Ambasadorul Republicii Moldova în Austria, Andrei Popov, declara recent că cele 17 funcții vacante de șefi de misiuni diplomatice vor fi repartizate între cele trei partide aflate la guvernare. Cu toate acestea, diplomatul și-a exprimat speranța, în cadrul unei emisiuni la „Unimedia”, că recomandările ministrului Natalia Gherman în această privință vor fi luate în calcul. Pe această tema Europa liberă i-a cerut părerea analistului Anatoli Golea.
Europa Liberă: Cât de păgubos este să se politizeze aceste funcţii?
Anatolie Golea: „Da, este extrem de regretabilă chestia cu politizarea funcţiilor. Şi cel mai straniu e că noi tot vorbim despre depolitizarea instituţiilor – instituţiilor de forţă, a Procuraturii Generale ş.a.m.d. – dar în realitate, de fapt, nu se face nimic pentru depolitizare, ba dimpotrivă.
Vedem că, după crearea Alianţei pentru Integrare Europeană 3, lucrurile nu s-au schimbat. Domnul Ghimpu, care cel mai tare afirma că trebuie să depolitizăm, trebuie să facem reformă, să implementăm reforma în justiţie, să aducem procuror european, neafiliat politic, vedem că s-a mers la compromis, chiar s-a ajuns la nişte compromisuri în favoarea partidelor şi partajării funcţiilor.
Spre regret, acelaşi lucru se observă şi în Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene. Principiul de a menţine această instituţie mai departe de politic, pentru a promova interesele statului, interesele economice şi politice şi interesele de integrare europeană, acest principiu rămâne pe planul doi, atunci când prevalează interesele de partid.
Vedem că un lucru straniu şi de neiertat pentru o ţară în tranziţie, o ţară care se vrea să meargă pe calea europeană, un lucru de neiertat este lipsa ambasadorilor în circa 15-20 de misiuni diplomatice. Deci, noi promovăm integrarea europeană neavând ambasadori în mai multe ţări europene foarte importante, cum ar fi Franţa, Cehia, chiar România...”
Europa Liberă: Dar cât de pătrunşi sunt de responsabilitate cei care acceptă această funcţie de ambasador?
Anatolie Golea: „Care responsabilitate? La cine responsabilitate? La cei care acceptă? Păi, ei se vor, ei se visează să ajungă în aceste funcţii. Ei vor acest exil, surghiun de onoare, care se practică în toate ţările postsovietice din perioada sovietică. Atunci când cineva a călcat pe bec şi trebuie trimis mai departe de ochii lumii, dar nici să nu fie prea afectat, este trimis în surghiun politic. Din câte ştiu, este puţin altă practică în Georgia.
Chiar şi în Ucraina nu se practică în ultimul timp trimiterea ambasadorilor din afara sistemului. Nu poate fi un ambasador bun o persoană care a venit de undeva din altă parte. Din acest considerent, cred că partidele ar trebui să-şi spună cuvântul, să spună: „Noi vrem să promovăm persoanele din minister, persoane care au făcut şi fac lucruri mari”. Ce n-am zice, în aceşti cinci-şase ani de aşa-zisă integrare europeană, de fapt, succesele au fost pe dimensiunea integrare europeană. Noi nu am făcut reforme economice, reforme politice şi nu am făcut reforma justiţiei, despre care se vorbeşte foarte mult. În acelaşi timp, graţie, în primul rând, eforturilor Ministerului de Externe, am obţinut regim liberalizat de vize, s-au făcut nişte lucruri, au aflat despre Republica Moldova, s-au promovat interesele statului peste hotare, uneori, prin concursul misiunilor diplomatice din exterior, alteori în pofidă.
Pentru că am mai avut ambasadori despre care am auzit în decretul de numire în funcţie şi acum, recent, vreo trei luni în urmă decretul de rechemare din funcţie. Mai mult nu am auzit nimic, poate doar pe reţelele de socializare. Unii ambasadori au înţeles că, pentru a primi o notă pozitivă, a se considera activi, trebuie să fie activi pe reţelele de socializare, să comenteze care este timpul de afară în capitala europeană în care se află. Este poate un lucru bun, dar nu pentru un diplomat. Şi acum lucrurile se agravează.”
Europa Liberă: Dar rolul unui şef de misiune în următorii patru ani care ar trebui să fie?
Anatolie Golea: „Rolul şefilor de misiuni, indiferent în care ani, este unul şi acelaşi – promovarea intereselor statului şi promovarea imaginii statului. Şi aici sunt două dimensiuni foarte importante.
Una, accederea în Uniunea Europeană, accederea la fonduri, la proiecte politice durabile de dezvoltare a Republicii Moldova. Şi doi, promovarea intereselor economice, promovarea exporturilor, facilitarea relaţiilor comerciale între agenţii economici, promovarea intereselor în reţelele de comerţ, în firme private, firme de stat, atragerea investiţiilor.
Antreprenorii moldoveni sunt derutaţi, după ce au pierdut piaţa din Rusia şi nu au acces la piaţa din Uniunea Europeană. Ei nu ştiu ce să facă. Şi ei vin la Paris sau la Londra, sau la Berlin şi sunt căzuţi de pe lună, cum zic moldovenii, de parcă Republica Moldova nici nu ar avea ambasade în anumite ţări.
Ambasadorii au o singură grijă, în majoritatea cazurilor, ca nu cumva să vină preşedintele sau prim-ministrul şi să nu fie întâmpinat la aeroport cum se cuvine, să nu i se deschidă portiera. Dar dacă vine o misiune economică, poate chiar neorganizată de Camera de Comerţ, atunci ambasada nu are treabă, pentru că „voi sunteţi privaţi”. Deci, aceste două chestiuni – promovarea imaginii ţării şi interesele comercial-economice trebuie să prevaleze în activitatea ambasadorilor.”
