Însă, până în prezent, acest obiectiv a rămas greu de atins atât pentru UE, cât și pentru NATO, în ciuda preocupărilor crescute în privința securității, ca urmare a războiului Rusiei din Ucraina.
Pe 19 noiembrie, Comisia Europeană va prezenta cea mai recentă încercare de a realiza acest obiectiv până la sfârșitul deceniului.
Un proiect în stadiu avansat, văzut de RFE/RL, indică două modalități de a realiza acest lucru.
În primul rând, investirea de fonduri în sute de „puncte nevralgice” de pe continent, precum căile ferate, porturile și podurile, inclusiv în țările candidate la aderarea la UE, Ucraina și Moldova, pe care documentul le consideră esențiale pentru integrarea în structurile de transport militar ale UE.
În al doilea rând, reducerea birocrației pentru a împiedica legile naționale disparate și birocrația să obstrucționeze eforturile de a muta rapid și ușor mijloacele militare dintr-o țară UE în alta.
Multe discuții, puține progrese
În 2017, ideea unui „Schengen militar” a devenit „o prioritate”, iar Comisia Europeană a elaborat planuri de acțiune în 2018, 2022 și 2024. Cu toate acestea, progresele înregistrate au fost nesemnificative.
Diplomații UE, care au vorbit sub condiția anonimatului cu RFE/RL, au afirmat că progresul minim cu siguranță nu se datorează lipsei de eforturi.
Ei spun că acest subiect se află de obicei printre prioritățile agendei ori de câte ori se discută despre cooperarea UE-NATO, dar niciuna dintre cele două organizații nu l-a abordat cu adevărat.
- Citește și: Comisia Europeană aprobă „foaie de parcurs” pentru consolidarea apărării UE, inclusiv scut anti-dronă și scut spațial
NATO speră de mult timp că UE va aloca mai multă putere legislativă și fonduri pentru mobilitatea militară, mai ales acum, când 23 din cele 27 de state membre ale UE fac parte și din alianța militară.
Războiul din Ucraina nu a făcut decât să sporească urgența intensificării eforturilor în toate domeniile legate de apărare.
În același timp, în UE a fost manifestată frustrarea față de faptul că NATO s-a concentrat prea mult pe cheltuielile pentru echipamente militare costisitoare și mult mai puțin pe modul în care acestea pot fi transportate și puse la dispoziția altor membri ai alianței.
Noul obiectiv al NATO de a cheltui 3,5% din produsul intern brut (PIB) pentru echipamente militare până în 2035 și încă 1,5% pentru investiții non-militare – cum ar fi mobilitatea militară – contribuie într-o oarecare măsură la soluționarea acestei probleme.
Dar acest lucru rămâne în continuare în mare măsură în mâinile fiecărei țări, după cum subliniază documentul Comisiei Europene.
„Deși statele membre rămân libere să decidă dacă permit forțelor armate străine să traverseze teritoriul lor, UE trebuie să dispună de un cadru pentru mobilitatea militară care să echilibreze nevoile militare și civile”, se arată în document.
Obiectivul Comisiei Europene, al cărei mandat se încheie în 2029, este de a „crea un spațiu de mobilitate militară la nivelul UE până la sfârșitul anului 2027, ca prim pas către realizarea progresivă a unui „Schengen militar” în ceea ce privește reglementarea, infrastructura și capacitățile”.
Vor fi destui bani?
Întrebarea este dacă fondurile vor fi disponibile de data aceasta.
În ultimul buget multianual al UE (2021-2027), aproximativ 1,7 miliarde de euro au fost alocați pentru infrastructura de transport cu dublă utilizare civilă-militară, concentrându-se pe 95 de proiecte în 21 de țări.
Însă, după cum se menționează în document: „cererea de finanțare din partea UE a depășit semnificativ resursele disponibile și toate cererile au fost suprasubscrise”.
Pentru următorul buget pe termen lung (2028-2034), Comisia Europeană a propus 17,65 miliarde de euro pentru infrastructura de transport cu dublă utilizare, concentrându-se pe 500 de „proiecte prioritare” în care transportul echipamentelor militare trebuie să devină mai rapid și mai fluid.
Rămâne de văzut dacă va funcționa acest lucru. Mai ales că statele membre diluează întotdeauna propunerea inițială a Comisiei și preferă să redirecționeze fondurile UE către sectoare mai „populare” din punct de vedere electoral, precum agricultura, pescuitul și alte tipuri de cheltuieli sociale.
Calea ferată este, de asemenea, mijlocul de transport pentru care s-au cheltuit cei mai mulți bani în ceea ce privește mobilitatea militară. Și este probabil ca această tendință să continue.
La începutul acestui an, UE a convenit asupra a patru coridoare multimodale prioritare de mobilitate militară: nord, sud, est și centru. Cel nordic, care leagă în principal Țările de Jos de Germania și Polonia și, mai departe, de Ucraina, este cel mai avansat.
Documentul Comisiei evidențiază o porțiune de cale ferată de 22 de kilometri, care leagă vestul Ucrainei de Slovacia și restul Europei Centrale, dotată cu ecartament standard european, care a fost inaugurată în septembrie.
De asemenea, se menționează că „sunt în curs lucrări pregătitoare pentru implementarea ecartamentului nominal european standard pe coridoarele de transport europene care leagă Moldova și Ucraina de statele membre ale UE”.
Ideea este ca, în viitor, întreaga UE, inclusiv țările candidate, să funcționeze cu același ecartament feroviar.
Comisia Europeană este, de asemenea, dispusă să aloce fonduri pentru alte elemente vitale pentru transportul militar, cum ar fi transportul aerian de mărfuri de dimensiuni mari, feriboturi cu dublă utilizare și vagoane platforme pentru transportul cu trenul de echipamente militare grele, cum ar fi rachete și tancuri.
Îmbunătățirea „mobilității militare”
Cu toate acestea, în final, cele mai mari schimbări pe care UE le-ar putea face sunt în legislație, pentru a facilita circulația trupelor și a echipamentelor.
Obținerea permisiunii pentru transportul militar dintr-o țară UE în alta poate dura până la 45 de zile.
Obiectivul stabilit de Bruxelles este de trei zile. În mod surprinzător, normele armonizate ale UE privind transportul mărfurilor periculoase nu se aplică transportului militar, ceea ce înseamnă că adesea trebuie convenite acorduri ad-hoc.
Această situație se va schimba, iar Comisia Europeană intenționează să facă presiuni pentru mai mult.
O altă propunere este ca permisiunea de a transporta echipament militar între statele membre să nu mai trebuiască reînnoită anual. Aceasta va rămâne valabilă până la revocare. Statele membre care nu fac parte din UE pot beneficia, de asemenea, de această schimbare.
Cheia pentru acest lucru ar fi așa-numitul „Sistem european de mobilitate militară și răspuns rapid (EMERS)”, care poate fi activat în termen de 48 de ore de la propunerea Comisiei Europene sau a unui stat membru al UE.
Odată activat, în cazul unei potențiale urgențe militare, transportul de armament transfrontalier va necesita doar o notificare cu un preaviz redus privind această deplasare. Majoritatea procedurilor standard ar putea fi ocolite, cu excepția formalităților vamale.
Desigur, toate aceste propuneri vor trebui să fie convenite între statele membre ale UE, ceea ce necesită adesea unanimitate.
Având în vedere urgența crescută ca UE să-și intensifice eforturile militare din cauza războiului în curs din Ucraina, aceasta s-ar putea dovedi a fi cea mai bună șansă posibilă de a realiza un „Schengen militar”.
Articol preluat de la Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
