Gheorghe Cojocaru: „La Chișinău, jubileul de 90 de ani ai lui Mihail Gorbaciov a trecut, practic, neobservat. Ziua de 2 martie, când s-a născut primul și ultimul președinte sovietic, la Chișinău este o zi de doliu național, când se comemorează cei căzuți în războiul de la Nistru. Ultimul lider sovietic s-a născut exact în ziua în care pe malurile Nistrului, 29 de ani în urmă, izbucnea un război, în care forțele separatiste au avut toată susținerea fostei metropole. Gorbaciov nu mai era la putere în 1992 și nu i se poate incrimina nicio legătură cu războiul de la Nistru, dar fenomenul separatismului din fostul spațiu sovietic, inclusiv cel transnistrean, a apărut și a fost folosit ca armă de presiune și șantaj asupra republicilor naționale în ultimii ani ai perestroikăi.”
Europa Liberă: Gorbaciov este contestat de mulți lideri politici, dar oricum ar fi rămâne o figură emblematică a sfârșitului de secol XX. Este omul de stat care a eliberat Europa de Est din captivitatea comunistă, dacă e să operăm cu terminologia publicistică a vremii, a pus capăt Războiului rece, a acceptat reunificarea celor două Germanii, lucru pentru care nemții îi sunt foarte recunoscători și chiar îl idolatrizează. Perestroika sa a pus bazele democratizării și trecerii de la economia de plan socialistă, păguboasă pentru URSS, la economia de piață și la statul de drept, asta nu o poate contesta nimeni. Dar, la modul concret, cum a influențat politica sa de restructurare viața oamenilor din fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească?
Oamenii continuau să iasă în stradă cu lozinci în sprijinul perestroikăi
Gheorghe Cojocaru: „Impulsurile restructurării dinspre metropola sovietică spre periferiile naționale ajungeau pe atunci cu întârziere la Chișinău, unde un aparat de conducere, trecut prin școala de partid a lui Ivan Bodiul, se dovedea extrem de rezervat în privința noilor inițiative ale lui Gorbaciov. Numai după ieșirea în presă și în stradă a unor oameni de cultură și de știință și cristalizarea unei mișcări naționale de democratizare, perestroika începea să cucerească teren și în fosta RSS Moldovenească. În 1986, când a impus așa-numita campanie anti-alcool, Gorbaciov a comis o greșeală, pe care o va regreta ulterior, însă economia sovietică va fi deja pusă pe butuci. Prin această decizie arbitrară, culturii viței de vie și industriei producătoare de vinuri din RSS Moldovenească li s-a aplicat o lovitură devastatoare. Din acest moment, secretarul general al Partidului Comunist împreună cu celebrul său coleg de Birou Politic, Egor Ligaciov, au devenit ținta unor bancuri și persiflări. Totuși, oamenii continuau să iasă în stradă cu lozinci în sprijinul perestroikăi până când s-a văzut că centrul pan-unional nu era deloc interesat să recunoască drepturile suverane ale republicilor unionale, așa cum acestea erau stipulate în însăși Constituția sovietică.”
Europa Liberă: Vreau să profit de faptul că discut cu un istoric și să răsfoim presa vremii. În toamna anului ‘90, Gorbaciov era așteptat la Chișinău, însă înaltul oaspete de la Moscova s-a răzgândit și n-a mai ajuns în vizita planificată. Ce s-a întâmplat atunci, din ce cauză Gorbaciov și-a anulat zborul spre Chișinău?
Gheorghe Cojocaru: „Să amintim că în toamna anului 1990, despre care ați pomenit aici, l-a Chișinău s-a creat o situație explozivă: conducerea Republicii Moldova de atunci se confrunta cu mișcările separatiste de la Tiraspol și Comrat, iar de la tribuna Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice se ceruse deschis recunoașterea celor două „republici” secesioniste autoproclamate - găgăuză și transnistreană. Gorbaciov a acceptat dialogul cu un grup de deputați ai Moldovei în forul pan-unional legislativ și a propus o cale de depășire a impasului. Soluția sa însă a fost una paliativă, iar pe fondul asocierii sale cu forțele ortodoxe de la putere, o vizită a secretarului general la Chișinău nu putea rezolva mai nimic, mai ales că inițiativele sale de atunci, și cea cu privire la un nou Tratat de Uniune Sovietică, și cea cu privire la un referendum pan-unional pentru păstrarea vechii URSS, aceste inițiative nu treziseră ecoul scontat în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Visul donquijotian, putem spune, al lui Gorbaciov de a reforma Uniunea Sovietică i-a jucat festa, de fapt, până la urmă și puciul a avut la bază această revoltă împotriva liberalizării decretate de Gorbaciov. Undeva printre memoriile sale, el spunea că toți criticii săi, „conservatorii, ca și ,,stângiștii” fanatici, încercând să ajungă la putere sau să păstreze puterea, uitau și de libertate, și de democrație și acționau cu bâta”. Ceea ce arată că Gorbaciov ar fi vrut să schimbe fizionomia PCUS. De ce Gorbaciov n-a pus și el mâna pe bâtă ca să restabilească ordinea și să păstreze Uniunea Sovietică, pe care, după cum ne asigură, a vrut s-o reformeze din rădăcină?
Gheorghe Cojocaru: „Gorbaciov a fost un lider umanist, el a încercat să umanizeze sistemul moștenit de la predecesorii săi, însă perestroika sa, improvizată și haotică, și păstrarea sistemului, în același timp, s-au dovedit a fi într-un raport antagonic, încât abia dezintegrarea URSS a deschis calea spre reforme, dar extrem de costisitoare și contradictorii. Gorbaciov a fost tentat să pună mâna pe bâtă, însă s-a oprit la timp, pentru a evita un măcel de proporții. Cu bâta în mână, Gorbaciov s-ar fi autodistrus și și-ar fi distrus și opera perestroikăi cu care a intrat în istorie. Prețul plătit pentru renunțarea la bâtă l-a costat însă enorm – cât dispariția întregii Uniunii Sovietice.”
Europa Liberă: Deci, apare întrebarea: oare ar fi putut Gorbaciov să aplice un model mai soft, de exemplu unul chinez, ca să reformeze URSS-ul?
Gheorghe Cojocaru: „Modelul chinez nu a fost totuși tocmai soft, dar un răspuns clar la întrebarea pe care mi-ați pus-o nu se poate da, însă, totuși, așa cum a observat la timpul respectiv unul din consilierii economici ai lui Gorbaciov, academicianul Aganbeghean, de unde putea să ia Uniunea Sovietică atâția chinezi ca să facă ceea ce a făcut Deng Xiaoping în China?”
