Băhrinești – o localitate din raionul Florești - este cunoscut drept „satul cu 12 primari”. Este vorba de o practică inedită prin care orice sătean poate fi primar-voluntar timp de o lună, în sectorul lui. Inițiativa a venit de la primarul Feodosia Bunescu, profesoară de meserie, care conduce localitatea din anul 2007. Băhrineştiul este numit şi „satul cu proiecte”, graţie faptului că în localitate sunt realizate o mulţime de proiecte în baza granturilor obţinute de la diverşi finanţatori străini, dar şi a contribuţiei comunităţii. Feodosia Bunescu a fost invitata Europei Libere la dezbaterea de dumincă de la Florești, organizată în cadrul campaniei AICI este Europa Liberă.
Feodosia Bunescu: „Ceea ce este necesar în oraşul Floreşti, este ca oamenii să identifice anumiţi lideri comunitari, capabil să conducă, să unească cetățenii, oamenii să creadă unui om onest, fără implicaţii, relaţii de corupţie ş.a.m.d. Şi această personalitate să se regăsească în activităţi, începând de astăzi, doar să muncească pentru oameni.
La mine alegerile încep a doua zi după alegeri şi nu fac alegeri, dar fac muncă pentru oameni. Fiecare persoană, indiferent de sex sau stare financiară, se bucură de aceeaşi atenţie. Ultimul alcoolic de la Băhrineşti este tratat cu aceeaşi atenţie ca milionarul din Băhrineşti, care are sute de hectare în arendă.
În 2015 s-a întâmplat la alegerile din Floreşti că nu au existat astfel de personalităţi, care să fie şi din mijlocul oamenilor, să-i fi condus, să fi realizat anumite lucruri frumoase, nu exact băneşti. Să-i fi ascultat pe oameni, să fi stabilit acest ciclu de comunicare cu publicul, identificarea problemei, încercarea, studierea ei.
Nu au existat aceste personalităţi şi în acest condiţii a venit votul politic. Înseamnă că la Floreşti nu sunt personalităţi care să ne conducă. S-a votat din punct de vedere geopolitic, ceea ce se întâmplă în majoritatea localităţilor. Atunci când lipsește personalitatea, indiferent de partid, fără de partid, omului ce-i rămâne? Să voteze pentru cei promovaţi la televizor. Mintea primarului este intrinsecă şi el nu poate fi susţinut din exterior în niciun fel. El poate fi aburcat o dată într-un tractor, dar dacă el nu este vânjos, va cădea pe parcursul drumului.”
Europa Liberă: Spuneţi-mi, vă rog, dumneavoastră aveţi o reţetă de a-i implica pe localnici în treburile comunităţii? Aici observăm că e antipodul la ceea ce se întâmplă la dumneavoastră. Înţeleg că e dificil să-i determini pe oameni, ca să-i interesezi că aceasta e important. Dar cum pot acei care ajung la putere să o facă?
Feodosia Bunescu: „La început şi nouă ne-a fost greu. Fiindcă nu existau modele realizate, nu era scuarul Casei de Cultură, unde se întâlnesc zeci de tineri seara. Şi ei nu credeau în noi, fiindcă credeau că, de exemplu, doar vom colecta bani, fără să realizăm. Dar aceste realizări constituie mândria cetăţenilor de la Băhrineşti. Şi nu există „Nu”, atunci când primarul îi propune să facă o muncă, precum nu există „Nu” din partea primarului ca să ajute o persoană, să-l salveze de la moarte, să îi facă certificat de naştere, buletin, poliţă şi să-l plaseze la locul de muncă, în cadrul unui proiect sau prin instruire să capete profesionalizare, sau să facă bani la Casa de Cultură, sau să coase acasă, având în grijă şi bătrânii, şi copiii. Primarul trebuie să lucreze zi şi noapte.
Eu în opt ani nu am avut niciun concediu. De când sunt primar, nu am fost la mare. Am fost doar cu copiii satului la mare şi am avut grijă ca 27 de copii să nu intre în apă prea adânc, să nu se înece. Şi atunci ei văd zilnic străduinţa primarului şi nu au decât să vină la acest succes. Cu atât mai mult că ei sunt cointeresaţi în mod direct şi materialiceşte ca să vină, fiindcă implicarea sa este doar o părticică din lucrul mare pe care îl face comunitatea.
Închipuiţi-vă, dacă am câştigat un proiect de un milion să reparăm Casa de Cultură, iar funcţia primarului de sector a fost ca să meargă în sector, la 60 de gospodării, şi să-i roage să dea bani pentru contribuţie. Şi într-o seară s-au acumulat 34 de mii de lei. Pe acest primar l-a costat o oră de lucru, s-a încheiat activitatea, dar ea este foarte importantă, fiindcă avem nevoie de o lună, ca să se pătrundă în 658 de gospodării, dar aşa am pătruns într-o oră. Şi ceea ce este esenţial în această practică, satul cu 12 primari, este, de fapt, delegarea funcţiei către cetăţeni, care este primul principiu al Legii privind administraţia publică locală. Dacă eu ţin toată puterea la mine, sau nu am timp să o folosesc, sau nu am capacităţi destule, ea trebuie dată oamenilor.”
Europa Liberă: Sau nu mă pricep...
Feodosia Bunescu: „Da. De exemplu, mulţi m-au întrebat dacă toţi aceşti 12 primari au candidat la alegerile locale, dacă ei candidează. În primul rând, ei nu sunt 12, dar sunt 144 pe an. Şi, dimpotrivă, ei nu candidează, fiindcă au această experienţă de muncă cu oamenii şi văd că toţi oamenii cer de la primărie, dar primăria puţine doleanţe, de exemplu, cu privire la ajutoarele materiale, le poate satisface, ei văd că problemele cetăţenilor nu se mântuie. Dacă am făcut drumul, ei cer staţii.”
Europa Liberă: Prind gust, adică vor să-şi dezvolte localitatea.
Feodosia Bunescu: „Şi este natural. Şi este natural că se adresează mie. Eu înţeleg că ei au încredere că eu voi putea rezolva.”
Europa Liberă: În anul 2015 cât la sută din buget sunt bani care vin de la centru şi cât la sută sunt din proiect pentru dezvoltare?
Feodosia Bunescu: „Eu am statistică pentru anul 2014. Bugetul proiectelor era de două ori mai mare ca bugetul satului. Era foarte important că, atunci când reparam Casa de Cultură, noi ne gândeam la dotare, când dotam ne gândeam la încălzire, cazangerii pe biomasă, eficienţă energetică. După aceasta am trecut la proiecte culturale propriu-zise, finanţate de Fundaţia Est-Europeană – Atelier de artizanat, galeria „Fiii satului”, „De-a lungul generaţiilor”, Festivalul busuiocului ş.a.”
Europa Liberă: Aţi spus la dezbateri că ar trebuie să fie desfiinţate aceste raioane care sunt inutile, aşa credeţi dumneavoastră. De ce?
Feodosia Bunescu: „Au fost mult timp o piedică în administrarea finanţelor publice locale. În sensul că trebuia să cerşeşti de la Direcţia finanţe un transfer. Transferurile veneau direct aici. Şi acest lucru era frustrant. În fiecare lună, ca să achit salariul, trebuia să sun şi să rog pentru banii care aparţin localităţii, la urma urmei, care provin din localitate într-o anumită proporţie.
Şi acum raionul Floreşti are un specific deosebit de subdezvoltare în ceea ce priveşte atragerea investiţiilor. Îmi pare foarte rău că administraţia de nivelul doi nu depune efortul ca să înveţe, spre deosebire de raionul Soroca, care de vreo 10 ani a creat o agenţie de atragere a investiţiilor, ca o substructură a Consiliului raional, oameni cu care mă întâlnesc la instruire peste hotare, care aduc bani. Mărturie este renovarea Cetăţii Soroca. Eu am lucrat la renovarea Casei de Cultură, am scris proiect, ei au renovat cetatea. Dacă ar fi în fiecare sat o astfel de personalitate?”
Europa Liberă: Cum îi molipsiţi dumneavoastră pe oameni şi transmiteţi experiența şi aici, la Floreşti, şi mai departe? Cum o faceţi?
Feodosia Bunescu: „Această energie este personală, ea răzbate. Spiritul comunitar acum pluteşte în aer la Băhrineşti. Demonstrarea acestui film la un canal de televiziune naţional sporeşte gradul de încredere a cetăţenilor, mândria pentru localitatea lor.
Aceasta ne uneşte şi, într-un fel, sensul bun al cuvântului „autoritate” îl folosesc la Băhrineşti. Cuvântul meu este lege, ei nu pot spune „Nu”, ca să nu participe, nu pot face fapte urâte, nu pot fura, nu pot minţi, fiindcă este o autoritate în faţa căruia el trebuie să răspundă sau cineva se va plânge. Şi atunci bărbaţii spun: „Noi suntem un sat de băieţi cuminţi şi nu se poate ca cineva să fie bătut pe stradă. Să-l chemaţi ca noi să vorbim”.
Primarii de sectoare, când văd că suferă un copil într-o familie, îl cazează, îl iau la ei şi apoi vin la mine şi rezolvăm problema. O femeie primar de sector, aflându-se în satul vecin, vede o bătrână care doarme la staţia de microbuz în timpul iernii, o recunoaşte că este o fostă locuitoare a satului nostru şi o aduce la ea acasă. Primarul de acolo este mai puţin capabil decât un primar de sector din Băhrineşti, fiindcă ea a spus că nu are cu ce o ajuta, că nu are certificat de căsătorie.
Primarul, dacă vrea, are la îndemână un spectru de modalităţi de a ajuta un cetăţean. Ea a locuit în această familie câteva zile, pe urmă i-am găsit o cămăruţă încălzită la grădiniţă, pe urmă am trimis-o la tratament la Bălţi, pe urmă şi-a găsit moştenitori şi, astfel, s-a rezolvat problema. Mulţi primari fug de faptul ca sa ajute oamenii, fiindcă este greu, durează o săptămână ca să scoţi un om dintr-o problemă, dintr-o groapă. Ei mai degrabă îi trimit la judecătorie, la procuratură. Dar sărmanii oameni nu ştiu unde se află, cum să se dreseze, la cine să se adreseze, ce să scrie. În aceasta şi constă funcţia, dacă noi suntem mai pregătiți, dacă suntem aleşi, dacă avem studii, atunci să le oferim instruire. Eu pun accentul pe instruire. Un proiect în educaţie îl preţuiesc de milioane de ori mai mult decât un proiect în construcţie.”
