Antony Hegarty, cunoscut și sub numele de Antony, s-a născut la Chichister în Anglia în 1971.
În 1981, familia sa se mută la New York, iar în anii 1990 Antony studiază teatrul experimental la New York University, și joacă în spectacole de cabarete nocturne împreună cu o trupă de teatru numită Blacklips.
Își începe cariera muzicală în 2000, în fruntea unui grup numit Antony and the Johnsons, care cântă un fel de balade moderne, descrise de unii, în mod cu totul greșit în opinia mea, drept romantice.
Johnsons e un plural împrumutat de la numele lui Marsha P. Johnson, activistă transexuală afro-americană foarte populară pe scena gay și artistică a New York-ului între anii 1960-1990, despre care se presupune că a fost asasinată în 1992 după o paradă gay din iulie acel an.
Căutînd informații despre Antony, am observat că unii autori se referă la acest muzician ca la un el, alții ca la o ea.
Deși în actele de stare civilă scrie că e de sex masculin, Antony Hegarty spune despre el însuși că este transexual.
Într-un interviu pentru National Public Radio din Statele Unite, Antony afirmă că lumea în general tinde să fie obsedată de configurația genitală a persoanelor transexuale, pe când transexualitatea este o condiție spirituală, și totul este mult mai subtil în această privință.
Cronicarul muzical John Hodgman descrie vocea lui Antony ca fiind ceva „între masculin și feminin, între copilărie inocentă și maturitate ostenită, între eteric și teluric”.
Iar Lou Reed, unul din primii mentori ai lui Antony, a afirmat o dată, citez: „Când l-am auzit pe Antony, am știut că sînt în prezența unui înger”.
E vorba într-adevăr de prezența unui înger, Un înger care a cântat o dată cu un alt înger, Björk Guðmundsdóttir.
