Există ceva ce lipsește orașelor și satelor din Moldova? Cred că oricine poate înșirui o listă a nevoilor: drumuri distruse, asistență medicală precară, chiar inumană, împuținarea locurilor de muncă, proasta aprovizionare cu apă potabilă, gunoiul și deșeurile care inundă localitățile… Cauza stării deplorabile în care se află Basarabia profundă este delăsarea, paralizia care s-a instalat aici, unde se pare că nimeni și nimic nu-i mai motivează pe oameni să lupte pentru o viață mai bună. Și – important de subliniat – e lipsa comunicării, a dialogului dintre puterea locală și centrală cu populația, incapacitatea cetățenilor de a se solidariza pentru rezolvarea unor probleme concrete care țin de traiul lor de zi cu zi..
Duminică, 16 august, la Florești, acolo unde a poposit caravana campaniei „AICI este Europa Liberă”, la dezbaterea ținută în sala Consiliului Raional Florești m-a izbit dorința oamenilor de a vorbi, de a mărturisi, de a pune întrebări și de a formula reproșuri. Sceptici la început, mai ales în prezenta unor autorități locale pentru care se întâmplă să nu aibă mare încredere, floreștenii s-au descătușat, au avut discursuri lungi, tăioase, pătimașe. S-au întrebat despre viața și necazurile lor, despre stagnarea și urâțenia unui oraș care a fost cândva un important centru de dezvoltare urbană, cu mai multe întreprinderi, care fie s-au închis, fie au fost prădate și abandonate – dovadă stau coșurile înalte ale Fabricii de sticlă Florești, din care de ani de zile nu mai iese nici un firicel de fum, ceea ce înseamnă că activitatea economică s-a oprit.
Un alt monument al nepăsării este cinematograful din Florești – o instituție de cultură unde, în copilăria și adolescența mea, am văzut pentru prima dată creații de Fellini și Bergman, dar și filmele polițiste ale lui Sergiu Nicolăescu, bineînțeles dublate în rusă. Azi, cinematograful a ajuns o ruină, o rușine a orașului. De altfel, imaginile fotografice realizate de colegii noștri, Iulia Mihailova și Vasile Botnaru, plasate pe site-ul Europei Libere, sunt mai elocvente decât orice descriere...
Dezbaterea de la Consiliul Raional Florești, pentru care am invitat câteva persoane din administrația orașului și a raionului, s-a polarizat oarecum în jurul a două personaje: Valeriu Ceapa, noul primar de Florești, ales pe lista formațiunii lui Renato Usatîi, și Feodosia Bunescu, primărița satului Băhrinești. Aflat la început de mandat, fapt ce îi permite să dea vina pe predecesorii săi pentru problemele urbei, dl Ceapa (nu „Ceapă”, cum a ținut el să semnaleze asistenței) a provocat deja destule nemulțumiri și ostilități prin lipsa sa de cooperare în ce privește continuarea și finalizarea unor proiecte, inițiate și promovate de fostele administrații ale orașului. Concret, este vorba de construcția unei stații de epurare a apei și a unei fabrici de prelucrare a deșeurilor – proiecte susținute din fonduri europene. Un alt subiect care a provocat indignarea celor prezenți la dezbatere a fost atitudinea neglijentă și sfidătoare a primarului față de așa-zișii bolnavi cu handicap mintal, internați la o instituție din zonă. Într-o formulare care a surprins și chiar a șocat asistența, primarul a declarat că îi consideră pe acești bolnavi un „pericol pentru societate”, motiv pentru care trebuie izolați. Primarul Ceapa a mai cules reproșuri și pentru refuzul său de a participa la cursurile de instruire și informare pentru aleșii locali, organizate de Oficiul teritorial al Cancelariei de stat.
Prin contrast, primărița satului Băhrinești, dna Feodosia Bunescu, a oferit un exemplu impresionant de adecvare față de grijile cetățenilor. „Campioană” la implementarea proiectelor pe bani europeni, dna Bunescu nu a ezitat să adreseze critici edilului de la Florești, să penalizeze ostilitatea acestuia față de ideea de înnoire și dezvoltare. „Nu vei reuși în activitatea de primar dacă eşti refractar la schimbare, dacă ai prejudecăţi în ceea ce privește ajutorul și fondurile europene de care ar trebui să profite comunitatea ta.” Filmul despre prefacerile din satul Băhrinești, realizat de Radio Europa Liberă și difuzat la sfârșitul dezbaterii, a fost o ilustrație convingătoare a ceea ce pot realiza aleșii locali dacă își iau în serios responsabilitățile…
S-a mai discutat la întâlnire și despre rolul consilierilor locali în adoptarea deciziilor la nivelul comunității, despre slaba lor implicare. În contextul noii legi a descentralizării, aleșii locali ar trebui să răspundă întâi de toate în fața cetățenilor care i-au votat, nu în fața liderilor de partid de la Chișinău.
Aș dori să remarc și contribuția celorlalți reprezentanți ai administrației publice locale și centrale, prezenți la dezbaterea noastră: dl Iurie Țap, parlamentar și tot el fost primar de Florești, dna Galina Voleanschi, șefa Oficiului teritorial Soroca al Cancelariei de stat, dl Petru Rusu, șeful Direcției Asistență Socială, Sănătate și Protecție a Familiei a Consiliului Raional Florești. Au mai vorbit cu pasiune despre problemele urbei dna Irina Groza, dnii Andrei Verenciuc, Vasile Munteanu, Alexei Voleanschi, Anatolie Cărbune, Vasile Moldovanu ș.a.
Din păcate, la Florești n-au lipsit nici provocatorii, care s-au înfățișat în timpul zilei la cortul „Europei libere” cu o vădită intenție de a-i insulta și intimida pe jurnaliști. Întrebați de polițiștii chemați să dezamorseze situația de ce se comportă agresiv, indivizii cu pricina au spus că au venit la o întâlnire cu Renato Usatîi, dar au găsit cortul „Europei libere”... O minciună inabilă, un pretext, pentru că în acea zi nu era programată nicio întâlnire cu Usatîi la Florești. Perorațiile acestor cetățeni puși pe sfadă amestecau necazuri personale – „statul ne-a furat, statul ne-a batjocorit” – cu diversiuni politice. De pildă, unul dintre ei admitea că rușii ne-au dus în Siberia, dar a ținut să adauge că românii în schimb au împușcat 600.000 de moldoveni. Era o informație pe care a citit-o pe Internet și pe care nu o punea nicio clipă la îndoială… Ipochimeni de felul scandalagiilor de la Florești, de care e plină Moldova, mocnindu-și propriile complexe și propria ură, sunt o pradă ușoară pentru formațiunile extremiste și antieuropene, devenind agenți ai dezordinii și manipulării…
Întâlnirea de la Florești mi-a arătat că, deși ajunși la capătul răbdării și la sfârșitul tuturor iluziilor, oamenii mai speră într-o schimbare. Aș vrea să cred că licărul din privirea lor pe care l-am surprins la finalul discuției noastre, strângându-ne mâinile, însemna că pleacă acasă ceva mai optimiști, mai motivați. E loc pentru un nou început, doar să ni-l dorim.
