Vasilenco a avut imprudența să-l prezinte pe Stere drept un „revoluționar democrat”, în loc de un „naționalist burghez”. Grava „greșeală” care i se imputa se va dovedi fatală pentru destinul său.
Execuția publică a lui Vasilenco a început la adunarea de partid a Institutului de limbă și literatură al Academiei de Științe a RSS Moldovenești. A continuat apoi în ședința comună a Consiliului științific al aceleiași instituții și al Institutului de istorie. Tezele lui Vasilenco despre Stere au fost declarate „antimarxiste”. I se punea, astfel, stigmatul ideologic de excomunicat din mediul academic.
Ultimul cuvânt în campania împotriva lui Vasilenco i-a aparținut academicianului marxist, filologului I. C. Varticean.
Într-o replică în paginile aceluiași săptămânal „Cultura Moldovei”, Varticean l-a acuzat pe mai tânărul său coleg că ar fi denaturat faptele despre viața și activitatea lui Stere. Pentru Varticean, poporanismul lui Stere nu era decât o reacție burgheză la răspândirea marxismului în România la sfârșitul sec. XIX. Stere se făcea vinovat și de promovarea „tezei reacționare” precum că în România, în lipsa proletariatului, nu era teren pentru partidele marxiste și nici pentru revoluția socială. Potrivit savantului-academician, Stere era un „reacționar” care a îndeplinit în 1918 „sarcina burgheziei române” de a convinge Sfatul Țării de la Chișinău „să accepte actul alipirii Basarabiei la România”.
Varticean era revoltat că Vasilenco îndrăznise să scrie că Stere luptase pentru interesele poporului. Dimpotrivă, el insista asupra activității „naționaliste și antisovietice” a lui Stere. În ochii lui Varticean, opera literară a „trădătorului” de la Ciripcău n-avea nici o valoare. Stere rămânea un proscris, iar eseul lui Vasilenco - o mostră de insuficientă documentare și de imaturitate în domeniul marxismului.
„Rebutul în ideologie este mai dăunător decât cel din industrie”, avertiza axiomatic academicianul-marxist. În vremea lui Stalin, pentru greșelile din ideologie și industrie se plătea la fel. În ultimii ani ai lui Hrușciov, după cum se vede, „axioma” lui Varticean trebuia să arate cât de mare era pasul făcut înainte.