Există pe internet un site numit Catchy, unde am găsit următoarele cuvinte: „Erai al meu, eram în tine și pulsam sângele meu în venele tale. Eram mai aproape de tine decât vena cavă. Dar tot fără tine eram. Nu pulsai la rândul tău sângele tău în mine. Nu lăsai să treacă de tine ființa ta. Te păstrai, cum te păstrezi acum, cum te sechestrezi în fața întregimii sufletului meu pe care ți-o aștern la picioare. „Of” este un cuvânt pe care l-aș face cântec lung de 5 ani și cu un singur cuvânt.”
Nu știu ce fel de literatură sînt aceste cuvinte, sau dacă sînt, de fapt, literatură, dar după ce le-am citit am simțit nevoia să deschid fereastra și să trag mult aer în piept.
Aceste cuvinte sînt scrise de Luiza Zan, cântăreață de jazz, soul, funk, R&B, blues, bossa nova din România.
Și-a început cariera la patru ani, când a obținut premiul I la un concurs al șoimilor patriei din era comunistă.
Aflăm de pe Feeder.ro că aceeași piesă interpretată la concursul pentru copii („Frunzuliţa d’alior”) îi aduce premiul I la Festivalul Internațional Cerbul de Aur, în iulie 2004, la o săptămână după ce a obținut un premiu al II-lea la Festivalul de Jazz de la Montreux, Elveția.
A studiat canto la Conservator, scrie muzică de film, și cântă cu unii din cei mai influenți interpreți de jazz din România și din străinătate.
În 3 martie 2016 Luzia Zan lansează la Clubul Țăranului din București albumul „Heritage”, într-un concert în care e acompaniată de Sárik Péter la pian, Gyárfás István la ghitară, Fonay Tibor la bass, Gálfi Attila tobe și Ioana Mardare la violă.
Luiza Zan & Hungarian All Stars așadar, cu piesa „Still Sad Silent”. Un jazz după care trebuie să deschizi fereastra și să tragi mult aer în piept.
