„Au sărit tot timpul acea linie dintre ce a trecut și ce va să vină” (City Slang).
„Amestecă lucruri ce par că nu merg împreună într-un frumos și coerent întreg” (Pitchfork).
Așa e descrisă, doamnelor și domnilor, de cronicarii muzicali muzica cântată de băieții care alcătuiesc trupa germană The Notwist.
Grupul a fost înființat în 1989 la Weilheim, o localitate rurală din apropiere de capitala Bavariei München, de frații Markus și Micha Acher, care și-au petrecut copilăria colecționînd discuri și cântînd jazz împreună cu tatăl lor.
Dar muzica pe care frații Acher au cântat-o în chip de The Notwist pe primele lor trei albume nu a fost jazz, ci un fel de metal rock de la granița cu acel subgen efemer și numit hardcore.
Apoi, după ce în 1997 fraților Acher li s-a alăturat un consătean, Martin Gretchmann, muzica The Notwist a devenit un amestec între romantic și robotic, umplută în egală măsură de fragilitate umană - așa cum e exprimată ea în epocile trecute - și atracția mai rece și magnetică a modernității.
Un amestec, adică, de căldură, experiment și idealism romantic: folk, grunge clasic, rock și muzică electronică.
„Let’s just imitate the real until we find a better one” (hai doar să imităm realul, pînă ce găsim un altul mai bun).
