Spaţiul virtual poate deveni unul aseptic doar dacă fiecare utilizator va respecta un set minim de norme deontologice, consideră Directorul Executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent de la Bucureşti.
Europa Liberă: Doamnă Avădani, dumneavoastră pledaţi pentru o minimă decenţă care ar putea salva de la căderea în groapă de fapt a comunicării pe reţelele de socializare. Și prilejul pe care acum l-a oferit tragedia de la „Colectiv” este tocmai de folosit. Ce le recomandaţi, în primul rând, consumatorilor de informaţii pe reţelele de socializare, astfel încât să nu compromită definitiv, dacă mai e ceva de compromis pe reţelele de socializare?
Ioana Avădani: „Întotdeauna mai este ceva de compromis. Şi acesta este pesimistul din mine care vorbeşte. Aş vrea însă să fac o remarcă, nu există numai consumator de informaţie pe reţelele de socializare, fiecare dintre noi este în acelaşi timp şi consumator, şi furnizor de informaţie. Simplul fapt că dăm un „like” pe Facebook, de exemplu, sau că dăm „share” la un link, este un act de decizie editorială, aş forţa un pic limitele numind-o aşa, dar este un soi de judecată.
Dau „share” la linkul acesta pentru că îl consider valoros, îl consider util sau, dimpotrivă, îl consider dăunător şi îl critic. De aceasta spun că nu există numai consumatori, există în acelaşi şi consumatori, şi furnizori de informaţie.”
Europa Liberă: Deci, automat se transformă într-o verigă care multiplică?
Ioana Avădani: „Cu siguranţă. Simplul fapt că accesezi o reţea socială te face multiplicator de informaţie. De aceea, eu sunt convinsă că fiecare dintre noi are responsabilităţi. Într-un fel, este un pic bizar şi paradoxal ceea ce se întâmplă. Până acum obligaţiile de corectitudine, de onestitate, de respect pentru opinia celuilalt erau restrânse la zona jurnalismului.
Și în Moldova, şi în România telefoane mobile sunt multe. În momentul în care avem un telefon mobil şi o conexiune la Internet, devenim vectori de multiplicare, aș spune, la scară globală, internetul este fără limite. De aceea şi responsabilitatea noastră ar trebui să fie la scară globală într-un fel, ceea ce înainte era apanajul jurnalistului, să preia informaţia şi să o comunice către public. Aceasta facem şi noi pe reţelele sociale. Şi dacă cerem jurnaliştilor responsabilitate, echidistanţă, onestitate, deschidere, ar trebui să ne aplicăm nouă înşine aceleaşi cerinţe.”
Europa Liberă: Dar pe reţelele de socializare ca şi cum stilul e mai mult de Caţavencu. De exemplu, când anunţă unii că Filat a fost omorât în închisoare şi li se pare că acesta e umor, ce sfaturi le-aţi da acestor pseudo-caţavenci?
Ioana Avădani: „Sfaturi îmi este greu să le dau acestor oameni, acestor consumatori şi generatori de conţinut. Pentru că mai mult decât „Abţineţi-vă şi, eventual, să vă fie şi ruşine de ceea ce aţi făcut” nu ai putea să le spui. Genul acesta de „glumiţe” sunt şi lipsite de sens, sunt şi abuzive. Am întâlnit şi în România „glumiţe” exact de genul acesta: cutărică a fost victima unui accident de circulaţie; doar pentru ca acel cutărică mi-a făcut o neplăcere şi am vrut să mă răzbun. Sunt elemente care dovedesc imaturitate, sunt glume de grădiniţă şi este important de aceea să educăm inclusiv copiii de grădiniţă despre responsabilitatea lor în momentul în care accesează un instrument de comunicare publică atât de important şi atât de puternic.”
Europa Liberă: Dar cineva s-ar putea să vă reproşeze că în felul acesta ajungem să cenzurăm şi „Charlie Hebdo”, că doar e libertate.
Ioana Avădani: „Nu. Cenzura presupune interdicţia de a publica. A te gândi de două ori înainte de a publica nu este cenzură, mai ales atunci când e vorba de propria ta gândire. Nu-ţi interzice nimeni să faci lucrul acesta, dar trebuie să te gândeşti de două ori înainte de a o face, de trei, de cinci ori, depinde cât de repede gândeşti şi trebuie să suporţi consecinţele faptelor tale. Şi cred că acesta este un lucru extrem de important, şi revin asupra temei necesităţii educaţiei privind comunicarea pe internet, în spaţiul public cibernetic, pentru tineri mai ales – tot ce faci pe internet se supune legilor ţării tale. Dacă nu ai voie să înjuri în piaţă, nu ai voie să înjuri nici pe internet. Iar copiii se pare că nu au această înţelegere, pentru ei internetul e un spaţiu de libertate deplină. Eu vorbesc de copii. Şi pentru o parte din adulţi e la fel.”
Europa Liberă: E un fel de minecraft.
Ioana Avădani: „Da. E un fel de spaţiu în care orice lucru este permis. Nu este aşa.”
Europa Liberă: Sunt doar românii în sensul acesta exemplari?
Ioana Avădani: „Nu.”
Europa Liberă: Există spaţii în care au călcat pe greblă, au avut deja condamnări şi sunt mai prudenţi?
Ioana Avădani: „Există chiar şi în România, a propos, de tendinţa noastră de a ne considera mai buni sau mai răi decât restul lumii. Noi am avut un caz în care un consilier local, dintr-un consiliu de oraş, a fost sancţionat pentru ceea ce a postat pe Facebook. Și avem o hotărâre judecătorească în care se explică negru pe alb că Facebook-ul este spaţiu public.
Încetul cu încetul se adună şi jurisprudenţă în spatele activităţii noastre de pe Facebook. Este un domeniu care se dezvoltă, tehnologia a luat-o înaintea legilor, utilizatorii au luat-o înaintea profesorilor ş.a.m.d. Noi, ca ziarişti, ar trebui să milităm pentru ceea ce am militat dintotdeauna – respectarea libertăţii de expresie cu responsabilităţile asumate. Nu există libertate fără responsabilitate. Noi o ştim mai bine ca oricine.”
