și Germaniei despre „eforturile comune pentru descurajarea unei posibile viitoare agresiuni a Rusiei împotriva Ucrainei”, dar și despre costurile economice și alte consecințe calificate drept „masive” pe care le va suporta Rusia, dacă atacă Ucraina.
Casa Albă a avertizat ieri că un atac rus împotriva Ucrainei „poate surveni în orice moment”, cum o scrie Washington Post. Vineri, Blinken se va întâlni la Geneva și cu omologul său rus Seghei Lavrov.
„Întâlnirea ultimei șanse?”, se întreabă Le Temps, la Geneva. „În vreme ce mulți experți se tem de tropăitul cizmelor care se aude dinspre granița Ucrainei, în urma eșecului diferitelor întâlniri din ultima săptămână […], totul nu este lipsit de speranță. Dar discuțiile rămân extraordinar de complicate”, remarcă cotidianul elvețian.
The Guardian, la Londra, consideră că tensiunile sunt departe de a se fi potolit. „Situația rămâne mai degrabă sumbră”, socotește și Politico, la Bruxelles.
„E prea devreme pentru a spune dacă guvernul rus este interesat de diplomație”, este concluzia din Financial Times, la Londra. Potrivit Wall Street Journal, SUA vor anunța mâine, joi, noi sancțiuni, în vreme ce Deutsche Welle dezvăluie că și europenii pregătesc măsuri similare.
Spania: moartea celui mai bătrân bărbat din lume
Cel mai bătrân bărbat din lume – conform Guinness Book of Records – a murit ieri, marți, la vârsta de 112 ani și 341 de zile, relatează El País. Spaniolul Saturnino de la Fuente García urma să-și sărbătorească luna viitoare cea de-a 113-a aniversare.
„Cea mai în vârstă persoană în viață din lume rămâne acum o japoneză, care tocmai și-a sărbătorit 119 ani”, precizează cotidianul spaniol. Recordul absolut de longevitate rămâne deținut de franțuzoaica Jeanne Calment, care a trăit 122 de ani și 164 de zile înainte de a deceda în 1997.
Cine a denunțat-o pe Anne Frank?
În sfârșit, într-o analiză complexă, ca o anchetă polițienească, scrisă cu suspans și care se citește cu sufletul la gură, Le Monde revelează cum o echipă de cercetători a rezolvat în sfârșit, după șase ani de studii minuțioase, o enigmă istorică: cine a denunțat-o pe Anne Frank?
Concluzia celor 30 de experți, care au lucrat vreme de șase ani, din 2015 încoace, este definitivă: notarul Arnold van den Bergh, membru al Consiliului evreiesc din Olanda ocupată de naziști și colaborator notoriu este cel care a furnizat Gestapoului informațiile ce aveau să ducă la arestarea familiei Frank, în august 1944. Toți aveau să moară în lagăr, în afară de tată, Otto Frank.
Întreaga anchetă este explicată în detaliu într-o carte care apare chiar astăzi în librării în Franța: Cine a trădat-o pe Anne Frank? (Qui a trahi Anne Frank?). Membru al Consiliului evreiesc creat de naziști pentru a reglementa funcționarea comunității evreiești din Olanda ocupată, Arnold van den Bergh (decedat în 1950) este cel care a facilitat achiziționarea de către Hermann Göring, mâna dreaptă a lui Hitler și mare jefuitor al operelor de artă, prestigioasa colecție a negustorului evreu Jacques Goudstikker, care reușise să fugă din țară. Posedând o autorizație specială, neamenințat de deportare, notarul obținuse dreptul de a nu mai fi considerat evreu. El a avut acces, prin Consiliul evreiesc, la o listă secretă a oamenilor care trăiau ascunși.
Experții care au dus ancheta au mai tras o concluzie tragică: Otto Frank însuși, care a supraviețuit lagărului, a știut întotdeauna cine a trădat, dar nu a spus nimic, temându-se de un nou val de antisemitism, dacă se află că vinovatul era tot un evreu.
Anchetatorii înșiși și-au pus serioase întrebări în legătură cu consecințele concluziilor lor. Ba chiar, revelează Le Monde, ca într-o narațiune cu scop moral, ei au consultat un rabin, care i-a liniștit spunând: „Adevărul face cel mai mare bine.”
