Pe 23 octombrie, CEDO a pronunțat 10 decizii pe marginea plângerilor cetățenilor Republicii Moldova. În șase cazuri, acțiunile au fost respinse. În unul dintre acestea era vorba despre o femeie care a reclamat că statul nu a protejat-o de agresiunea fostului soț. Reclamanta a încheiat o încheiere amiabilă cu Guvernul și statul s-a obligat să-i achite o compensație de 3.000 de euro.
În celelalte patru dosare, CEDO a constatat încălcarea drepturilor reclamanților. În cazul „Urusbiev și alții” este vorba despre șase bărbați care au petrecut în închisorile din regiunea transnistreană de la câteva zile până 3 ani, între 2015 și 2017. Ei s-au plâns pe condițiile proaste de detenție – spații umede, suprapopulate și neventilate.
Ca și în alte cazuri care vizează Transnistria – regiunea separatistă a Republicii Moldova, susținută de Moscova – judecătorii au stabilit că răspunderea o poartă Federația Rusă. CEDO a dictat despăgubiri în sume cuprinse între 7.500 și 26.000 de euro pentru fiecare reclamant. Asta chiar dacă Rusia nu mai este parte a Convenției Europene a Drepturilor Omului din septembrie 2022 și, respectiv, nu mai execută deciziile CEDO.
Trei condamnări pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil
În cazul „Ceachir v R. Moldova”, o femeie s-a plâns că Serviciul Fiscal de Stat (SFS) i-a transmis avize de plată cu date eronate despre suprafața casei în care locuiește, indicând că are datorii la plata impozitului pentru imobil. Judecătorii CEDO au observat că, în loc să oblige SFS să explice cum a făcut calculele, instanțele naționale au respins cererile reclamantei. CEDO a obligat Guvernul să-i achite o compensație de 3.400 de euro.
În cazul „Țurcan versus R. Moldova”, un fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne care urma să primească un apartament de la stat în 2008 s-a plâns că decizia instanței în acest sens nu a fost aplicată mai bine de 10 ani. În 2019, Curtea Supremă de Justiție i-a acordat o compensație de 15.000 de lei pentru întârziere. Judecătorii CEDO au considerat că aceste despăgubiri sunt insuficiente și a amintit că statul nu poate justifica neexecutarea unei hotărâri prin absența fondurilor și a locuințelor alternative. Magistrații europeni i-au acordat o compensație de 5.440 de euro.
În cazul „Cedron-G.I.S. SRL versus Republica Moldova”, reclamantul a spus că, în 2015, lichidatorul unei companii i-a cerut să restituie o creanță de 100.000 de lei aferentă unei facturi din 2009, care expirase în 2012. Judecătorii din Moldova au decis că termenul de prescripție a început să curgă din momentul în care lichidatorul a aflat despre existența datoriei.
CEDO a stabilit că termenele de prescripție nu pot fi prelungite sau reluate în mod arbitrar de instanță. Magistrații europeni au ajuns la concluzia că instanțele naționale au încălcat principiul securității raporturilor și i-au oferit societății reclamante o compensație de 3.600 euro pentru prejudiciul moral. Ei au respins cererea privind prejudiciul material, reținând că acesta ar putea fi reparat pe plan intern, printr-o cerere de revizuire întemeiată pe constatarea încălcării drepturilor fundamentale.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
