Luna ianuarie a fost cea mai caldă din istorie, cu temperaturi globale cu 1,75 de grade peste nivelul preindustrial. Astfel, 18 din ultimele 19 luni au înregistrat recorduri istorice de temperaturi la scara planetei.
În fapt, anul 2024 este primul care a depășit, în medie, pragul critic de 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale, cel pe care Acordul de la Paris îl consideră limita dincolo de care omenirea ar putea intra într-o catastrofă climaterică. Organizația Meteorologică Mondială (WMO) confirmă și ea că anii 2015-2023 au fost cei mai fierbinți zece ani înregistrați vreodată.
„Toate datele produse internațional despre temperaturi arată că 2024 a fost cel mai cald an, de când se ține evidența în 1850”, punctează Carlo Buontempo, directorul serviciului meto al Uniunii Europene Copernicus, pentru studiul schimbărilor climatice.
„Umanitatea e responsabilă pentru propriul său destin, iar modul în care acționăm ar trebui să fie bazat pe dovezi. Viitorul e în mâinile noastre - acțiuni rapide și decisive încă ne-ar putea schimba parcursul pe viitor”, mai spune Buontempo.
Alți cercetători, însă, au un ton mai îngrijorat. Datele sunt „uimitoare și, sincer, înfiorătoare”, consideră profesorul de geofizică și dezastre climatice de la UCL, Bill McGuire.
Nici măcar curenții care răcesc planeta, cunoscuți sub numele de fenomenul La Nina, nu au reușit să facă o diferență suficient de mare.
„Nu știu de ce La Nina n-a avut mare efect”, spune cercetătorul climatic Chris Brierley. „M-a surprins, a surprins întreaga comunitate [științifică, n.r.]. O să scoatem acum modelele ca să încercăm să înțelegem”, afirmă el.
Știrile proaste vin când multe țări se îndepărtează de țintele pe care și le propuseseră, de a reduce poluarea și a proteja mediul. Recent, SUA a părăsit Acordul Climatic de la Paris, prin care țările se angajează la reducerea emisiilor de gaze de seră. În UE, din ce în ce mai mulți politicieni de dreapta luptă să dilueze legile din Pactul Verde, pentru a continua profitabilitatea afacerilor și a nu îngreuna birocrația.
Arctica, una dintre zonele cele mai vulnerabile
Temperaturile de la Polul Nord au fost duminica trecută cu 20 de grade Celsius peste media anilor 1991-2020, ajungând să treacă de 0 grade, peste punctul de topire al gheții.
Arctica este una dintre regiunile cele mai vulnerabile în fața schimbărilor climatice și s-a încălzit de patru ori mai repede decât restul planetei, în ultimii 45 de ani.
În anumite zone din nordul Canadei, gheața a început să se topească în ianuarie, după ce temperaturile au stat multă vreme peste medie.
Astfel de evenimente meteorologice ajung să se întâmple din ce în ce mai des: valori similare s-au mai înregistrat în decembrie 2016 și februarie 2018 (când Polul Nord a trecut de 6 grade Celsius).
Tocmai această topire a gheții e foarte periculoasă pentru Arctica și îi poate accelera încălzirea, pentru că gheața este suprafața care reflectă cel mai mult lumina soarelui - astfel că, pe măsură ce se topește și lasă în urmă ocean sau uscat, acestea absorb mai multă căldură a soarelui și se încălzesc mai repede. Iar cu cât se topește mai mult gheața, cu atât prosperă flora - ceva rar întâlnit în nordul înghețat, până de curând.
E mai mult ca probabil ca, începând din deceniul următor, Arctica să aibă zile de vară complet lipsite de gheață, pentru că s-a trecut de punctul în care se mai poate salva această gheață „eternă” sau de vară.
Cercetările științifice arată că, deja, încălzirea Arcticii ar fi contribuit la slăbirea curenților de aer, ceea ce a facilitat fenomene meteorologice mai extreme în emisfera nordică.
Dominourile care țin în picioare clima globală riscă să se prăbușească unul după altul
În 2022, cercetătorii din domeniul climatic au afirmat că planeta stă să doboare cinci repere-cheie pentru echilibrul planetei, după care alte dezastre s-ar ține în lanț.
La o trecere constantă de pragul de 1,5 grade Celsius, stratul de gheață din Groenlanda începe să se topească în ritm alert, ceea ce duce la creșterea nivelului oceanelor, putând duce la colapsul unui curent important din Oceanul Atlantic care va duce la perturbarea precipitațiilor din emisfera nordică și topirea permafrostului din Arctica înghețată.
Odată ce se trece acest nivel, se poate discuta de pierderea aproape tuturor ghețarilor din munți și dăunarea iremediabilă a vastelor păduri din nordul înghețat.
Deja sunt semne că ecosistemele din Amazon, cea mai mare zonă din lume care absoarbe carbonul din atmosferă, deci un reper important chiar dacă este pe cealaltă parte a globului, sunt afectate de schimbările climatice. Pe măsură ce această regiune este și ea deteriorată de condițiile existente, dar și de defrișările masive, planeta își pierde unul dintre cele mai importante mecanisme de apărare împotriva încălzirii globale.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
