Sovietul suprem din Tiraspol a cerut Moscovei şi comunităţii internaţionale să recunoască independenţa regiunii transnistrene. Nu este pentru prima oară când Tiraspolul înaintează un asemenea demers, în ciuda faptului că Chişinăul şi Tiraspolul continuă procesul de negocieri. Însă din anul 2003 şi până în prezent, cele două părţi nu au mai purtat discuţii asupra unui proiect de statut juridic al regiunii transnistrene, poziţiile lor rămânând diametral opuse, deşi s-au înaintat mai multe propuneri. Cât de fezabilă este cererea de recunoaştere făcută de Tiraspol? Lina Grâu l-a întrebat pe expertul din Chişinău de la Centrul de Analiză şi Consultanţă Politică „Politicon”, Ion Tăbârţă:
Ion Tabârţă: „Cererea Tiraspolului de a se alipi Federației Ruse este una foarte fezabilă. Pentru toată lumea este ştiut că Tiraspolul nu joacă independent, Tiraspolul joacă după anumite scenarii bine scrise de Moscova. De fapt, la momentul actual, regiunea transnistreană este condusă mai degrabă de Dmitrii Rogozin, prin telefon, decât de actualele autorităţi.
Când era Smirnov, totuşi lucrurile stăteau puţin altfel. Evghenii Şevciuk a avut o anumită libertate de manevră în primul său an de mandat – se întâmpla atunci când el s-a întâlnit cu premierul de atunci Vladimir Filat la fotbal, la teatru, la muntele Atos. Însă odată cu revenirea lui Vladimir Putin la conducerea Kremlinului, la Moscova, toată independenţa, toată autonomia lui Şevciuk s-au terminat.
Și este evident că dacă înainte regiunea transnistreană era o pârghie de presiune asupra Republicii Moldova, acum, deja, devine o pârghie şi împotriva statului ucrainean. Se doreşte a se face o conexiune dintre Crimeea şi regiunea transnistreană, iar, mai nou, în estul Ucrainei, aşa-numita republică populară Doneţk, în așa fel încât prin anumite referendumuri să fie create un număr de entităţi separatiste. Ulterior, aceste entităţi cu administrații marionete să fie, în totalitate, supuse Federaţiei Ruse.
Și se va merge fie pe scenariul federalizării – dar trebuie să înţelegem că va fi o federalizare de genul celei din memorandumul Kozak, adică se va dori ca centrul administrativ, fie că este Chişinăul, fie că este Kievul să fie blocat de alte centre regionale. În aşa mod aceste centre, fie că este Doneţk, fie că va fi Tiraspolul, să blocheze anumite politici, în special europene, atât ale Kievului, cât şi ale Chişinăului.
Ori se va merge pe versiunea şi mai hard și aceste teritorii vor fi alipite după modelul Crimeii.”
Europa Liberă: Vladimir Putin, joi, a avut o conferinţă de presă în care a menţionat şi problema transnistreană. Putin a somat încă o dată Chişinăul şi Kievul să ridice blocada economică a Transnistriei. În acelaşi timp, ştim că Parlamentul de la Chișinău a votat anularea taxelor pentru importurile din regiunea transnistreană, invocată de Tiraspol ca blocadă economică.
Ion Tabârţă: „Din start trebuie să clarificăm un lucru. Aşa-numitele comunicări ale lui Vladimir Putin cu poporul, pare-mi-se zece la număr, sunt foarte bine regizate. Sigur că această solicitare a Transnistriei a făcut parte din scenariul acestei comunicări. Nu întâmplător regiunea transnistreană acum s-a adresat cu această cerere de alipire la Rusia. Consilierii lui Putin i-au ridicat mingea la fileu.
Ce este și mai important, este faptul că Vladimir Putin, pentru prima dată, a lăsat să se înţeleagă printre rânduri că este o posibilă alipire a regiunii transnistrene la Federaţia Rusă. El chiar a și vorbit despre 200 mii de cetățeni ruși. Dacă, până acum, astfel de voci veneau din partea lui Vladimir Jirinovski sau alți politicieni de aceeași factură, atunci Kremlinul și Putin niciodată nu şi-au permis astfel de declaraţii. Este evident că este o presiune în plus asupra Republicii Moldova.
Dar cred că, până la urmă, Federaţia Rusă va aştepta până în toamnă. Federaţia Rusă va aştepta alegerile parlamentare din Republica Moldova. Până atunci sunt sigur vom avea noi presiuni, vom avea noi blocade. Dar după alegeri, dacă se vor menţine forţe pro-europene la guvernare, atunci cred că scenariul Crimeii este unul foarte, foarte verosimil. Dacă vor veni forţe pro-ruse, atunci, la sigur, Federaţia Rusă îşi va revizui această politică şi va tempera declaraţiile care vin de la Tiraspol.
Oricum, este evident că Federaţia Rusă are nevoie de întreaga Republică Moldova, nu are nevoie numai de regiunea transnistreană. Dar, până la urmă, în cazul în care Republica Moldova se va îndrepta ireversibil spre Uniunea Europeană, Moscova cu siguranță va merge pe acest scenariu al recunoaşterii şi alipirii regiunii transnistrene la Federaţia Rusă.”
Europa Liberă: Vroiam să vă mai întreb şi despre negocierile internaţionale care au avut loc pe 17 aprilie la Geneva şi acordul la care s-a ajuns privind desfiinţarea tuturor grupurilor înarmate ilegale, eliberarea clădirilor ocupate şi abţinerea de la violenţe. În ce măsură este credibil acest nou angajament al Rusiei şi dacă ne putem aştepta la respectarea lui, sau, aşa cum spunea premierul de la Kiev, Arseni Iaţeniuk, este doar o manevră a Federaţiei Ruse?
Ion Tăbârță: „Eu sunt sceptic că părțile cred sincer în această înțelegere, că această înțelegere va fi respectată. Ce este foarte important în aceste negocieri de la Geneva, chiar dacă ele sunt criticate de multă lume și chiar calificate ca fiind inutile, este faptul că sunt de natură de a nu permite escaladarea situației.
Kievul are nevoie să ajungă cu bine la alegerile prezidențiale din 25 mai. Pentru actuala guvernare de la Kiev este foarte important ca aceste regiuni separatiste – așa-numita republică populară de la Donețk – să participe la alegerile prezidențiale, astfel ca legitimitatea și legalitatea noilor autorități, noii puteri să se extindă și asupra acestor teritorii separatiste.
Federația Rusă, de fapt, urmărește inversul – ea dorește în loc de alegeri un referendum și va face tot ce îi stă în putință pentru ca aceste alegeri să nu se desfășoare pe teritoriul celor trei regiuni separatiste pe care le controlează.
Cel mai probabil Federația Rusă, după ce va prelua controlul asupra regiunii Donețk, îl va aduce pe Victor Ianukovici. Moscova în continuare insistă că de fapt președintele legitim al statului ucrainean este anume Ianukovici. Și planul cel mai probabil este să-l pună în fruntea acestei republici, pentru ca apoi treptat să extindă teritorial împuternicirile lui și să extindă zona separatistă dincolo de regiunea Donețk, să rupă cât mai multe regiuni posibil, să creeze așa-numita Malorosia sau Novorosia.”
Europa Liberă: Și în timp ce în Ucraina au loc aceste evenimente dramatice, Republica Moldova intră din ce în ce mai mult în atenția unor oficiali europeni. Am asistat săptămâna trecută la o vizită la Chișinău a trei foști președinți ai unor țări care fac parte acum din Uniunea Europeană, apoi la vizita a patru senatori americani care au venit cu un mesaj foarte clar de susținere pentru Republica Moldova. Ce înseamnă întețirea acestor vizite la Chișinău? Există un simbolism al acestor mesaje venite din Occident spre Republica Moldova?
Ion Tăbârță: „Sigur că există – avem mesaje clare de susținere a Republicii Moldova de către comunitatea internațională. Ce ne spune acum Occidentul? Ne spune: „Băieți, sunteți pe calea cea dreaptă, mergeți bine. Da, sunt probleme, dar oricum direcția este cea bună”.
Uniunea Europeană încearcă acum să joace la anticipație. Respectând toate formalitățile sale instituționale, Uniunea Europeană s-a ars în Ucraina – marea problemă a Acordului de Asociere l-a constituit cazul Timoșenko, care de fapt simboliza justiția selectivă în statul ucrainean. Federația Rusă a profitat de asta și și-a întețit presiunile, pentru ca până la urmă să deturneze parcursul european al Ucrainei sub mandatul lui Ianukovici.
Acum, în cazul Republicii Moldova, Uniunea Europeană încearcă să joace la anticipație, scurtează pe cât este posibil toate termenele și în acest caz totul va depinde de noi. O dovadă a acestei deschideri este și decizia de joi a Parlamentului European.”
Europa Liberă: Mai mulți experți au calificat decizia de joi a Parlamentului European ca fiind una istorică și care deschide de fapt o perspectivă europeană Republicii Moldova. Este vorba despre decizia prin care a fost recunoscută perspectiva alinierii la articolul 49 al Tratatului de la Lisabona pentru Republica Moldova, Georgia și Ucraina. Cum vedeți Dvs. această decizie?
Ion Tăbârță: „La noi mulți experți, care merg pe linia filorusă, au spus că decizia respectivă nu este una relevantă. Din punctul meu de vedere, însă, lucrurile stau invers.
Uniunea Europeană, prin Parteneriatul Estic, a dorit să-și constituie o politică de frontieră – s-a dorit ca securitatea frontierelor Uniunii Europene să fie asigurată instituțional. Iar ceea ce a făcut Federația Rusă, care a jucat geopolitic în acest caz, a fost să demonstreze că securitatea instituțională nu poate fi garantată când ai așa un partener imprevizibil ca Federația Rusă în regiune.
Și atunci, Uniunea Europeană, pentru prima dată, a acceptat că aceste state pot fi, în perspectivă, membri în Uniunea Europeană. Ceea ce nu a fost niciodată până acum.
De fapt, Acordul de Asociere demult a fost parafat. Problema numărul unu a fost că noi, în preambul, am vrut un articol sau o prevedere care să spună că în viitor Republica Moldova poate fi stat candidat. Însă Uniunea Europeană nu a acceptat acest lucru. Acum, pentru prima dată, se recunoaşte această perspectivă. Depinde când – peste 5, peste 10, peste 15 ani, dar această perspectivă acum există. Până la urmă, s-a ajuns acolo unde a vrut preşedintele român Traian Băsescu. El a vorbit nu o singură dată despre nevoia de a scoate Republica Moldova din Parteneriatul Estic şi de a o include în pachetul Balcanilor de Vest. Și acum, prin această rezoluţie a Parlamentului European, s-a deschis calea de aderare şi pentru statele din Parteneriatul Estic, nu numai a celor din Balcanii de Vest.
Încă o dovadă a faptului că Uniunea Europeană a accelerat procesele legate de Republica Moldova, a „ars” la maxim etapele, este și regimul liberalizat de vize. Dacă, iniţial, se presupunea că vom putea călători fără vize în luna iunie sau chiar iulie, acum vedem că Uniunea Europeană a grăbit la maxim acest proces.
Acum o lună se preconiza că cetăţenii noştri vor călători fără vize prin Europa în mai, ca până la urmă acest lucru să se întâmple și mai devreme – şi anume, pe 28 aprilie. Putem spune că, simbolic, 28 aprilie, într-o zi cu Paştele Blajinilor, cetăţenii moldoveni deja vor călători liber în Europa. În mai puţin de o săptămână, deja ne putem face bagajele, cei care deţinem paşapoarte biometrice, ca să călătorim liber. De fapt, anume libera circulaţie este unul dintre principalele câştiguri şi simbolizează unitatea continentului european – faptul de a putea circula fără restricţii, fără bariere în toată Europa. Și vedem că dacă aici ni se scot barierele, în cealaltă parte, în Est, acestea, din contra, ni se pun.”
