Uniunea Europeană a suspendat în toamna anului 2017 sprijinul financiar destinat reformei justiției pentru că autoritățile moldovene nu au dovedit suficientă hotarîre în a reforma justiția. La începutul lui 2018 la Chișinău a fost anunțat un nou concept, așa-zisa mică reformă a justiției, care ar fi trebuit să îmbunătățească evaluarea integrității angajaților din sistem, să asigure independența justiției, să perfecționeze procedurile disciplinare, selectarea candidaților din sistemul judiciare, distribuirea aleatorie a dosarelor, etc. Nicolae Andronic, fost vicepreşedinte al legislativului şi fost prim-vicepremier sugerează că reforma în justiție a eșuat pentru că nu există voință politică.
Europa Liberă: Cum credeți, de ce reforma în justiție nu are finalitate?
Nicolae Andronic: „Când vorbim despre Constituție, vorbim despre țară, se vorbește și despre separarea puterilor, adică justiția nu a devenit putere. Îmi pare că judecătorii nu au înțeles că ei sunt o putere. Și vă dau un exemplu foarte simplu. Într-un stat din Statele Unite unul din judecători divorța și nimeni din șase colegi de-ai lui n-a vrut să examineze dosarul de divorț, ca să nu fie învinuit de părtinitate de o parte sau de alta și de aceea dosarul a fost trimis în alt stat. Judecătorii din Statele Unite și din alte țări care se socot democratice au de acum niște senzații native că nu poți să încalci legea sau nu poți să fii suspectat că ai încălcat legea, cu toate că întotdeauna o să fie o parte
Am încercat să le spunem politicienilor de atunci că nu au voie să se implice în lucrul judecătorilor, ceea ce s-a întâmplat mai târziu, noi, politicienii, am observat că judecătorii au înțeles că judecata a devenit ogorul lor și ei pot să facă ce vor. În condițiile acestea când judecătorii încep a încălca legislația, încep a-și rezolva problemele, începe corupția, dar din altă parte se strigă că nu trebuie să se implice politicul.
nemulțumită. Dar în Moldova, și eu cât am fost la guvernare și mai ales la reforma judiciară și de drept, prin anii ’94 am înțeles că judecătorii au nevoie de un organ de autoadministrare. Acest organ trebuie să fie Consiliul Superior al Magistraturii. Nimeni nu are voie să dea indicații sau să facă vreo imixtiune în lucrul acestui consiliu atât la pedepsirea judecătorilor, cât și la selectarea lor. Ceea ce vedem noi astăzi în Republica Moldova, eu cred că începe de acolo. Acest organ nu a devenit un organ independent, judecătorii, cred eu, văd niște lucruri care se întâmplă la Consiliul Superior al Magistraturii, poate prea mult trăiesc cu amintirile, dar noi în ’94, când am făcut reforma judiciară și de drept, le-am dat la judecători toate instrumentele. Am încercat să le spunem politicienilor de atunci că nu au voie să se implice în lucrul judecătorilor, ceea ce s-a întâmplat mai târziu, noi, politicienii, am observat că judecătorii au înțeles că judecata a devenit ogorul lor și ei pot să facă ce vor. În condițiile acestea când judecătorii încep a încălca legislația, încep a-și rezolva problemele, începe corupția, dar din altă parte se strigă că nu trebuie să se implice politicul. Am văzut și alt exemplu. A fost pe timpul guvernării comuniste, când judecătorii primind indicații – și cred că și azi –, indicații de la politic, socoteau că au primit odată cu indicația aceasta și o indulgență de la politic, ca să poată și ei în spatele politicului și dând vina pe politic să-și rezolve problemele sau să corupă acest sistem. În linii mari, acestea ar fi problemele sistemului judiciar de azi: lipsa unui Consiliu Superior al Magistraturii foarte bine pus la punct și imixiunea politicului și mai departe, deci această indulgență pe care o au judecătorii de a face ceea ce vor, nemaivorbind de niște derivate. Judecătorii s-au făcut cumetri cu avocații, avocații – cu procurorii și de aici pornește mai departe. Adică vrei să știi la care avocat să te duci, ca să hotărăști problema cu un procuror, mai departe hotărăști problema cu un judecător. Este regretabil ceea ce se întâmplă, dar este. Cum se lecuiește această situație?”
Europa Liberă: Leacul ar fi în independența justiției. Despre nevoia independenței justiției se vorbește și pe interior, și din exterior. Din exterior se cere mai multă voință politică. Dvs. ce credeți că ar trebui pus în capul mesei – voința politică sau voința celor care lucrează în domeniul justiției?
Nicolae Andronic: „Eu cred că ele sunt indispensabile lucrurile acestea. Trebuie să fie și voința politică, adică nicio indicație, dar și o atitudine foarte tranșantă față de judecătorii care încalcă, de procurorii care își fac și ei de cap și de avocații care încearcă să hotărască problemele prin faptul că ei sunt niște translatori ai mitei între judecători și procurori.”
Europa Liberă: Pentru reforma justiției s-au alocat bani mari din partea Uniunii Europene.
Nicolae Andronic: „Și nu numai.”
Europa Liberă: De ce această asistență financiară nu a motivat, nu a stimulat reforma?
Nicolae Andronic: „Judecătorii au înțeles că trebuie să aibă birouri bune, condiții bune, instrumente bune, dar răspundere nu. Este vorba și de autoinstruirea judecătorilor, alegerea lor, dar poți să-l alegi... Ați văzut deunăzi un caz de la Orhei, mi se pare că. Câteodată, când citești de cine a fost recomandat, înțelegi că acest judecător era din start pe cale greșită. Ajutorul europenilor sau al celor care ne critică cu această reformă a justiției, spre regret, a fost dat pentru formarea – cum v-am spus – condițiilor de lucru ale judecătorului; bani pentru înscrierea ședințelor de judecată. Rare locuri unde vedeți acum că banii ceia, țineți minte cât de greu au fost realizat ca să se formeze o sistemă de înscriere a proceselor ca ele să fie publice? La noi ultimele judecăți au fost toate închise, toți închid...”
Europa Liberă: Dar de ce aceste dosare de rezonanță sunt examinate cu ușile închise? De ce nu sunt publice ședințele de judecată în dosarele de rezonanță?
Nicolae Andronic: „Nu știu, cred că așa s-a hotărât. Cred eu că așa o decizie politică a fost primită, nu judecătorească, ca să încerce ori să nu afle ce era acolo sub ideea că sunt secrete, ori atât de grave au fost cazurile, ori n-a fost nimic acolo și pur și simplu să fie mușamalizate și ascunse unele încălcări poate care au fost comise în cazurile concrete.”
Europa Liberă: Unii magistrați și-au prezentat demisia, alții sunt rugați să scrie cerere pentru a pleca în demisie. Se începe adevărata purificare a sistemului judecătoresc?
Nicolae Andronic: „Eu cred că pleacă unii cu experiență vastă, dar și cu niște încălcări chiar consemnate de CEDO, prin hotărârile CEDO. Acești veterani ai justiției îi cunosc foarte mulți, buni, dar s-au speriat cred că de pensii. Fiecare, ajungând la o vârstă, înțelege că trebuie să plece.”
Europa Liberă: De aspectul material?
Nicolae Andronic: „De aspectul material al problemei lor. La noi nu este o stabilitate în problema salarizărilor sau a indemnizațiilor. Acum când au văzut că se discută iarăși un proiect de lege, care cred că o să-i afecteze și o să le scadă pe viitor veniturile, au hotărât că e mai bine să plece din sistem. Dar care alt motiv pot să-l aibă niște judecători care au lucrat bine, care pot ajunge până la lucru, nu sunt bolnavi? Nu cred că s-au speriat de niște arestări, deoarece dintre acei care au plecat au fost foarte mulți care au stat la cheremul politicului. Pur și simplu, factorul material a prevalat asupra hotărârilor lor. N-am văzut niciunul să iasă, să facă o declarație că pleacă din motive că a fost presat să primească o decizie sau alta. Din contra, îi știu pe mulți care au îndeplinit mai multe rugăminți ale politicului, mai ales fiind membri ai Consiliul Superior al Magistraturii.”
Europa Liberă: Acum autoritățile cer sugestii, recomandări, sfaturi cum să se facă această reformă în domeniul justiției. L-am auzit pe premierul Pavel Filip care zicea că se revine la o mică reformă. Ce sugerați Dvs. că ar trebui să se întâmple ca lumea să nu se mai plângă de această imixtiune a politicului în justiție și a justiției mergând mână în mână cu politicul?
Nicolae Andronic: „Această imixtiune se observă mai ales la dosarele mari, cu rezonanță, când sunt arestați pe nedrept persoane din business, oponenți politici și este vădit că nu sunt probe, că probele sunt trase de păr, dar judecătorii, văzând acest lanț al nedreptăților, se tem să nu aibă probleme. Mie îmi pare că discuțiile acestea sunt nu întotdeauna juste, că, iată, este o persoană care conduce cu țara și ea dă indicații. Nu! Eu cred că această persoană a scăpat controlul asupra persoanelor care umblă și dau indicații judecătorilor. Este clar că un om nu poate să cunoască totul și s-a găsit un prieten, un cumătru care i-a propus un judecător, care i-a propus un procuror și mai departe liderul merge în continuare în speranța că se înfăptuiesc reforme, dar cei mititei „joacă nunta”, cei mititei își promovează interesele. În oraș este cunoscut la cine trebuie să mergi și la cine nu trebuie să mergi ca să hotărăști o problemă sau alta. Ori, această situație cred că pur și simplu este datorată acestei structuri rigide, care a pierdut controlul asupra bunului mers al lucrurilor.”
Europa Liberă: Cum vedeți Dvs. deznodământul acestei reforme în justiție?
Nicolae Andronic: „Știu că marea majoritate a judecătorilor, fiind întrebați, ei recunosc că reforma din ’94 a fost foarte corectă și în zadar regimul comunist a distrus această reformă. S-au prevăzut patru trepte ale justiției. Cel mai important era că Curtea Supremă de Justiție nu putea să examineze dosare în prima instanță. Ea trebuia să rămână o instanță de supraveghere și numai în plen să examineze niște cazuri aparte, dar în linii mari această instituție, conform acelei reforme, trebuia să elaboreze niște politici unice pentru examinarea dosarelor, pentru cazuri, să avem o grămadă de volume de analize asupra cazurilor. La noi îmi pare că aplică legea fiecare, da, e normal că un judecător aplică, dar unul și același caz poate să fie judecat cu totul diferit într-o judecătorie sau alta. Înțeleg că Dvs. mă întrebați de politic. Nu trebuie reformat nimic, trebuie pur și simplu să se termine imixtiunea politicului.”
Europa Liberă: Cum se termină această implicare a politicului în justiție?
Nicolae Andronic: „Cum se termină? Se dau indicații foarte concrete, se dă peste mâini tuturor și gata.”
Europa Liberă: Cum?
Nicolae Andronic: „Prin voință politică. Nu prin directivă, nu prin nimic, dar așa cum se întâmplă deseori, se cheamă și se spune: „Gata, terminăm”. Dar politicul din Republica Moldova nu este gata pentru așa niște pași. Și mai ales, cel mai elocvent a fost anularea alegerilor primarului de Chișinău.”
Europa Liberă: Ce ați înțeles Dvs. din toate acestea?
Nicolae Andronic: „(Râde). Tot ce a înțeles toată lumea, că omul care a câștigat alegerile nu trebuie să devină primar.”
Europa Liberă: Cât e de ușor astăzi să fie șantajat de către putere oponentul, adversarul politic prin dosare?
Nicolae Andronic: „Este foarte ușor, este foarte simplu.”
Europa Liberă: Moldova, un stat de drept...
Nicolae Andronic: „Conform Constituției.”
Europa Liberă: Poate să ajungă?
Nicolae Andronic: „Aș vrea să fiu sănătos și să văd că Moldova a ajuns un stat de drept. Mie, cetățeanului Republicii Moldova, Andronic, mi-ar fi totuna, adică nu m-ar interesa cine este președinte, cine este prim-ministru și cine este președinte al Parlamentului. Pe mine mă interesează dacă s-a făcut dreptate sau nu în judecată. Aceasta trebuie să fie primordial în construcția unui stat de drept. Și atunci o să se facă dreptate și celui din opoziție de azi, și celui din opoziție de mâine, care ieri era la guvernare. Și n-o să mai avem probleme de lipsire de business, probleme de încălcare a drepturilor omului. Republica Moldova trece printr-o perioadă când starea materială a cetățeanului nu este atât de importantă ca situația din justiție. Aceasta este paradoxal.”
Europa Liberă: Și cetățeanul poate recâștiga încrederea în justiție?
Nicolae Andronic: „Poate! Mergând la vot, dar cetățeanul o să voteze așa cum votează întotdeauna, o să uite despre încălcări și despre tot și o să primească în dar o pomană electorală și mai departe o să se plângă. Așa suntem noi, moldovenii. Ceea ce merităm, aceea și avem.”
