De aproape un an organizaţia Lumos, specializată în apărarea intereselor copiilor, a creat în 12 şcoli din ţară serviciul numit „profesor de sprijin”. Menirea acestor specialişti este să ofere asistenţă copiilor cu cerinţe educaţionale speciale. Detalii despre această iniţiativă a organizaţiei Lumos, aflăm de la managera proiectului „Dezvoltarea şi promovarea educaţiei incluzive”, Galina Bulat.
Europa Liberă: Care este menirea cadrelor didactice „de sprijin”?
Galina Bulat: „Pe scurt, vorbind în termeni normativi, misiunea de bază a acestor cadre didactice de sprijin este să faciliteze incluziunea şcolară a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale în învăţământul general. Accentuez acest lucru pentru că mai există în sistemul de educaţie şcoli speciale, acolo unde, de regulă, se şcolarizau şi se mai şcolarizează astfel de copii. Dar şcolarizarea lor în atare instituţii înseamnă în primul rând separarea de familie. Or, separarea de familie este drama cea mai mare pe care poate să o trăiască un copil.
De aceea, încercăm să creăm condiţii acestor copii în învăţământul general, adică în şcolile din comunităţile de unde provin ei. Cadrele didactice de sprijin sunt menite să ajute aceşti copii să se încadreze în învăţământul general.”
Europa Liberă: Dar când spuneţi „elevi cu cerinţe educaţionale speciale” la ce vă referiţi?
Galina Bulat: “Ne referim, în primul rând, la faptul că există şi o clasificare internaţională a UNESCO referitoare la categoriile de cerinţe educaţionale speciale şi acestea vizează în primul rând copiii care în virtutea unor particularităţi de dezvoltare fizică, intelectuală, de limbaj, de văz, de auz ş.a.m.d. prezintă dificultăţi în procesul de învăţare. Mai nou, în aceeaşi categorie au fost incluşi şi copiii care provin din medii socialmente vulnerabile şi care, în mediul familial, practic nu pot fi sprijiniţi pentru a performa în ceea ce priveşte procesul de învăţare.”
Europa Liberă: Cum menţionam mai devreme, un astfel de serviciu a fost creat în 12 şcoli din ţară, între care şi liceul „Petre Ştefănucă” din Ialoveni, instituţie în care învaţă peste 700 de elevi. Am stat de vorbă cu directoarea liceului, dna Vera Balan, de la care am încercat să aflăm cum anume profesorul de sprijin a ajutat elevii cu cerinţe educaţionale speciale?
Vera Balan: „Cadrul didactic de sprijin este permanent în colaborare cu profesorul în pregătirea subiectelor unde este nevoie de intervenţia sa. În cazul instituţiei noastre, deşi colega noastră, doamna Gălescu Valentina, în mod special colaborează cu învăţătoarea clasei 1, unde avem un elev căruia i s-a elaborat un plan educaţional individualizat.
Copiii respectivi au nevoie de mai multă atenţie. Lor trebuie să li
Europa Liberă: Să înţelegem că un astfel de serviciu, într-un fel, ar permite şi ne-plasarea copilului într-o instituţie pentru copii cu nevoi speciale?
Vera Balan: „Da, pentru că cadrul didactic de sprijin este care îl ajută să se integreze în mediu, dar şi să facă faţă obiectivelor curiculare, dar adaptate posibilităţilor copilului dat. de obicei, copiii care nu reuşesc la lecţii, sunt copiii care sunt mai stresaţi, sunt copiii care nu sunt deschişi. Sunt copiii complexaţi. Odată ce au primit acest ajutor şi nu doar prezenţa cadrului didactic de sprijin le este utilă, dar şi activităţile care sunt organizate în centrul de resurse în afara orelor de curs, unde copiii sunt aşteptaţi şi unde le sunt oferite diferite activităţi.
Centrul de resurse pe care îl frecventează este dotat cu diferite materiale didactice care sunt folosite în dezvoltarea memoriei, în dezvoltarea anumitor competenţe mai este vizitat şi de copii care nu sunt cu cerinţe educaţionale speciale, dar vin cu mult drag la centru şi îi ajută pe cei care nu reuşesc în pregătirea subiectelor pentru acasă, ori pur şi simplu se joacă şi stabilesc anumite prietenii. Vreau să vă zic că este o schimbare şi ne bucurăm foarte mult că centrul nostru de resurse este până seara târziu plin de copii dornici de a comunica.”
Europa Liberă: A fost dna Vera Balan, directoarea liceului „Petre Ştefănucă” din Ialoveni. Aşadar, dna Bulat, este limpede că instituţiile şcolare au nevoie de aşa numiţii profesori de sprijin. Dar de ce sprijinul pe care îl oferă acest cadrul didactic de sprijin nu poate fi acoperit de psihologul şcolar sau, în anumite cazuri, chiar de către părinţi?
Galina Bulat: „Până a vă răspunde la întrebare, vreau să vă spun că doamna director Balan a pus accentele foarte bine şi cu adevărat a limpezit multe dintre îngrijorările şi suspiciunile dumneavoastră. De ce este nevoie şi de ce nu ar face psihologii sau părinţii sau alţi profesionişti, specialişti care lucrează sau ar trebui să lucreze în şcoli de aceea că s-a constatat că nu este suficient.
Psihologul, ca să ştiţi, se complementează reciproc aceşti doi specialişti în şcolile generale pentru că asistenţa psihologică, consilierea psihologică este o mare parte a întregului program de asistenţă a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale şi evident că el are rolul său. da, s-a demonstrat că este nevoie de încă un specialist.
Ceea ce vreau să mai spun este – să nu se perceapă greşit că cadrul didactic de sprijin va înlocui în totalitate ceilalţi specialişti, nu. Pentru ca un copil să reuşească, aşa cum spuneam mai devreme, trebuie să colaboreze între ei toţi specialiştii – aşa precum a menţionat şi doamna director, de altfel. Şi profesorul la clasă, cadrul didactic de sprijin, psihologul şi părinţii.
Cu părinţii, ce să zicem? Toţi suntem membri ai acestei societăţi, ştim că în mare parte familiile, părinţii au capacităţi reduse de educaţie. Este şi asta o altă problemă a sistemului nostru educaţional şi de aceea trebuie să ajutăm şi părinţii. De altfel, doamna director nu a menţionat, dar şi doamna Gălescu de la liceul „Petre Ştefănucă” şi celelalte cadre de sprijin, colaborează foarte îndeaproape cu părinţii şi nu doar colaborează, dar, dacă vreţi, le formează capacităţi de lucru cu propriii lor copii.”
Europa Liberă: Vă rog să ne spuneţi ce aţi învăţat din practica implementării acestui proiect? Cu alte cuvinte, cât de diferită a fost socoteala „de acasă” de cea „din târg”?
Galina Bulat: „În mod evident, socoteala „de acasă” foarte rar se pliază pe cea „din târg”, dar ceea ce am învăţat este că în cazul în care avem capacitatea, noi cei care promovăm anumite schimbări în acest domeniu să convingem că lucrurile care se fac, schimbările care se fac sunt în beneficiul tuturor, chiar se întâmplă – pentru că această reformă, promovarea educaţiei incluzive, instituirea posturilor noi cum ar fi cadrul didactic de sprijin este un beneficiu în primul rând pentru copil şi asta este evident. Dar este un beneficiu şi pentru ceilalţi.
Cadrele sunt foarte provocate şi motivate pentru dezvoltare profesională. Părinţii se implică mai mult, ceilalţi copii sunt şi ei împreună. Într-un final, să sperăm că întreaga societate se va întoarce cu faţa la aceşti copii, care altădată, trebuie să o recunoaştem, erau „invizibili”, instituţionalizaţi undeva în şcolile-internat undeva la marginea satelor sau orăşelelor. Nimeni nu ştia că ei există. Acum ei sunt printre noi şi asta trebuie să ne bucure.”
Europa Liberă: Pe când profesori de sprijin şi în alte şcoli din ţară?
Galina Bulat: „Ei există deja şi în alte şcoli din ţară. Ministerul Educaţiei împreună cu ministerul finanţelor au bugetat pentru 40 la sută din şcolile sistemului de educaţie cadre didactice de sprijin. Este adevărat că ele nu au fost instituite în toate aceste 40% de şcoli, dar procesul se extinde cu ritmuri bune.”
