Casa de licitații Artmark a ținut să marcheze, cumva ironic, centenarul nașterii dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu printr-o expoziție-licitație cuprinzând lucruri personale ale cuplului prezidențial și ale apropiaților acestora, fotografii de familie și oficiale, afișe și obiecte iconice din acea perioadă.
„Epoca de aur”: expoziție-licitație cu lucruri personale ale dictatorilor Ceaușescu scoase la vânzare.
13
Omagiul iubitului conducător. Cultul personalității. Ceaușescu singur nu ar fi reușit să găsească infinitatea de tonuri și nuanțe pe care le-a căpătat de-a lungul perioadei comuniste slugărnicia cu care s-a construit monumentul său propagandistic. Tehnicii cu pricina i s-a spus „cultul personalității” și este o formă de religie seculară monoteistă. Experimentată cu succes dincoace de Cortina de fier, în cazul lui Stalin care, din tiran și criminal de pace și război, a fost transformat în „tătucă” al națiunilor. Ceaușescu a fost și el transformat din delincvent de rând și criminal sângeros în timpul colectivizării, în idol iubit și cântat de artiști și intelectuali.
14
De multe ori, elanul patriotic revoluționar căpăta forme poetice. Poeții și intelectualii de curte au câștigat un status social de invidiat și un loc bine meritat (dar de nerâvnit) în Galeria infamiei intelectuale.
15
Dar și „creatorii” imnelor și litaniilor comuniste erau prețuiți și acoperiți cu diplome. Mihai Beniuc (1907-1988) a fost unul dintre cei mai eficienți poeți proletcultiști. A scris, printre multe altele, memorabilele versuri Libertatea e o stea roşie./ Omul o priveşte visător prin telescop (Steaua roșie) sau Azi poate sînt în steagul purpuriu/ Un punct ca altele la fel de viu,/Ori poate-un val sărind ca-ntr-un asalt/În mari turbine din hidrocentrale,/ Cu zgomot frînt, de lanţuri şi de zale,/ Şi spumegînd sălbatic din înalt.(În veacul meu)
16
Un afiș electoral. Singurul, de altfel, pentru că Nicolae Ceaușescu nu avea contracandidați. Dacă i-ar fi avut, aceștia ar fi dispărut înainte să se înscrie în cursă.