Capitala de sud a Moldovei, cum i se mai spune oraşului Cahul, se sufocă din cauza caniculei, dar şi a emoţiilor de care sunt copleşiţi oamenii locului. Preţurile, seceta şi guvernarea fără de tâlc - sunt temele predilecte la care oamenii ajung imediat după ce-şi dau bineţe.
Ţăranii din împrejurimi vin la Cahul să-şi vândă legumele şi fructele crescute pe lângă casă. Numai că localnicii nu sunt prea darnici, pentru că au de plătit mai întâi facturile, iar fructele şi pepenii verzi, adică harbujii, sunt de fudulie. Din vorbă-n vorbă aflu că problema care dă bătăi de cap atât autorităţilor cât şi localnicilor este comerţul neautorizat. Sute de producători agricoli îşi vând marfa în stradă pentru că piaţa special amenajată de primărie a fost monopolizată de intermediari îmi spune Eufrosinia şi ea negustor ambulant:
„Am 690 de lei pensia, eu cu ce să trăiesc? Am marfa mea pe care o vând pentru o pâine”.
Europa Liberă: De ce oamenii vând în stradă?
„Pentru că nu avem loc în piaţă”.
Europa Liberă: De ce?
„Sunt privatizate. Ar trebui să scoată din piaţă lifcicul, halatele şi să lase fructele, legumele, peştele, bomboanele. Să fim toţi acolo. Să nu stea chiloţi, măici. Iată aşa e în piaţa asta”.
Europa Liberă: Păi, oamenii de acolo tot au nevoie de un loc de muncă. Care-i soluţia?
„Să fie piaţă pentru optovici şi să fie piaţă pentru omul care vine de la ţară. Munceşte un an de zile, aşteaptă recolta să o vândă. Au copii…”
Europa Liberă: Dvs sunteţi cumpărător, din câte îmi dau seama?
„Da, cumpărător… Omul stă acolo şi nu vinde nimic. Mi-ar plăcea să fie o piaţă normală, dar asta nu e o piaţă pentru oameni. Stă peştele pe jos, stau carnea, găina, brânza pe jos. Totul e doar nisip. Pentru ce?”
Reporterii în campanie „AICI e Europa Liberă” la Piața centrală din Cahul
Negustorii recunosc că autorităţile locale s-au văzut silite să improvizeze o piaţă pentru producătorii agricoli, doar că aceasta este amplasată într-o zonă nu tocmai potrivită pentru că acolo nu vin cumpărătorii:
„Acolo e prea mică cărarea, poţi trece doar înainte nu şi înapoi. Dacă mai vin mame cu cărucioare, bătrâni – se blochează tot drumul. Ne-am săturat să fim goniţi. Făceţi-ne condiţii şi noi plecăm. Plătim impozite şi locul îl plătim. Daţi-ne piaţa de haine unde sunt mese, unde sunt copaci, însă acea piaţă e privatizată. Cine a dat voie să fie privatizată? Cine?”.
Europa Liberă: Să vă întreb: deseori simţiţi că se gândeşte puterea centrală la oamenii de la firul ierbii?
„Deloc nu se gândesc. Nu simţim nimic. Noi simţim când le trebuim lor - la alegeri. Înainte de alegeri sunt foarte buni şi foarte amabili. Cum se termină alegerile, aşa se termină toată bunătatea”.
Europa Liberă: Cum vă explicaţi că interesul omului simplu nu este în luat calcul de cei de la putere?
„La Parlament s-a dat întrebarea: domnilor parlamentari, cum arată o cupură de cinci lei? Ei nu au ştiu un răspuns clar. Ei nu ştiu cum arată leul moldovenesc, ei se joacă cu milioanele. Ei fură milioane dar nouă ne ridică gazul, energia, ca să întoarcă banii. Păi, ei fură miliardele şi nu păţesc nimic. Dar eu sau altcineva dacă fur o sută de lei sau o mie? Ne mănâncă puşcăria!”
Chiar în centrul oraşului am vazut un avertisment categoric care spune că din 10 august comercianţii stradali vor fi amendaţi dacă vor continua să vândă marfa aici. Ion Moroianu din satul Tătărăşti, un om care zice ca a văzut de toate la viaţa lui, a ridicat neputincios din umeri când l-am întrebat unde îşi va vinde roşiile după data indicată în anunţ:
„Piaţa nu-i făcută încă şi ne vor mâna ca pe nişte oi. Uitaţi-vă câtă lume e. Acum mai vând bătrânii, dar dacă murim noi, tineretul nu lucrează, pleacă peste hotare că nu le dau condiţii de lucru. Copiii lor îi trimit în Europa să înveţe pentru că au bani. Dar noi ce să facem? Stăm şi plângem, doamnă!”
Europa Liberă: Domnule Moroianu, oamenii de la puterea centrală îşi bat capul de oamenii simplu?
„Nuuuu, niciodată şi nici nu şi-au bătut. Ei îşi bat buzunarele, îşi cumpără maşini, fac clădiri, apartamente, numai grijă de popor nu au”.
Lumea care m-a văzut cu microfonul Europei Libere în mână a ţinut neapărat să-şi spună păsul. Au predominat, fireşte, nemulţumirile. Recentele majorări la energie şi gaze naturale îi pun pe gânduri pe oamenii care şi până acum abia de legau tei de curmei.
„Locuiesc în Cahul până când”.
Europa Liberă: De ce până când?
„Pentru că nu e posibil să vieţuieşti mai departe în oraşul acesta, în Republica Moldova în special”.
Europa Liberă: Ce lipseşte?
„Salarii mici, preţuri foarte mari. Pentru un tânăr specialist nu se găsesc locuri de muncă cu toate că am făcut studii peste hotare”.
„Să dea în jos preţul la gaz, la lumină şi la tot. Să nu-şi bată joc de toată pătura de jos, că noi îi ţinem pe dânşii, ei sunt clasă parazitară”.
„Parcă deloc nu se gândesc la lume, deloc nu au soviste, nu ştiu cum de trăit mai departe.”
Europa Liberă: Ce vă face să spuneţi asta?
„În primul rând, se gândesc doar la dânşii. Fiecare om care vine la putere se străduie să ia mai mulţi bani, dar să se gândească la lume, să facă ceva pentru oraş, deloc. Trebuie de plecat de aici, altă cale nu se vede”.
Chiar dacă au vorbit cu patimă despre problemele care-i frământă, mulţi cahuleni au recunoscut că nu-şi pun mari speranţe în soluţionarea lor de către noua-veche guvernare, care până acum a fost mai pricepută la vorbe decât la fapte.
----------------
„AICI este Europa Liberă” este o campanie a postului de radio Europa Liberă/Libertatea în parteneriat cu Programul comun pentru dezvoltare locală integrată, Progamul ONU pentru dezvoltare Moldova, şi Asociaţia Presei Independente. Partener media - postul de televiziune Canal Regional.
Pentru a afla în ce zi suntem în localitatea Dvs ori pe aproape accesați harta interactivă a comunităților în care vom face tabără pe parcursul unei zile întregi.
