Copii cu nevoi speciale mai caută un loc în şcoală

Pentru mulţi copii cu dizabilităţi din localităţile rurale viaţa ar putea să prindă culoare, dacă ei ar merge la şcoală împreună cu semenii lor şi ar avea acces la instituţiile de menire socială din sat. Deocamdată, cei mai mulţi copii cu nevoi speciale şi părinţii lor îşi duc traiul rămaşi singuri faţă în faţă cu problemele, care, de multe ori, le depăşesc puterile de a le face faţă.

Eufrosinia Ştirbu din satul Brăviceni, Orhei, este ţintuită de mică întrun scaun cu rotile. La insistenţa părinţilor, fata a fost instruită la domiciliu. Numai că instruirea a durat foarte puţin şi ea nu a reuşit să înveţe a scrie şi a citi, spune mama fetei, Maria Cazac, îngrijorată că fiica ei, care a împlinit de curând 16 ani, nu va mai putea fi instruită în programul şcolar obligatoriu:

„Aici la şcoală eu nici n-am pretins să meargă, pentru că toţi copiii sunt sănătoşi, are să se ducă la şcoală şi or să râdă de ea. Pe de altă parte, cum să o ducem pe glod, ori aşa cum e prăpădul acesta de soare acum, cum să scoţi copilul? Eu am umblat să vină s-o înveţe acasă, şi ne-au zis că gata , ea este ieşită din vârsta de şcoală, 16 ani a împlinit în februarie, da ei vin acasă numai pentru clasele primare.”

Vlăduţ Bucur din aceeaşi localitate va împlini în curând 12 ani. Deşi ar fi trebuit să fie în clasa a cincea, din cauza unei afecţiuni psihice, băiatul a rămas în afara şcolii. A mers în clasa 1 doar câteva luni, după care a fost trecut cu studiile la domiciliu şi apoi abandonat de profesori. Ultima încercare de a-l înscrie la şcoala din sat e eşuat în septembrie 2011. Părinţii i-au cumpărat ghiozdan şi costum nou, însă administraţia şcolii nu l-a primit. Maria Bucur, mama băiatului, spune că ar face orice să-şi vadă copilului în “rând cu lumea”, dar la moment nu mai ştie unde să se adreseze după ajutor:

„Directoarea mi-a spus că nu se poate să-l înscrie la şcoală. Au venit învăţătoarele acasă, o lună una, o lună alta, şi tot aşa, de câteva ori s-au schimbat, dar nu l-am văzut niciodată să fie agresiv, invers, se scula de dimineaţă să înveţe...”

Directoarea gimnaziului din localitate, Raisa Maţenco, ne-a spus cu mândrie că anul acesta nu a avut niciun copil neşcolarizat. Când am întrebat-o despre copiii cu dizabilităţi din sat, a recunoscut că mai există copii care nu merg la şcoală, dar a precizat că ei au fost instruiţi la domiciliu. Referindu-se la cazul lui Vlăduţ Bucur, directoarea gimnaziului a confirmat că băiatul a fost exmatriculat din şcoală, dar a ţinut să precizeze că decizia s-a făcut în baza hotărârii comisiei de evaluare medico-psihopedagogică de la Orhei:

„Dreptul acesta îl oferă comisia medico-pedagogică şi a fost decizia de a fi exmatriculat din rândul elevilor. Asistenţa socială s-a implicat în rezolvarea problemei acestui copil, dar cu comportamentul lui în şcoala de masă este imposibil.”

Totuşi directoarea a recunoscut că profesorii care l-au învăţat câteva luni la domiciliu pe Vlăduţ nu prea au rezistat:

„Au fost cazuri când învăţătorii n-au suportat la instruirea la domiciliul şi din această cauză au fost schimbaţi, din punct de vedere psihologic nu au putut suporta”.

Poate din această cauză Vlăduţ nici nu a făcut progrese la învăţătură, ne-am întrebat. Cert este că în ultimul an administraţia şcolii nu s-a interesat de soarta copilului.

Asistentul social Violeta Cojocar, care face parte din echipa mobilă din Orhei, structură creată acum doi ani pentru a identifica copiii cu nevoi speciale şi a evalua necesităţile lor, spune că Vlăduţ poate să se integreze în şcoala din localitate şi este de neînţeles de ce până la moment nu este acceptat:

„Nu vedem aici probleme ca să se ducă la şcoală, pentru că el merge, el scrie tot, dacă îi dai tema pentru acasă el o face. Da, el nu cunoaşte programul pentru vârsta lui, vă daţi seama el trebuia să fie acum în clasa a şasea, nu pentru că nu are capacităţi, ci pentru că nu a fost învăţat. Noi ne zbatem foarte mult să-l ajutăm”.

Asistenta socială promite că va încerca în vara aceasta cel puţin să obţină reevaluare a dosarului lui Vlăduţ la comisia medico-psihopedagogică, astfel încât copilul să fie înscris în toamnă la şcoala din sat.

Din iulie anul trecut, în R.Moldova este în vigoare un Program naţional de dezvoltare a educaţiei incluzive pentru anii 2011-2020. Documentul obligă toate instituţiile de învăţământ să deschidă clase inclusive. Valentin Crudu, şef de direcţie la Ministerul Educaţiei, recunoaşte că există încă multe bariere în ce priveşte incluziunea educaţională a copiilor cu dizabilităţi, dar precizează că pentru fiecare copil cu nevoi speciale trebuie create condiţii să poată învăţa în şcoala din localitate. Pentru aceasta, din septembrie 2012, către fiecare instituţie în care vor fi înmatriculaţii copii cu dizabilităţi vor fi redirecţionate surse financiare pentru a acoperi nevoile eduicaţionale ale acestora, aprecizat Valentin Crudu:

„Noua formulă de finanţare per elev va permite să acordăm școlilor în care vor învăța și copii cu dizabilități un suport financiar mai mare, deoarece şi cheltuielile lor vor fi mai mari. În toate instituţiile de acest fel vor fi angajate cadre didactice de sprijin şi vor fi organizate activităţi de recuperare.”

Potrivit datelor UNICEF Moldova, pe parcursul ultimului an 420 de copii cu dizabilităţi au fost integraţi în 70 de şcoli de educaţie generală. În vara aceasta primii 39 de copii cu dizabilităţi au absolvit gimnaziul, fiind atestaţi la fel ca şi ceilalţi elevi.