Scriitorul Doru Ciocanu, stabilit în Canada, spune că experiența de emigrant nu este deloc ușoară. Și chiar dacă mulți din diasporă sunt dezamăgiți ar trebui să facă un efort ca în ziua alegerilor prezidențiale să vină la secția de votare.
Europa Liberă: În Republica Moldova nu găseşti politicieni care să spună că diaspora nu este importantă, mai ales, atunci când au nevoie de votul celor aflaţi în străinătate. Cât de important este ca în această duminică să fie ales preşedintele Republicii Moldova?
Doru Ciocanu: „Eu, personal, nu văd un alt candidat la preşedinţie care să merite şi care să fie binevenit în acest loc, în afară de Maia Sandu. Că doar nu s-a ţicnit lumea cu totul să-l aleagă preşedinte pe, să zicem, Dodon. Nu-mi imaginez ce e în capul celor care îl vor pe Dodon preşedinte. Dar întrebarea a fost alta: ce aşteptăm de la Maia Sandu în fruntea ţării? Mă aştept, în primul rând, să se ţină de cuvânt şi să facă tot ce declară ea în programul său electoral. Să facă tot ce-i stă în putinţă pentru ca Moldova să se apropie de Uniunea Europeană. În al doilea rând, să numească în funcţii de răspundere oameni integri, care nu au comis sau tolerat acte de corupţie. Să creeze un sistem politic care să nu mai permită acapararea puterii de către un oligarh sau un grup de oligarhi. Şi nu în ultimul rând, să investigheze furtul miliardului, pentru ca banii să revină în ţară şi cei vinovaţi să fie pedepsiţi. Şi altele. Dacă îşi va onora aceste promisiuni, tot respectul şi jos pălăria. Dacă nu, atunci va deveni şi ea încă un politician pe care l-am votat şi care m-a dezamăgit, aşa cum s-a întâmplat cu mine, personal, la toate alegerile de până acum, fără excepţie.”
Europa Liberă: Mulţi dintre cetăţenii aflaţi peste hotare au anunţat că sunt foarte dezamăgiţi, că nu mai au încredere în nimeni, chiar dacă lista cu candidaţi este mare, nouă pretendenţi pentru funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. De ce această indiferenţă în rândul diasporei?
Doru Ciocanu: „Ce înseamnă diasporă, în două cuvinte? Şi am să mă refer aici la diaspora moldovenilor din Canada, pentru că în această ţară locuiesc acum, deşi aceste observaţii ale mele vor fi valabile şi pentru alte ţări. Diaspora sunt emigranţii mai noi, mai vechi, dar sunt oameni care au plecat din ţara lor în căutarea unei vieţi mai bune. Un emigrant venit într-o ţară străină este străin în această ţară. În primii ani de emigraţie el este nevoit să îndure lipsuri, frustrări, probleme, dor de casă, nostalgie. El, de obicei, nu poate să-şi găsească un lucru după profesia sa şi este nevoit să accepte orice, orice lucru ca să poată să se menţină la un nivel minim de existenţă. Această perioadă durează de la un an până la cinci şi chiar mai mulţi. În aceste condiţii emigrantului nu-i mai arde de alegerile din ţară, care, practic, l-a expulzat din sine şi faţă de care, uneori, are sentimente contradictorii.”
Europa Liberă: Bine, dar punţile nu au fost arse.
Doru Ciocanu: „Nu, nu au fost arse. Dar nu pentru toţi. Pentru că unii emigrează ca să nu mai revină niciodată în ţara lor. Alţii, mă rog, se duc pe un timp anumit să vadă cum e acolo şi, poate, revin înapoi în ţară. Dar aceasta este situaţia emigrantului. Şi această categorie de emigranţi, care este foarte numeroasă, nu va veni niciodată să voteze, pentru că lucrează în două schimburi sau pentru că îi este indiferentă soarta fostei sale patrii. Sau că s-a îndepărtat într-atât de mult de realităţile Moldovei, încât nici nu ştie nu numai pe cine să voteze, ci şi ce se întâmplă în general în Moldova. Şi chiar dacă după un anumit timp, când emigrantul îşi revine, obţine un anumit statut social în Canada sau în altă ţară unde este el, nu este garantat că el va începe să se implice, într-un fel sau altul, în viaţa politică a Moldovei. În dorinţa sa de a se integra în noua sa patrie, el va pierde definitiv legătura cu Moldova, el nu va participa la activităţile comunităţii moldovenilor, nu va urmări evenimentele din ţară. Cu alte cuvinte, el se va detaşa totalmente de ţara sa de origine. Cunosc, personal, destul de multe persoane de acest fel atât din Canada, cât şi din Statele Unite şi din alte ţări. Şi mai există o categorie de emigranţi, cei activi pe Facebook, care urmăresc cu atenţie şi sunt la curent cu o bună parte din evenimentele ce au loc în Moldova, dar nu vin la alegeri, pentru că e departe. Canada este a doua ţară în lume după teritoriu şi distanţele aici se măsoară în sute de kilometri, mii chiar de kilometri. Şi lumea nu vine, pur şi simplu, pentru că este departe. Să vă dau şi un exemplu. Sora mea locuieşte în Denver, statul american Colorado. Timp de 25 de ani ea niciodată nu a votat, deşi a stat zile şi nopţi cu tricolorul în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Şi ştiţi de ce nu a votat? Pentru că de la Denver până la Washington, unde se află secţia de votare, sunt 2.500 de kilometri. Aceasta înseamnă vreo 500 de dolari biletul la avion, plus hotelul, plus două zile consumate. Acelaşi lucru şi în Canada. După câte ştiu, în Canada au fost deschise două secţii de votare, la Toronto şi la Montreal. Dar, repet, Canada e a doua ţară din lume după teritoriu, distanţele se măsoară în mii de kilometri. Noroc că eu locuiesc în Toronto şi duminică voi fi prezent la datorie. Dar ce să zic de sute şi mii de moldoveni văduviţi de această posibilitate? Organizatorii secţiei electorale din Toronto au fost foarte inspiraţi, deschizând această secţie într-o zonă a oraşului unde densitatea moldovenilor pe hectar este destul de mare. Şi sper că de data aceasta prezenţa va fi mai bună decât la celelalte alegeri.”
Europa Liberă: În lipsa acestui aproape un milion de voturi, dacă ne referim la cei din afara Republicii Moldova, cineva va avea de câştigat? Îi foloseşte cuiva faptul că neprezenţa aceasta este mare?
Doru Ciocanu: „Reieşind din ultimele alegeri, probabil că da, vor profita, pentru că, totuşi, lumea care pleacă din Moldova pleacă cu un gând de a reveni, unii cu un gând de a reveni acolo şi este interesată, desigur, în Moldova lucrurile să se schimbe în bine. Iar când spun că lucrurile să se schimbe în bine, am în vedere parcursul european al Moldovei. Şi dacă diaspora nu are posibilitate să voteze sau a hotărât că nu mai vrea, atunci aceste lucruri nu se vor schimba nici la aceste alegeri. În toate campaniile electorale am fost prezent personal la alegeri şi la aceleaşi alegeri am văzut aceleaşi feţe, plus şi feţe noi. De fiecare dată veneau tot mai mulţi şi mai mulţi. Sper de această dată să vină mai mulţi decât data trecută, pentru că numai aşa putem face o schimbare.”
