Fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, afirmă că alianța „a dezamăgit Ucraina” pentru că nu i-a acordat suficient sprijin în perioada 2023-2024, acuzând și o atmosferă „defetistă” la Washington și în țările europene, care nu și-au respectat promisiunile de a livra Kievului armament.
Stoltenberg, șeful alianței militare occidentale în 2014-2024, își formulează criticile într-o nouă carte, intitulată „On My Watch, Leading NATO In A Time Of War” („În timpul serviciului meu, conducând NATO în timp de război”), cu data de lansare 23 octombrie.
Cartea se referă la întreaga sa perioadă de mandat, inclusiv la „înfrângerea” NATO în Afganistan în 2021 și agresiunea inițială a Rusiei în Ucraina în 2014. De asemenea, ea scrutează viitorul alianței după alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA în 2024.
„Tonul între aliați este uneori ascuțit”, scrie Stoltenberg, care este în prezent ministru de finanțe al Norvegiei, după ce a fost prim-ministru.
„Opiniile administrației [SUA] cu privire la politica de securitate și cooperarea NATO sunt cele cunoscute. China continuă să fie considerată cel mai important adversar și concurent strategic al Statelor Unite; are loc și se intensifică reorientarea către regiunea Indo-Pacific. Cererile ca Europa și Canada să cheltuiască mai mult pentru apărare nu sunt deloc noi.”
Amintirile lui Stoltenberg despre întâlnirile cu înalți oficiali înainte și în timpul invaziei rusești pe scară largă a Ucrainei în 2022 oferă unele dintre cele mai revelatoare informații din această carte.
Preludiu la război
Amintirile sale despre perioada premergătoare invaziei pe scară largă din Ucraina detaliază lipsa de interes a Rusiei pentru discuții sincere, în special în cadrul unei întâlniri la New York în septembrie 2021, în care ministrul rus de externe Serghei Lavrov îl întrerupea constant, în timp ce purtătoarea sa de cuvânt, Maria Zaharova, „icnea și-și dădea ochii peste cap” de fiecare dată când Stoltenberg lua cuvântul.
La jumătatea lunii octombrie 2021, scrie el, un ofițer de informații al NATO i-a spus că Rusia intenționează „să invadeze”. Motivul, crede el, era teama de „amenințarea politică” reprezentată de o „Ucraină democratică și tot mai orientată spre Occident”.
Stoltenberg descrie, de asemenea, modul în care președintele rus Vladimir Putin s-a schimbat, izolându-se tot mai mult, în special în timpul pandemiei de COVID-19.
Această interpretare se suprapune cu cea oferită de fosta cancelară germană Angela Merkel în memoriile sale, publicate la începutul acestui an, în care ea afirmă că Putin nu a participat la summitul G20 din 2021 deoarece se temea de virus. Ea a opinat că această izolare ar fi putut fi unul dintre principalii factori care l-au făcut pe Putin să ordone invazia.
În ciuda acestui fapt, scrie Stoltenberg, două țări importante din NATO, Franța și Germania, s-au făcut că nu pricep ce se întâmplă, la fel cum au făcut-o și în 2014, când trupele ruse au ocupat Crimeea din Ucraina.
„Ambele ocazii au ilustrat profundul dezacord dintre țările NATO în ceea ce privește opiniile lor despre Rusia”, scrie el. Aceste opinii divergente apar în mod repetat, pe măsură ce narațiunea lui Stoltenberg avansează.
Treziți de război
Războiul pe scară largă din Europa, cel mai mare de după al Doilea Război Mondial, a început pentru Stoltenberg cu un telefon primit la ora 4:25 dimineața. La scurt timp după aceea, secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la soarta președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, spunându-i lui Stoltenberg: „Ne temem pentru viața lui”.
Patru zile mai târziu, Stoltenberg a reușit în sfârșit să ia legătura cu Zelenski, care a solicitat în repetate rânduri instituirea unei zone de interdicție aeriană de către NATO. Cererea a fost respinsă. „Conversația”, notează Stoltenberg, „a fost dureroasă”.
El scrie mai departe că în NATO exista „o percepție generalizată” că Kievul va cădea în câteva zile.
Țările NATO au impus în sfârșit sancțiuni economice ample și au început să furnizeze arme, precum și ajutor economic și umanitar Ucrainei. Milioane de refugiați ucraineni au primit azil în UE.
Potrivit Institutului Kiel, din Germania, țările europene au acordat Ucrainei ajutor în valoare de 177 de miliarde de euro între ianuarie 2022 și august 2025, în timp ce Statele Unite au acordat 115 miliarde de euro în aceeași perioadă.
În acest context, Washingtonul este cel mai mare furnizor de ajutor militar, cu arme și echipamente militare în valoare de aproximativ 64,6 miliarde de euro. Germania se află pe locul al doilea, cu 17,7 miliarde. Livrările au inclus sisteme Patriot, tancuri, artilerie și avioane de vânătoare, precum și rachete de croazieră britanice și franceze Storm Shadow/SCALP.
Însă criticii susțin de mult timp că nu s-au făcut suficiente eforturi și că ajutorul acordat a venit adesea prea târziu. Stoltenberg este de acord cu acest lucru.
„Pasiv și defetist”
Amintind pregătirile dinaintea summitului NATO din iulie 2024, el scrie: „Partenerii noștri din Washington aveau o atitudine pasivă și defetistă. Au riscat puțin, nu au reușit să treacă la ofensivă și și-au ascuns președintele”.
Stoltenberg afirmă că fostul președinte american Joe Biden nu s-a încumetat sau nu a fost încurajat să ia decizii din cauza îngrijorărilor sale cu privire la ceea ce ar spune „celălalt”, adică Trump.
„Dar nu doar Statele Unite au dezamăgit Ucraina”, scrie el. „Uniunea Europeană a promis să furnizeze Ucrainei un milion de obuze de artilerie între martie 2023 și martie 2024, dar mai puțin de jumătate au fost livrate.”
Rusia, susținută economic de China și militar de Coreea de Nord, dispunea de mai multe resurse decât Ucraina într-un război de uzură, scrie Stoltenberg. Cu toate acestea, unele țări membre NATO, în loc să încline balanța, „au oferit pur și simplu un sprijin minim”.
A trecut puțin peste un an de când Stoltenberg a demisionat din funcția de șef al NATO. În februarie, în vârstă de 66 de ani, a preluat o nouă funcție, cea de ministru de finanțe în țara sa, Norvegia.
În cadrul discursului său de la Târgul de Carte de la Frankfurt din 17 octombrie, el a afirmat că țările NATO încă oferă „prea puțin și prea încet”.
Acest lucru, a spus el, are o legătură directă cu o întâlnire planificată la Budapesta între Trump și Putin.
„Trebuie să discutăm cu rușii. Dar când discuți cu rușii, trebuie să o faci de pe poziții de forță. Ei trebuie să știe că îi sprijinim pe ucraineni. Cu cât (ucrainenii) sunt mai puternici pe câmpul de luptă, cu atât vor avea o poziție mai puternică la masa negocierilor”, a adăugat el.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
