Începând de astăzi, satul Chirsova din autonomia Gagauz-Yeri ar putea deveni cunoscut la nivel mondial ca fiind singurul care oferă sprijin victimelor violenței în bază de gen și unde vor fi înființate servicii care să prevină violența. În următorii doi ani, localitatea va deveni un fel de laborator care va pune în practică cele mai bune lecții din domeniu. Bineînțeles, sub privirea atentă a experților, inclusiv internaționali. Proiectul, elaborat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP), va fi pus în aplicare în șapte țări din lume, Moldova fiind singura din Europa. Corespondenta Europei Libere a aflat detalii despre această inițiativă discutând cu Barbora Galvankova, expertă în domeniul egalității de gen și abilitarea economică a femeilor, și Diego Antony, specialist în politici de gen, guvernare și prevenirea crizelor și recuperare, ambii parte a Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.
Diego Antony: „Am ales Moldova pentru că aveți cadrul legal, o strategie națională, voință politică și factori de decizie implicați, o societatea civilă motivată și dinamică. Există mai multe ingrediente care fac din Moldova un loc ideal pentru a începe să demonstrăm că atunci când violența în bază de gen este luată în serios, atunci când sunt atrase fonduri pentru combatere și prevenire, atunci când populația este implicată în găsirea soluțiilor și când este extins la nivel național tot ce este testat la nivel local și regional, într-adevăr este posibil de făcut o diferență în ceea ce privește prioritatea violenței în bază de gen și apropierea de obiectivul zero - a elimina în totalitate violența în bază de gen.”
Europa Liberă: Care sunt cele mai eficiente intervenții de prevenire a violenței la nivel global și care ar putea fi puse în aplicare și în contextul Moldovei?
Barbora Galvankova: „Ceea ce funcționează peste tot este educația și nu numai cea a copiilor, ci a tuturor celor din comunitate, care trebuie să înțeleagă că aceasta este o practică cu adevărat dăunătoare. De multe ori, am lucrat cu supraviețuitori și victime ale violenței, pentru ca ei să înțeleagă că aceasta nu este normal. Apoi, am lucrat cu agresorii, care sunt în marea majoritate bărbați, însă nu întotdeauna, pentru ca să-i ajutăm să înțeleagă ce poate fi făcut altfel, ce le poate face viața mai bună în cadrul familiei, de ce este mai bine pentru copiii lor atunci când există mai puține conflicte acasă, toate acestea având impact asupra educației copiilor și viitorului lor. Deci, educația este esențială.
Soluția pe care o căutăm în eliminarea violenței în bază de gen nu constă în pedeapsirea agresorilor, dar în eliminarea fenomenului...
Cea de-a doua parte a prevenirii este, aș spune, conștientizarea comportamentului acceptabil, conștientizarea în comunitate a ceea ce este sau nu violenţă, a faptului că există diferite forme de violență, nu numai violența fizică, ci și cea economică, psihologică, care este adesea folosită ca o formă de presiune, intimidare. Este foarte important să se înțeleagă că violența nu este doar o problemă personală. A treia componentă care este cu adevărat esențială, este de a avea un bun mecanism de răspuns. Soluția pe care o căutăm în eliminarea violenței în bază de gen nu constă în pedeapsirea agresorilor, dar în eliminarea fenomenului.”
Europa Liberă: Prin ce este deosebit acest proiect de altele? Care este plus valoarea acestuia?
Barbora Galvankova: „Unicitatea acestui proiect este că încercăm să conectăm toate aceste dimensiuni, astfel încât să putem aborda sau observa eventualele lacune care există. Testăm așa-numita „abordare orientată către victime" sau „abordare orientată spre supraviețuitori”. Am proiectat un mecanism de răspuns atunci când se întâmplă un caz de violenţă. Orice persoană apelează fie la un asistent social, profesor, ofițer de poliție sau lucrător din domeniul sănătății, și fiecare dintre aceștia poate iniția mecanismul de răspuns și începe procesul de protecție. Trebuie să fiţi siguri că există legături între acțiunile de răspuns, dacă mergeți la medic – va fi o reacţie și medicul va informa poliția, serviciile sociale și serviciile locale de sănătate. Astfel, va fi creat un răspuns coordonat la cazul de violenţă.”
Europa Liberă: Cum se încadrează acest proiect în Obiectivele Națiunilor Unite de Dezvoltare Durabilă?
Diego Antony: „Statele membre ale ONU s-au angajat să elimine violența împotriva femeilor până în 2030. Obiectivul numit zero este foarte ambițios și aproape nerealist, dar este important să stabilim un orizont, unde ne dorim să ajungem. Acest proiect va arăta ce funcționează și ce nu, pentru ca guvernele lumii să se apropie de această țintă zero și de aceea trebuie să fie experimental. Să nu uităm că în lume, o femeie din trei a suferit de violență în bază de gen în timpul vieţii sale, deci este o problemă universală și pentru că este atât de masivă, dacă nu o soluționăm, deja este clar că alte obiective de dezvoltare durabilă nu vor fi îndeplinite, deoarece violența reprezintă un obstacol enorm.”
