Elena Roșca: „ Nu e, nu e apă după ora 10.”
Europa Liberă: Și cum vă descurcați?
Elena Roșca: „Cum ne descurcăm? Strângem apă în vase și ne ajunge până dau a doua zi apă.”
Europa Liberă: Doamnă Elena, dacă veneam vineri, adică ieri, la Basarabeasca, la orele 13, mai găseam apă?
Elena Roșca: „Nu găseați apă.”
Spre deosebire de alte localităţi în care a poposit autobuzul Europei Libere unde oamenii s-au plâns de salarii mici, corupţie sau lipsa locurilor de muncă, la Basarabeasca localnicii, toţi ca unu, se declara nemulţumiţi de lipsa apei. Mai exact o primesc cu ţârâita. Elena Roşca, locuitoare a oraşului Basarabeasca, pe care aţi auzit-o mai devreme, îmi spune că oamenii se văd siliţi să-şi aranjeze viaţa funcţie de orarul de livrare apei care dispare la prânz, între orele 13 şi 17 după care pe durata întregii nopţi:
Elena Roșca: „Nu e bine. E rău, că am plătit și nu vor să facă cum trebuie să fie. Rău ne simțim pentru că apă trebuie la orice, și la conserve, și la spălat. Sâmbăta este apă, seara până târziu, până pe la orele 22 este.”
Europa Liberă: Și duminica?
Elena Roșca: „Duminica după masă de-amu nu e. Numai până la orele 13.
Cel mai greu suportă lipsa de apă mamele care stau cu copiii acasă. Iată ce îmi spune Svetlana, mamă a doi copii:
Svetlana: „Problema e că ne închid apa la amiază și, desigur, acest lucru creează disconfort. Strângem apă în vase, știm că de la ora 13.00 până la ora 17.00 nu este apă, nici noaptea nu avem apă.”
Europa Liberă: Noaptea de la ce oră?
Svetlana: „De la orele 22-23, când și cum.”
Europa Liberă: Dar dacă veniți seara, de la o nuntă, de exemplu, nu puteți face duș?
Svetlana: „Desigur, este foarte incomod. E o problemă pentru noi. Cred că în alte raioane este permanent apă. În opinia mea, noi avem probleme cu apa din cauza țevilor vechi, care nu rezită la presiune mai înaltă, pentru că altfel se sparg țevile, ceva de genul acesta. Nu sunt suficiente finanțe pentru a duce la capăt ceea ce s-a început.”
„Apa cea de toate zilele”, dezbatere „AICI este Europa Liberă” la Basarabeasca
După o discuţie cu localnicii din Basarabeasca încerc să îmi imaginez cum e să depinzi de orarul impus de Regia Apă-Canal şi-mi reproşez, retroactiv, minutele când las apa la robinet să curgă în van. După ce vine atît de greu, apa nu le inspiră oamenilor prea multă încredere. Tatiana Putina, o locuitoare care stă pe strada Şcolnaia, îmi spune că în orele dimineţii îşi face rezerve de apă pentru menaj, iar pentru băut şi gătit aduce apă de la cişmeaua din marginea oraşului:
Tatiana Putina „Pentru noi e un subiect dureros.”
Europa Liberă: Apa?
Tatiana Putina „Apa, da. Eu locuiesc în partea de sus a străzii Șkolnaia. Deja de vreo 30 de ani pentru noi e o problemă de viață și moarte. Noi am fost nevoiți în primul an, când am construit…”
Europa Liberă: În ce an?
Tatiana Putina „În 1984 am construit un rezervor în casă. Când nu e apă la robinet, o aducem din alte părți. Am colectat bani, câte 300 de lei pentru apă, însă am rămas tot fără apă.”
Europa Liberă: Și de unde luați apă?
Tatiana Putina „Mai mult o aducem de la izvor. Avem automobil. Și aducem în butoaie. Mergem pe strada de jos, la vecini, după apă. Cam așa. Perioada de vară e îngrozitoare, din aprilie până în septembrie-octombrie. Am și un nepot mic, nici nu te poți spăla, nici nu poți spăla. Înțelegeți importanța apei. Scuzați, în casă la veceu nu mergem, pentru că nu avem apă.”
Europa Liberă: Dar unde mergeți?
Tatiana Putina „Afară. Ne-am făcut closet afară, cum altfel?”
chinul pe care îl suportă oamenii cel mai bine se vede la spitalul din oraş îmi spun soţii Maria şi Petru:
Maria: „Doamne ferește ce se face în spitale. Am stat în spital, nici la veceu nu ai unde merge. Ce se făcea acolo toată ziua cu bolnavii ceia…”
Europa Liberă: Ați trecut prin așa experiență?
Maria: „Am trecut. E ceva extraordinar de rău.”
Europa Liberă: Intri bolnav de una și ieși de alta.
Maria: „Da. Vii mai cu multe acasă. Dacă îți speli și cana, și farfuria, și lingura, totul acolo, la veceu.”
Europa Liberă: Am înțeles că țevile sunt foarte vechi, de prin anii ʾ40.
Maria: „Sunt, că banii se duc în altă parte. Cine să pună țevi acum? Acum e greu, dar e greu…”
Petru: „E foarte greu de construit ceva.”
Europa Liberă: De 40 de ani locuiți în Basarabeasca? De atunci este problema cu apa? De când vă țineți mine aici?
Petru: „Pe timpul Uniunii Sovietice mai era apă, dar acum… E foarte greu. În ultimul timp e tare greu cu apa, cu canalizarea, cu toate.”
Europa Liberă: Cum vă descurcați?
Petru: „Strângem apă, cât ne trebuie. Și ne descurcăm, încet.”
Maria: „Aceasta e principalul pentru om – apa, mâncarea, altele, dar principalul – apa. Doar omul fără apă nu trăiește, trei zile dacă poate trăi, mai mult nu. Fără mâncare mai trăiești, dar fără apă…”
Europa Liberă: Sperați că va fi rezolvată situația?
Petru: „Nu cred. Nu cred.”
Europa Liberă: Dar de ce așa?
Petru: „Dacă conducerea e proastă acum, începând de sus și până jos sunt toți niște mafioți, niște…”
Basarabeasca: „AICI este radio Europa Liberă”
Europa Liberă: Vă închipuiți că ei stau câteva ore pe zi fără apă?
Maria: „Nu știu cum să ne închipuim. Ei să își închipuie cum să trăiască fără apă, cum trăim noi. Și ar vedea cât e de „bine”, să stea în spitale, să fie bolnavi. Nu se gândesc deloc la popor. Deloc.”
Problema aprovizionării cu apă la Basarabeasca nu este de azi şi nici ieri. Reţele de ţevi datează din anii ‘40 ai secolului trecut, iar potrivit primarului Valentin Cimpoieş, soluţia de bază ar fi schimbarea întregului sistem de apeduct, cu o lungime de circa 25 de km de ţevi. Dar este o soluţie mult prea costisitoare pentru bugetul oraşului:
Valentin Cimpoieș: „Această problemă nu se soluționează de 24 de ani. După destrămarea Uniunii Sovietice, nu ni se mai livrează apă ziua împrejur. Eu văd următoarea soluție: să se adune toate organizațiile nonguvernamentale care sunt în orașul nostru, și numărul acestora nu este mic, nu pot înțelege de ce până la mine autoritățile publice locale le-au ignorat pe acestea. Să li se pună la dispoziție o cameră la noi în primărie și acești oameni să scrie proiecte pentru aprovizionare cu apă și canalizare. Numai astfel eu văd soluționarea acestei probleme în prezent.”
Europa Liberă: Orașul nu dispune de finanțe proprii pentru a schimba țevile? Ați calculat cât ar putea să coste aceasta?
Valentin Cimpoieș: „Ne-ar trebui 20-30 de milioane de lei. Noi, desigur, în bugetul orașului nu avem finanțe pentru aceasta. Avem un buget de numai 10 milioane de lei. Pentru schimbarea rețelei de apeduct ne trebuie trei bugete anuale, prin urmare, orașul nu poate aloca o sumă atât de mare. Va trebui să scriem proiecte și să căutăm finanțe, să deschidem uși, nu știu, să batem la uși, să discutăm cu guvernanții noștri, să discutăm cu structurile guvernamentale care dispun de asemenea mijloace.”
Impresia cu care am plecat de la Basarabesca e că această localitate arată foarte exact diferenţa dintre capitală şi regiuni. În timp ce la Chişinău oamenii sunt nemulţumiţi de o posibilă majorare a tarifului la apă, în regiuni aceştia sunt gata să plăteasca cât de scump doar ca să o aibă mereu.
-------------
„AICI este Europa Liberă” este o campanie a postului de radio Europa Liberă/Libertatea în parteneriat cu Programul comun pentru dezvoltare locală integrată, Progamul ONU pentru dezvoltare Moldova, şi Asociaţia Presei Independente. Partener media - postul de televiziune Canal Regional. Pentru a afla în ce zi suntem în localitatea Dvs ori pe aproape accesați harta interactivă a comunităților în care vom face tabără pe parcursul unei zile întregi.
