Kryštof Kaplan, voce și soundstation, Cyril Kaplan, tobe, Jiří Konvalinka, vioară electrică, bas și clape, Tomáš Kubín, pian, sînt patru băieți din Praga care cântă împreună de cinci ani sub numele de Vložte Kočku.
Vložte Kočku se traduce în limba română prin „introduceți pisica”. Încercînd să înțeleg ce anume vrea să exprime acest nume, mi-am adus aminte că bancomatele Cehia au o nișă orizontală deasupra căreia scrie „vložte kartu”, un îndemn care la bancomatele din România spune: „introduceți cardul”.
Nimic neclar pînă aici, doar că revenind la Vložte Kočku întrebarea firească e …unde anume să introducem pisica? Și mai ales de ce? Și care pisică?
Întrebări care rămân deocamdată fără răspuns, deși poate chiar ăsta e farmecul, să nu știm unde anume să introducem pisica.
În dreptul rubricii „genre” din pagina de Facebook a trupei Vložte Kočku scrie emo, iar eu presupun că e vorba despre acel curent efemer care-i făcea pe adolescenții de acum ceva ani să-și acopere jumătate din față cu o claie de păr în tunsoare franțuzească (adică un breton exagerat de lung, iar la spate jumătate din ceafă rasă), adolescenții ăia misterioși care aveau de suferit oprobiul public pentru că erau prea tăcuți, liniștiți și melancolici.
Revenind Vložte Kočku, ei cântă o combinație de rock progresiv și muzică electronică, cu o structură componistică relativ complicată.
Au lansat două albume, „TáTa”, în 2012, și „Seat”, în 2013, și au scris și interpretat muzica pentru patru piese de teatru și coloana sonoră pentru un film mut din 1929, „Jurnalul pierdut”, proiectat la ediția din 2013 a Școlii de film de vară de la Uherské Hradiště din republica cehă.
