Autoritățile Republicii Moldova raportează performanțe în combaterea fenomenului arestărilor nejustificate și cer încetarea monitorizării Consiliului Europei în această privință. O analiză a Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM), transmisă Comitetului de Miniștri al CoE, contrazice însă ceea s-ar prezenta ca o izbândă în sectorul justiției.
Un interviu cu președintele CRJM Vladislav Gribincea.
Europa Liberă: Așadar, Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM) a transmis Comitetului de Miniștri al CoE o comunicare actualizată privind modul în care autoritățile moldovene asigură prevenirea și combaterea fenomenului arestărilor nejustificate. Analiza arată că rata de arestare rămâne în continuare prea înaltă, iar motivarea hotărârile de arestare – insuficientă. Mai mult, lucrurile pară să se agraveze în această privință. Înțelegem însă că constatările organizației Dvs, domnule Gribincea, contrazic evaluările optimiste ale autorităților, care de altfel au și cerut Consiliului de Miniștri să înceteze monitorizarea executării hotărârilor Curții Europene în care s-a constatat violarea de către Republica Moldova a articolului 5 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. Cum stau lucrurile, de fapt, pornind de la istoricul problemei?
Vladislav Gribincea: „Încă în anul 2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a adoptat câteva hotărâri, în care a constata că în Republica Moldova arestul era aplicat nemotivat. Și de atunci Consiliul Europei monitorizează care sunt măsurile întreprinse de autorități pentru a eradica acest fenomen. Adică, de 15 ani. Și această chestiune se discută în fiecare an de către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, organul care analizează dacă statele au întreprins suficient pentru a executa o hotărâre a CEDO.
De 15 ani... această chestiune se discută.
În iunie va fi discutat din nou acest subiect, iar guvernul Republicii Moldova a rugat ca această chestiune să fie încheiată, Republica Moldova onorându-și toate obligațiile de a preveni fenomenul arestării nemotivate în țară.
Opinia noastră este alta. Numărul persoanelor arestate în Republica Moldova este mare. Da, el este mai mic decât anterior, dar nu suficient de mic pentru ca să nu ne îngrijoreze acest fenomen. Pe de altă parte, judecătorii, chiar dacă arestează mai puțin, nu își motivează în continuare hotărârile în mod convingător, din contra,
Am observat cea mai înaltă rată de arestări din istoria Republicii Moldova.
În anul 2019, judecătorii au arestat în 93% din cazuri solicitate de procurori, pe când anterior această rată era de circa 86%.”
Europa Liberă: Dar de ce, dle Gribincea, autoritățile ar solicita suspendarea supravegherii, în ciuda evidențelor? Se citesc în mod diferit statisticile? Se interpretează în mod diferit lucrurile?
Vladislav Gribincea: „Cu regret am constatat că agentul guvernamental a operat cu date statistice care nu erau compatibile cu datele oficiale cu care operează instanțele judecătorești. Aceste cifre erau scăzute cu circa 25%, dar este evident de la sine că în Republica Moldova se aresta nemotivat și acest lucru l-a recunoscut chiar Parlamentul în iunie 2019, când a spus că justiția executa comenzi politice și aresta persoanele din considerente politice. Iar acum, agentul guvernamental solicită încetarea discutării acestei chestiuni, mi să părut straniu. Totuși e o tendință generală a guvernelor de a scoate de pe agendă anumite chestiuni care ar putea să genereze probleme în viitor.”
Europa Liberă: Sunt aproape 15 ani de la prima condamnare a Republicii Moldova la Curtea Europeană pentru motivare insuficientă a arestărilor de către judecători. Sunt ani buni și parcă te-ai aștepta la niște schimbări, dle Gribincea, și iată că se ajunge în 2019 la o rată a cererilor de arest acceptate istorică de peste 93%. Cum explicați Dvs această rezistență în timp a fenomenului în Republica Moldova?
Vladislav Gribincea: „În primul rând, în justiție evoluții nu au loc foarte frecvent. Adică, schimbările veritabile în justiție, sustenabile în justiție vin odată cu schimbările din domeniul politicului. Noi nu am văzut o schimbare a politicului din țară care să pună presiune pe justiție să activeze în stil democratic. Din contra, procurorii periodic au pus presiune pe judecători, pentru că aceștia să aresteze atunci când era convenabil procurorilor. Chiar dacă nu erau motive pentru arest. Am văzut dosare penale împotriva judecătorilor, am văzut Consiliul Superior al Magistraturii care punea presiuni pe judecătorii incomozi etc. Asta este un fenomen. Adică, realitățile din politic inevitabil se regăsesc în comportamentul judecătorilor.
Și al doilea aspect este cine sunt judecătorii de instrucție, fiindcă mandatele de arest se dau de către judecători specializați, speciali. Acești judecători sunt în mare parte foști procurori sau ofițeri de urmărire penală, cu experiență foarte mică sau aproape fără experiență în calitate de judecător. E foarte greu să crezi că acești judecători pot exercita un control veritabil asupra comportamentului procurorilor. Și acest lucru se confirmă nu doar prin dosarele de arest, dar și prin modul cum acei judecători de instrucție au examinat plângerea de maltratare, adică refuzurile procurorilor de a investiga tortura, deseori, subscriind poziției procurorilor când era evident că persoanele au fost maltratate. iar procurorii refuzau să investigheze cazurile.
Sau atunci când autorizau cu nemiluita interceptări sau percheziții. În opinia noastră, trebuie de gândit totalmente instituția judecătorilor de instrucție. Judecătorii de instrucție nu pot fi judecători fără experiență. Aceștia trebuie să fie judecători cu patru-cinci ani de experiență, care să aibă în spatele lor acel bagaj de cunoștință și experiență care să-i permită lor efectiv să asigure respectarea drepturilor omului în urmărirea penală, care este sarcina lor de bază.
Și a doua chestiune este ca actualii judecători de instrucție, care au lucrat în aceste funcții, doi, trei, patru ani de zile să nu mai lucreze în aceste funcții o perioadă de timp, pentru a asigura o schimbare a oamenilor și acest lucru eu cred că ar putea în timp să ducă la o schimbare și a comportamentului judecătorilor de instrucție. Da, această schimbare a comportamentului judecătorilor de instrucție vine mână în mână cu schimbările din conducerea justiției și din politic.”
Europa Liberă: Și ce a împiedicat până acum schimbarea lucrurilor în această privință, dle Gribincea?
Vladislav Gribincea: „Eu cred că politicienii din Republica Moldova nu au vrut niciodată o schimbare veritabilă, o reformă veritabilă a justiției în care judecătorii să se simtă independenți. Mai degrabă ei percepeau că judecătorii arată bine oriunde, dar cel mai bine - în buzunarul politicienilor.”
Europa Liberă: Schimbări până acum în privința volumului de lucru al judecătorilor de instrucție?
Din anul 2003, până în anul 2019, volumul de muncă al judecătorilor de instrucție s-a triplat. Iar numărul judecătorilor a rămas același.
Vladislav Gribincea: „Da. Un alt domeniu care este de neînțeles este cât timp au judecătorii de instrucție ca să examineze cazurile. Și în țară avem circa 40 de judecători de instrucție - 43, 45, 48, în funcție de perioadă - și acest număr a fost stabilit încă în anul 2003. Din anul 2003, până în anul 2019, volumul de muncă al judecătorilor de instrucție s-a triplat. Iar numărul judecătorilor a rămas același. Ceea ce inevitabil a crescut considerabil volumul lor de muncă , pe de o parte, iar pe de altă parte, aceasta nu poate să nu aibă un impact negativ asupra calității activității acestora. Când un judecător de instrucție examinează cinci, șase mandate de arest în aceeași zi, plus interceptări, plus percheziții, plus examinarea plângerilor împotriva acțiunii procurorilor, e clar că aici e greu să contezi pe o calitate deosebită.”
Europa Liberă: Înțelegem că problema nu ține de legislație, ci de practica judiciară. Sigur că, așa cum recomandă și organizația Dvs, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei va cere în continuare autorităților moldovene acțiuni menite să facă pe judecătorii și procurorii naționali să respecte în practică garanțiile articolului 5 al Convenției Europene... Ce ar trebuie să presupună însă acest acțiuni, în primul rând?
Vladislav Gribincea: „Noi am recomandat Comitetului de Miniștri ca să ceară autorităților moldovenești să schimbe sistemul de numire a judecătorilor de instrucție, după cum am menționat anterior, ca în acest funcții să poată fi numiți doar judecători cu experiență. Judecătorii începători să nu poată fi numiți în aceste funcții.
...să se lărgească practica aplicării alternativelor pentru arest.
De asemenea, să se lărgească practica aplicării alternativelor pentru arest. Dacă persoana poate fi izolată în alt mod decât în penitenciar, de ce să nu o facem? De ce trebuie să izolăm pe cineva în penitenciar, fiindcă se cheltuie bani pentru această detenție din bugetul de stat? Persoana poate sta fie sub monitorizare electronică, că avem, slavă domnului, brățări, fie mai ales la domiciliu, fie sub control judiciar, fie sub garanția cuiva.
De asemenea, am recomandat ca să se înceteze presiunile asupra judecătorilor de instrucție. Ce-am văzut, am spus în timp, cum aceste presiuni se exercită. De asemenea, am rugat să fac o evaluare a volumului de muncă a judecătorilor de instrucție, astfel încât să permită acestora o evaluare calitativă a cazurilor care apar în fața lor.
Și, de asemenea, am recomandat ca să se modifice legislația, așa încât persoanele deținute în condiții contrare articolului 5 CEDO să poată obține compensații în Moldova, indiferent dacă sunt ulterior achitați sau condamnați. Acum, în Republica Moldova poți obține compensații pentru detenție ilegală doar dacă ai fost achitat. Dacă ești condamnat, o astfel de compensație nu o poți solicita.”
Europa Liberă: De ce nu poți solicita? Care este explicația?
Vladislav Gribincea: „Avem o lege, o lege mai veche din anul 1998, dacă nu greșesc, care spune că poți solicita compensație pentru tragere ilegală la răspundere penală doar după ce ești achitat. Până nu ești achitat, nu poți cere niciun fel de compensație, chiar dacă procurorii pe alocuri au comis abateri.”
Europa Liberă: Este o invenție locală? O cutumă moldovenească sau asemenea situații pot fi întâlnite și la curți mai mari, să spunem?..
Problema arestării nu este ca atare în arestare, ci în motivele pe care judecătorii le invocă pentru asta
Vladislav Gribincea: „Bineînțeles că problema arestărilor excesive se mai întâmplă și în alte țări, cum este România, Ucraina, Federația Rusă. Dar problema arestării nu este ca atare în arestare, ci în motivele pe care judecătorii le invocă pentru asta. Și aici cred că ne întoarcem la problema nemotivării hotărârilor judecătorești care nu e specifică, în principiu, doar pentru judecătorii de instrucție, ci și pentru ceilalți judecători. Bineînțeles, într-o măsură mai mică.”
Europa Liberă: Vorbeam acum un an se pare la același microfon despre faptul că în justiția din Republica Moldova predomină frica. Valabil în continuare, motiv în continuare pentru magistrați, de exemplu, să creadă că dacă iau hotărâri împotriva reprezentanților puterii o pot păți cumva?
Vladislav Gribincea: „În Republica Moldova, întotdeauna era periculos pentru judecători să facă dreptate când era un singur partid la guvernare, fiindcă nu exista nicio certitudine că Consiliul Superior al Magistraturii va proteja împotriva potențialelor abuzuri împotriva lor. În iunie-iulie 2019, a avut loc o schimbare radicală în justiție și cu această schimbare percepția mea a fost că frica din sistem s-a diminuat. Ea nu a dispărut, dar s-a diminuat, presiunile asupra judecătorilor sunt mai mici, dar asta nu înseamnă că judecătorii se simt pe deplin independenți. Și această independență cred eu va veni atunci când judecătorii vor încerca singuri, prin Consiliul Superior al Magistraturii, prin asociațiile judecătorilor să-și valorifice propriile drepturi, pe de o parte, iar pe de altă parte, când vor arăta societății că ei sunt gata și pot să auto-purifice sistemul singuri, fără a aștepta pomeni din partea politicienilor.”
Europa Liberă: Perioadă tumultuoasă în domeniul justiției, dle Gribincea... Ce șanse acordați sistemului să se auto-purifice, cum spuneți?
Vladislav Gribincea: „Eu sunt realist. Nu aș pune foarte mari speranțe în acest proces în perspectivă imediată. Dar o altă soluție nu există decât să încurajăm judecătorii să alunge din sistem persoanele care nu merit să fie în sistem și trebuie să recunoaște, în ultimele șase luni mai mulți judecători percepuți ca fiind toxici pentru justiție au plecat.”
Europa Liberă: Înțelegem că recomandați Comitetului de Miniștri continuarea monitorizării Republicii Moldova...
Vladislav Gribincea: „Da, monitorizarea trebuie să înceteze atunci când problema dispare. În Republica Moldova, problema arestărilor abuzive persistă. Și dacă anterior aceasta avea un pronunțat caracter politic, acum am impresia că ea deja e determinată mai mult de reticența judecătorilor de instrucție să se uite în fondul chestiunii pe care trebuie să o examineze conform legii.”
