Pe malul râului Nistru, în apropiere de Tiraspol, s-au încheiat aplicațiile militare, desfășurate în premieră, ale unităților Grupului Operativ de Trupe Ruse și cele ale structurilor de forță din autoproclamata republică moldovenească nistreană. Exercițiile antitero, cum au fost numite, au durat o săptămână și s-au încheiat pe 3 august, când mai multe unități de tehnică blindată au trecut în forță râul Nistrul de pe malul stâng pe malul drept, asistate și de aviație. La aplicații au participat reprezentanți ai administrației separatiste, între care și premierul Pavel Prokudin care a sugerat că regiunea transnistreană ar fi amenințată militar de Moldova și Ucraina. Importanța desfășurării unor asemenea exerciții în comun a fost subliniată de șeful GOTR, colonelul Dmitri Zelenkov. Europa Liberă i-a cerut opinia fostului reprezentant al Moldovei în Comisia Unificată de Control, Ion Leahu.
Ion Leahu: „Câţiva ani în urmă ei abia-abia îşi duceau zilele, ajungeau timpuri că forţele de menţinere a păcii transnistrene nu aveau combustibil pentru a duce mâncare la posturile lor fixe. Astăzi ei, practic, săptămânal, efectuează diferite aplicaţii, diferite cantonamente care necesită resurse destul de considerabile, începând cu combustibil, tehnica propriu-zisă care se uzează, nemaivorbind de cartuşe, de dispozitive ş.a.m.d. Înseamnă că în atitudinea ruşilor faţă de această regiune au fost operate schimbări esenţiale.”
Europa Liberă: În ce scop se fac aceste aplicaţii, aceste cantonamente, aceste demonstraţii de tehnică?
Ion Leahu: „Probabil, sunt două aspecte. Unul este acela despre care a vorbit aşa-numitul prim-ministru din Transnistria, Pavel Prokudin, la recentele aplicaţii. El a spus: „Situaţia este complicată, avem vecini care drăngănesc din arme la hotarele noastre”.”
Europa Liberă: Cine sunt aceşti vecini? E Republica Moldova şi Ucraina.
Ion Leahu: „Da. Înseamnă că noi drăngănim din arme şi ei sunt nevoiţi, chipurile, să se pregătească pentru a fi gata de o eventuală ripostare.”
Europa Liberă: Dar de ce cred transnistrenii că sunt ameninţaţi militar de vecini?
Ion Leahu: „Aşa le este convenabil. De altfel, nu ar găsi nicio explicaţie de ce în situaţia de o criză profundă, în situaţia când ei sunt nevoiţi să nu plătească pensiile şi salariile 100%, să economisească din acel puţin pe care sunt nevoiţi să-l plătească bieţilor oameni, dar în acelaşi timp varsă cu nemiluita mijloace materiale, financiare etc. în această armată. Înseamnă că este alt scop.”
Europa Liberă: Care este acel alt scop?
Ion Leahu: „De a avea aici o forţă pe care ei pot miza, în caz de necesitate. Direcţia poate fi diferită – acelaşi Chişinău, România cu bazele NATO şi Ucraina, în primul rând, eu m-aş înclina mai mult în partea Ucrainei. Proiectul Novorosia nu este închis de către Moscova. Și dacă dinspre Est problema nu se mişcă din loc, acolo armata ucraineană depune rezistenţă destul de considerabilă, eu nu exclud că ei vor găsi o modalitate de a se implica din Vest, adică de pe teritoriul Transnistriei.”
Europa Liberă: Și totuşi organizarea acestor aplicaţii sfidează legislaţia Republicii Moldova. E un mare semn de întrebare, când trebuie să vorbeşti despre o cooperare bună între Moscova şi Chişinău.
Ion Leahu: „Însăşi faptul că noi am adus republica la sapă de lemn deja demonstrează că nu ne respectăm pe noi. Şi evident că în situaţia dată de ce să ne respecte alţii? Da, din punct de vedere al buchii legii şi chiar al actelor normative de care se conduce operaţiunea de menţinere a păcii, o asemenea alianţă între unul dintre garanţi, unul dintre factorii care efectuează această operaţiune de menţinere a păcii a comis un pas inadmisibil. Nu poate mai departe Federaţia Rusă să efectueze misiunea de garant, de participant la operaţiunea de menţinere a păcii în situaţia în care, nu pur şi simplu, a recunoscut regimul, a recunoscut forţele lui armate, a recunoscut structurile de securitate, a intrat în relaţii speciale, pe ei mizează, cu ei împreună, de comun, se gătesc să apere regiunea de Ucraina, alt participant la operaţiunea de menţinere a păcii, şi de Moldova, la fel, participantă la această operaţiune.”
Europa Liberă: Moscova tot îi cere cu insistenţă Republicii Moldova garanţia neutralităţii statului. De fapt, neutralitatea e stipulată în Constituţia Republicii Moldova. Iar pe de altă parte, demonstrezi contrariul, că nu respecţi acest stat. Cum se poate continua cooperarea moldo-rusă pe acest fundal, când sfidezi inclusiv legislaţia?
Ion Leahu: „Nu ni se cere o neutralitate reală, care ar fi consfinţită printr-o hotărâre ONU, cum este, de exemplu, neutralitatea Elveţiei. Nouă ni se cere o neutralitate de relaţie cu Occidentul, să spunem franc, să scriem în Constituţie. Nu, oameni buni. Ruşilor, noi ne închinăm vouă, dar cu Europa, cu NATO nu avem nimic comun şi nu vom avea – iată aceasta va fi neutralitatea pe care o aşteaptă de la noi ruşii. Altceva ei nu vor. A doua, cum putem să aşteptăm de la ei respect, să aşteptăm o oarecare respectare a promisiunilor, când ei s-au deprins: cu Moldova fă ce vrei, totuna Moldova va mânca din palma ta. De-atâta ei nu ne consideră drept stat suveran, drept stat demn cu care se poate de avut relaţii de aşa natură. De exemplu, la 3 august au avut loc aplicaţiile despre care noi vorbim astăzi.”
Europa Liberă: Şi aceste aplicaţii nu au fost coordonate nici cu forţele de menţinere a păcii, nici cu Comisia Unificată de Control.
Ion Leahu: „Într-o situaţie normală, nici nu putea fi vorba despre asemenea aplicaţii cu participarea reprezentanţilor Federaţiei Ruse. Ele au avut loc în zona de securitate, unde, în conformitate cu actele Comisiei Unificate de Control, în afară de forţele de menţinere a păcii şi miliţie, şi poliţie, nimeni nu poate fi prezent, nemaivorbind de aplicaţii. A fost traversat de două ori Nistrul de un grup de maşini blindate, au fost desantaţi paraşutiştii din avion. Aceasta este nu o sfidare, dar este o palmă aplicată operaţiunii de menţinere a păcii. Însă problema e alta, de la 3 august s-au scurs deja două zile.”
Europa Liberă: A fost o reacţie. Domnul Şalaru, ministru al Apărării, l-a invitat la minister pe ataşatul militar al Federaţiei Ruse pentru a-i cere explicaţii. Diplomatul de la Moscova însă nu s-a prezentat, invocând că e prea încărcată agenda sau că are o altă agendă.
Ion Leahu: „În primul rând, aceasta e sfidarea. În al doilea rând, cu tot aspectul faţă de domnul Şalaru, însă domnia sa, în cazul dat, nu este reprezentantul structurii abilitate. Este vorba de Ministerul de Externe, care ar trebui să expedieze o notă în adresa omologilor din Federaţia Rusă şi să califice cele întâmplate. Nu e vorba că au acţionat nişte structuri militare, au acţionat structuri militare ale unui regim separatist, care direct a vizat că partea contra căreia este îndreptată acţiunea e Republica Moldova. Separatiştii de comun cu ruşii au acţionat contra Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Despre o demilitarizare a regiunii transnistrene se vorbeşte de mulţi ani. Acest lucru, practic, este greu de crezut, dacă Moscova şi Tiraspolul merg mână în mână şi continuă să demonstreze, inclusiv prin aceste aplicaţii, că eforturile lor sunt conjugate. Ce se întâmplă mai departe?
Ion Leahu: „Nu se întâmplă nimic. Cum a fost 25 de ani…”
Europa Liberă: Se rezolvă conflictul transnistrean?
Ion Leahu: „Ei participă la aplicaţii în transmisiuni la scara Ministerului Apărării al Federaţiei Ruse, utilizând dispozitivele cele mai sofisticate care sunt astăzi. De unde au apărut ele acolo, când doi ani în urmă ei aveau în uz aparate de radio care erau folosite încă pe timpul războiului mondial? Astăzi sunt dotaţi la cel mai înalt nivel. Şi eu sunt ferm convins că este vorba nu numai de transmisiuni sau de alte ramuri, dar absolut toate direcţiile, inclusiv armele din dotare sunt contemporane.”
Europa Liberă: Discutăm despre nişte acţiuni unilaterale, pentru că astfel pot fi calificate aceste evenimente. Despre ce eficienţă a negocierilor în formatul „5+2” poate fi vorba?
Ion Leahu: „La 26 iulie curent, când a demarat prima parte a aplicaţiilor respective, Tiraspolul a fost vizitat de către Frank-Walter Steinmeier, preşedintele în exerciţiu al OSCE, ministrul german de externe. Ar părea că domnia sa neapărat trebuia cel puţin să se intereseze ce e cu aplicaţiile acestea în care sunt implicaţi…”
Europa Liberă: Cu atât mai mult că ele au avut loc şi anul trecut, se pare, în apropierea satului Cocieri.
Ion Leahu: „În aşa formulă nu au avut loc: militarii ruşi, militarii transnistreni, reprezentanţii serviciilor speciale transnistrene. În așa formulă nu au avut loc. Şi eu sunt convins că domnia sa a fost informat ce se întâmplă. Un cuvânt nu a rostit. În schimb, el a găsit de cuviinţă să declare pentru agenţia de presă din Transnistria că îşi asumă controlul pentru soluţionarea problemei cu calea ferată, problemă pe care au abordat-o transnistrenii.”
Europa Liberă: Cum trebuie să citim noi acest mesaj?
Ion Leahu: „Că interesele Transnistriei-Moscovei sunt în prim-plan, pentru ele pledează OSCE, pledează alţi demnitari, ceea ce vizează interesele Republicii Moldova nu are decât să şi le respecte singură.”
Europa Liberă: Şi Moldova este lăsată de una singură să-şi rezolve problemele?
Ion Leahu: „Cam aşa este. Cel puţin, la nivelul respectiv, în situaţia dată, cam aşa reiese. Şi aceasta a fost absolut evident şi absolut clar la Berlin pe 2-3 iunie anul curent, când ni s-a impus „pe gât” protocolul respectiv.”
Europa Liberă: Ce urmează?
Ion Leahu: „Urmează să lucrăm, urmează să încercăm să schimbăm situaţia.”
Europa Liberă: Cum? Ce trebuie să propună Chişinăul?
Ion Leahu: „Pentru aceasta trebuie, în primul rând, clasa politică de la conducere de la Chişinău, în afară de multe alte probleme, să-şi formuleze corect, concret ce vrea ea să obţină pas cu pas. Şi această hartă de parcurs, acest plan strategic să-l prezinte partenerilor. Şi nu pur şi simplu să-l prezinte, dar să-l coordoneze, să demonstreze că este unica variantă de a soluţiona problema.”
Europa Liberă: Îl întreb pe Ion Leahu, ca fost membru al Comisiei Unificate de Control, care ar fi prioritatea numărul unu: punerea în discuţie a unui proiect de statut pentru regiunea transnistreană sau continuarea paşilor mici care ar consolida încrederea între cele două maluri ale râului Nistru?
Ion Leahu: „Cu tot respectul faţă de persoanele care au inventat această teorie a paşilor mici, nu vreau să le dau numele, este o prostie. Nu se poate de atins scopul pe care ni-l propunem, adică soluţionarea problemei transnistrene prin extinderea legislaţiei Republicii Moldova pe întreg teritoriul, prin implicarea acestui teritoriu în politica, economia, finanţele Republicii Moldova cu asemenea tactică care este, în principiu, absolut ruptă de scop. Noi putem realiza o sumedenie de paşi mici care deloc nu ne vor apropia de soluţionarea conflictului. Mai mult ca atât, ne vor despărţi şi mai mult. Fiecare pas de aşa natură realizat consolidează suveranitatea şi independenţa Transnistriei, consolidează propaganda lor, prin care ei declară că astfel rezolvă problemele statului suveran Transnistria şi nu ale unei părţi a Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Dar ce fel de reglementare politică, dacă vorbim despre continuarea acestor aplicaţii militare care, ziceam, sfidează bunul simţ?
Ion Leahu: „Probabil, va avea loc o reglementare după scenariul dospit în Federaţia Rusă. Am vorbit despre memorandumul lui Rogozin. Eu nu ştiu dacă va fi sau nu acceptat acest memorandum.”
Europa Liberă: Foaia de parcurs pe care ar fi prezentat-o domnul Rogozin autorităţilor de la Chişinău pentru a îmbunătăţi relaţia moldo-rusă?
Ion Leahu: „Da, foarte corect.”
Europa Liberă: Şi acolo credeţi că ar putea să fie ceva tăinuit de ochii lumii?
Ion Leahu: „Nu trebuie să fie tăinuit. Fiecare aspect luat aparte este atât de sfidător, cât şi aplicaţiile acestea. Când ni se spune să renunţăm la cursul spre Uniunea Europeană şi să ne implicăm mai masiv, mai activ, mai responsabil în acţiunile CSI, aceasta la ce duce? Aceasta înseamnă că nouă ni se impune „pe gât” cu totul altă politică, cu totul altă abordare. Da, aceasta este o cale, să ne prindă cu totul în mrejele CSI şi Federaţiei Ruse şi atunci să ne dicteze condiţiile. Dar eu mă gândesc că ei au alt plan, mult mai aproape. Este vorba de alegerile prezidenţiale. Ei speră că lor totuşi le va reuşi să aibă un preşedinte pro-rus şi de la aceasta să pornească procesul de întoarcere a carului dinspre Vest spre Est.”
Europa Liberă: Dar şi în rândul cetăţenilor simpli se găsesc mulţi oameni care spun că e nevoie de o normalizare a relaţiei dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă.
Ion Leahu: „Da. Oamenii aceştia tot sunt prinşi în capcana propagandei ruse. Dacă mâine de pe piaţa informaţională pleacă canalele ruseşti, o mare parte a spectatorilor din Republica Moldova rămân fără sursă de informaţie. Cu tot respectul, însă sursele de informaţie autohtone nu au obţinut încă ponderea de care se bucură ruşii şi evident că creierii sunt spălaţi. Şi evident că poate domnul prim-ministru Filip să spună orice, oricum spusele lor nu sunt într-atât de acceptate ca declaraţiile celor de la Moscova. Şi principalul că deocamdată autorităţile moldoveneşti nu au obţinut o asemenea autoritate ca declaraţiile lor să fie indiscutabile, să fie luate ca primul adevăr.”
Europa Liberă: Şi ca să facem o precizare: totuşi, Moscova zicea că s-a redus considerabil contingentul de militari, muniţiile, armamentul stocat acolo nu mai este în cantităţi atât de mari ca altă dată. Cât de mare e pericolul a ceea ce a rămas acolo din punct de vedere militar?
Ion Leahu: „Din punct de vedere militar, pericolul este foarte mare. Şi nu în zadar ucrainenii au depus şi depun eforturi pentru a se proteja de acest teritoriu. Cifrele nu sunt absolute, însă de mult timp o mare parte a locuitorilor Transnistriei, care posedă cetăţenia Federaţiei Ruse, sunt candidaţi sau chiar înrolaţi în armata rusească, adică ei nu au probleme cu completarea contingentului. Ceea ce ţine de armament, de arme, de proiectile, cartuşe, transport auto, aceasta este la nivelul cel mai înalt în dotare. Pe timpul lui Ianukovici, Federaţia Rusă a beneficiat de un regim favorabil la 100% şi a adus tot de ce are nevoie. Astăzi, cred, o armată de cinci-şapte mii de oameni este foarte simplu să o completezi, să o dotezi şi să o antrenezi în lupte. Şi nu în zadar săptămânal, o dată în două săptămâni, au loc cantonamente efectuate în cadrul Grupului Operativ de Trupe Ruse. Tot mai des şi mai des la aceste cantonamente participă ori contingentul forţelor de menţinere a păcii, ori trupele transnistrene. Deci, integral cifra poate să se ridice şi mai mult de şapte mii, un contingent pregătit, un contingent care permanent este în alertă etc., etc. El nu are nevoie de ceva suplimentar. Astăzi s-a ordonat, a pus geanta în spate şi a mers.”
Europa Liberă: Între timp, Tiraspolul a înăsprit aşa-zisa legislaţie a regiunii transnistrene, unde chiar a stipulat că cel care va vorbi de rău despre armata rusă va fi aspru pedepsit. Tot e un mesaj transmis cuiva.
Ion Leahu: „Da, evident. Asemenea mesaje sunt câte vrei. În genere, toată propaganda transnistreană este bazată pe propaganda rusească. Dar în afară de aceasta, încă mai inventează ceva a lor pentru a demonstra loialitate Moscovei. Şi în al doilea rând, într-adevăr ei au nevoie de a anihila cât de cât momentele negative. Să fim sinceri, de când Rogozin promite că industria transnistreană va fi implicată în activitatea complexului militar din Federaţia Rusă, că ea va primi comenzi, şi pe baza acestor comenzi, îşi va reînnoi dotarea, îşi va reînnoi parcul de strunguri etc. şi se va ridica la nivelul tehnologiilor contemporane? Nu s-a întâmplat. Și alte promisiuni au fost. La fel nu au fost îndeplinite. Deci, aceste lucruri trebuie neutralizate. Şi ele se neutralizează cu asemenea acţiuni propagandistice.”
Europa Liberă: Pe acest fundal, reglementarea transnistreană rămâne o prioritate?
Ion Leahu: „Pentru cine?”
Europa Liberă: Pentru cei şapte actori care fac parte din formatul de negocieri „5+2”.
Ion Leahu: „Pentru ei este prioritate numai la masa de negocieri. În afară de ea, vă spun sincer, primul dintre preşedinţii în exerciţiu al OSCE, care într-adevăr a încercat ceva, cu stângul a păşit, cu stângul a mers mai departe, dar totuşi a încercat ceva să mişte, acesta a fost reprezentantul Germaniei. Precedenţii lor, fie Slovenia, fie Serbia, fie Ucraina, numai încercau să vorbească despre aceasta, fără a face ceva concret. Nemaivorbind de americani, care în genere păstrează o distanţă respectivă şi nemaivorbind de Federaţia Rusă, care are interesele ei şi le realizează cu brio.”
Europa Liberă: Dar prin rezolvarea problemei ce ţine de transportul feroviar ce se încearcă acum?
Ion Leahu: „Se încearcă foarte multe. În primul rând, Transnistria nu vrea ca organele vamale ale Republicii Moldova şi, respectiv, statul să cunoască în detaliu ce se transportă. Ei vor în ruptul capului să fugă de acest control. Al doilea moment care se urmăreşte este evitarea plăţilor, taxelor vamale. În caz că circulă pe teritoriul Republicii Moldova, ei sunt nevoiţi să plătească taxa vamală în Republica Moldova, impozitele la mărfurile accizate etc. Şi trei, poate chiar principalul, totuşi ei speră că până la urmă cu ucrainenii se vor înţelege. Poate nu la fiecare eşalon, poate peste unul, dar ei speră să se înţeleagă. Cu Moldova ei nu pot să se înţeleagă. Şi atunci pentru dânşii rămâne o sfidare: cum ei au reuşit să-şi formeze calea ferată şi trebuie să o cedeze din nou Moldovei? Din moment ce toate mărfurile vor trece prin Republica Moldova şi vor fi însoţite de locomotivele moldoveneşti, existenţa căii ferate transnistrene îşi pierde sensul.”
Europa Liberă: Va fi o mare bătălie pentru aceasta?
Ion Leahu: „Da, pentru aceasta va fi o bătălie mare. Şi eu mă gândesc că lucrurile nu se vor limita numai la ceea ce a vorbit Pavel Prokudin, aşa-numitul prim-ministru transnistrean. El a promis că va mări taxele, va mări impozitele, va înăspri regimul de control al stării tehnice a locomotivelor şi prin aceasta, chipurile, să ne influenţeze pe noi. Însă el a spus şi altceva, că vor apela către societatea civilă. Şi nu exclud că a avut în vedere că va aşeza din nou femeile pe şine. Dar cu ce s-a terminat aceasta noi de acum ştim.”
Europa Liberă: Dar cu ce se va termina a doua oară?
Ion Leahu: „Nu cred că poate ajunge la ceea ce a fost în ’92.”
Europa Liberă: Atunci când Galina Andreeva a blocat calea ferată.
Ion Leahu: „Da. Dar atunci era cu totul altă situaţie. În primul rând, fizic era mai multă populaţie. În al doilea rând, era alt avânt. În al treilea rând, principalul, lumea încă nu văzuse ce lideri au crescut acolo, cât de hapsâni sunt ei. Şi eu nu ştiu dacă astăzi cineva va dori să-şi pună din nou în pericol sănătatea, stând pe şine pentru interesele Sheriff-ului sau ale altei firme, altei structuri. Vom vedea.”
Europa Liberă: Dar în relaţia cu Tiraspolul Chişinăul ar putea obţine soluţionarea definitivă a problemei accesului fermierilor la terenurile lor agricole?
Ion Leahu: „Nu. Practic, aceste terenuri, cu mici excepţii, de acum nu mai sunt gestionate de către fermierii din Republica Moldova. O parte, pur şi simplu, s-a îmburuienat, o parte a fost cu forţa luată, a treia parte, chiar dacă se prelucrează, din start, este clar că o mare parte din roadă va rămâne acolo. Guvernul de la Chişinău le plăteşte un fel de dotaţie, nu tare mare, dar le plăteşte, fermierii din aceasta trăiesc. Separatiştii: „Da, vom discuta, dar situaţia încă nu s-a copt”. Dar, în acelaşi timp, ei au partea lor. De aceea, problema nu mai este atât de acută cum a fost în 2004 sau mai târziu.”
Europa Liberă: Dar şcolile cu predare în grafie latină din stânga Nistrului în noul an de studii vor fi lăsate în pace să continue procesul educaţional?
Ion Leahu: „Da. Însă ei ştiu foarte bine că aceasta nu e pe mult timp.”
Europa Liberă: De ce?
Ion Leahu: „Scade numărul elevilor. Tot mai puţini şi mai puţini părinţi îşi dau elevii în şcolile acestea. Încă un an-doi, trei maxim. În primul rând, acolo în genere copii sunt puţini. Anul acesta au absolvit 11 clase în total 800 de elevi din școlile moldovenești din Transnistria. Şi a doua, părinţii, cât se poate, o generaţie, două tot aşteptau, sperau la ceva. Să duci copiii naiba știe de unde la Doroţcaia nehrăniţi, drumurile sunt rele, de fiecare dată îi opresc şi îi percheziţionează, îi înjoseşte, acasă nu au posibilitate normală să se pregătească. Copiii aceştia sunt văduviţi de foarte multe lucruri şi părinţii, până la urmă, iau alte decizii. Dar ce să facă? Şi eu aş ridica mâinile. Cum să-mi permit ca şi copilul meu să meargă, de exemplu, de la Podoima sau de la Podomiţa opt-nouă kilometri în fiecare zi într-o direcţie până la Sănătăuca?”
Europa Liberă: Exisă autobuzele şcolare.
Ion Leahu: „Nu prea merg ele. Nu prea. Când sunt, când nu sunt. Statistica, din păcate, e negativă.”
Europa Liberă: Rămâne ostilă această relaţie între Chişinău şi Tiraspol?
Ion Leahu: „Da. Ea nu poate fi alta.”
Europa Liberă: De la o relaţie ostilă până la una prietenoasă e o cale lungă?
Ion Leahu: „Niciodată nu a fost prietenoasă, au fost relaţii în care au avut loc unele interese. De exemplu, Lucinschi-Smirnov, Filat-Şevciuk, chiar dacă pe timpurile anterioare au avut loc diferite comisii interparlamentare, interguvernamentale, care, chipurile, ar putea ceva-ceva să pună la cale. Nu a fost să fie. Nicio hotărâre comună a Parlamentului, nicio decizie comună a guvernelor nu a fost spre soluţionarea problemei. Mai mult ca atât, în 2009, când Şevciuk era preşedintele aşa-zisului soviet suprem, a anulat articolul 57 din constituţia lor şi două hotărâri ale parlamentului, ale sovietului suprem din Transnistria, prin care se admitea că într-o situaţie oportună o parte din atribuţiile statului republica moldovenească transnistreană ar putea fi cedate unei organizaţii internaţionale sau unui stat extern. Aceasta era temelia pe care noi puteam să discutăm, puteam face ceva. Au fost anulate. Înseamnă că chiar şi această temelie şubredă nu mai există.”
Europa Liberă: Dar ideea Tiraspolului precum că cineva ar putea să recunoască independenţa așa-zisei Transnistrii e una valabilă? Va avea cineva curajul?
Ion Leahu: „Eu cred că da.”
Europa Liberă: Rusia se pare că nu este interesată să recunoască regimul de la Tiraspol.
Ion Leahu: „Rusia nu este cointeresată astăzi. Sunt mai multe momente la mijloc. În primul rând, Rusia are nevoie de Republica Moldova integrală, speră şi îşi dă seama foarte bine că, din moment ce va recunoaşte Transnistria, ea pierde perspectiva de a obţine controlul asupra Moldovei. Al doilea moment, este datoria de aproape şase miliarde de dolari pentru consumul de gaze naturale. Din moment ce Rusia recunoaşte Transnistria, problema gazelor devine clară. Astăzi ea nu este clară şi Rusia în orice clipă este gata să ne o pună nouă pe spate. Mai sunt şi alte momente. Probabil, este partea financiară. Probabil, din moment ce ar recunoaşte Transnistria, Rusia, într-adevăr, ar trebui să realizeze promisiunile sale în ceea ce ţine de relansarea economiei, de recunoaşterea diplomelor. De exemplu, aceleaşi diplome nu sunt recunoscute în nicio instituie superioară din Federaţia Rusă şi dacă are loc un caz că se recunoaşte, atunci are loc nu că e transnistrean, dar persoana care pleacă are spete destul de serioase. Dar nici aceasta nu este făcut. În caz că recunoaşte, Rusia ar trebui lucrurile acestea să le realizeze.”
Europa Liberă: Cel puţin, lipsa unui hotar între regiunea transnistreană şi Rusia încă mai lasă de înţeles că Moscova nu se va aventura să recunoască regimul de acolo.
Ion Leahu: „Da. Recunoaşterea Transnistriei de către Moscova pentru Moscova nu este o problemă prioritară. Din moment ce ea va deveni prioritară din mai multe considerente...”
Europa Liberă: …inclusiv geopolitic.
Ion Leahu: „Da, inclusiv geopolitic. Amintiţi-vă de câte ori Duma de Stat a Federaţiei Ruse a apelat către executiv să recunoască, să procedeze într-un mod sau altul pentru a proteja populaţia care acolo, chipurile, este asuprită ş.a.m.d. Chiar în 2006, când a fost semnat acordul între Kiev şi Chişinău referitor la situaţia economică, tot a fost o decizie, o hotărâre ş.a.m.d. Executivul rusesc a păstrat liniştea, el ştie că timpul pentru aceasta încă nu a venit.”
Europa Liberă: Şi populaţia de acolo se împacă cu toate aceste realităţi?
Ion Leahu: „Ea se împacă exact aşa cum se împacă şi populaţia din dreapta Nistrului: cei care pot pleacă, cei care pot se aranjează şi „mulg” situaţia, o spunem direct, care nu pot supravieţuiesc zilele ce le-au mai rămas.”
