Drepturile copilului: Sărăcia şi justiţia merg mînă în mînă

Cum a fost anul 2011 pentru copii din Republica Moldova? Aflăm imediat de la invitata Europei Libere, dna Alexandra Yuster, reprezentanta UNICEF în Republica Moldova.

Europa Liberă: Doamna Yuster, anul 2011 cum a evoluat la capitolul apărarea drepturilor copilului?

Alexandra Yuster: „În 2011, UNICEF a văzut mai multe progrese reale în educaţie, sănătate, protecţia copilului, însă credem că ar trebui să li se acorde o atenţie sporită copiilor cărora noi le spunem „invizibili”, care riscă să rămână în urma acestui progres.”

Europa Liberă: Cînd spuneţi copii „invizibili”, la ce vă referiţi?

Alexandra Yuster: „Sunt copiii care nu se regăsesc în statistici. Suntem îngrijoraţi pentru soarta copiilor cu dizabilităţi, copiilor romi, celor impuşi să muncească şi, desigur, copiilor din regiunea transnistreană.”

Europa Liberă: Şi în acest caz, ce rămâne de făcut pentru anul viitor?

Alexandra Yuster: „Pe viitor ne-am dori să avem statistici mai bune, care să includă şi aceşti copii invizibili, ca reformele care au fost iniţiate să continuie. Sperăm să existe cît mai multe şcoli „prietenoase” copiilor, adică şcoli în care profesorii predau materia pe înţelesul elevilor, şcoli în care merg şi copii cu dizabilităţi. Suntem mulţumiţi că guvernul a adoptat programul de dezvoltare a educaţiei incluzive, ceea ce înseamnă includerea copiilor cu dizabilităţi în clase obişnuite şi asigurarea accesului la educaţie pentru toţii copii.

De asemenea, în 2011 a scăzut numărul copiilor care cresc în instituţii rezidenţiale. Astăzi sunt cu 1500 mai puţini în internatele din ţară, decît erau anul trecut, adică vorbim despre o reducere cu 21%. Ştiu că foarte mulţi părinţi sunt îngrijoraţi de felul în care va evolua reforma structurală, aşa numita reforma de „optimizare şcolară”. Ştim că Ministerul Educaţiei şi primăriile din ţară depun eforturi ca în procesul de optimizare să se ţină cont în primul rînd de interesele copiilor.

UNICEF crede că reforma structurală este binevenită, însă trebuie făcută cu mare atenţie. În septembrie am fost în Călăraşi ca să văd cum evoluează lucrurile. Am întâlnit părinţi care au acceptat ca micuţii lor să mergă la şcolile în alte localităţi, pentru că au înţeles că cei mici vor avea parte de condiţii de studii mai bune.

Marea provocare pentru 2012 vor fi copiii care sunt, în continuare, nevoiţi să muncească pentru a-şi ajuta familiile. Fără susţinere şi încurajare, aceştia vor fi tentaţi să nu meargă la şcoală, ci la muncă.”

Europa Liberă: În regiunea transnistreană cum au evoluat lucrurile? Or, recent, Asociaţia Promo-Lex, care se ocupă de apărarea drepturilor omului în Transnistria, susţinea că la capitolul drepturilor copilului situaţia în regiune a regresat?

Alexandra Yuster: „În ceea ce priveşte situaţia copiilor din regiunea transnistreană, trebuie să înţelegem că, din păcate, sunt foarte multe lucruri pe care nu le cunoaştem, sunt foarte puţine date statistice. UNICEF încearcă să conlucreze cu autorităţile de acolo pentru a le convinge să participe la studiile pe care le facem în toată ţara. În 2000 chiar au acceptat să lucreze cu noi, dar anul acesta, în cadrul unui studiu privind situaţia copiilor, care se află acum în proces de elaborare, iniţial au vrut să participe, însă apoi au refuzat. În acest caz au avut de pierdut copiii din regiunea transnistreană, deoarece autorităţile de acolo au mai puţine date despre situaţia lor.

Cu toate acestea, vedem şi o luminiţă la capătul tunelului, am instruit asistenţii medicali din regiune, ceea ce ne face să credem că situaţia privind drepturile copiilor se poate îmbunătăţi, însă, din păcate, nu avem date exacte despre impactul acestor instruiri. Ştim că s-a dublat numărul cazurilor de infectare cu virusul HIV în rîndul adolescenţilor, este vorba de 11 cazuri în comparaţie cu 6 cazuri depistate anul trecut.

În ceea ce priveşte justiţia în regiunea transnistreană, ştim că rata detenţiei în regiune este mai înaltă decît în restul ţării. Totuşi, din cauza lipsei evidenţei statistice ne este foarte greu să constatăm, dacă situaţia privind drepturile copiilor a regresat sau, din contra, s-a îmbunătăţit.”

Europa Liberă: Potrivit unui studiu UNICEF, unul din cinci cetăţeni ai Republicii Moldova consideră că micuţii cu dizabilităţi ar trebui să fie plasaţi în instituţii speciale. Cum poate fi schimbată mentalitatea oamenilor, astfel încît cei mai neajutoraţi să nu fie discriminaţi?

Alexandra Yuster: „Copiii cu dizabilităţi sunt, în primul rînd, copii. Ei sunt ca fiecare dintre noi. Toţi suntem diferiţi, vorbim diferit, arătăm altfel, de aceea aceşti copii trebuie văzuţi ca persoane individuale şi nu ca o problemă. De obicei, oamenii se tem de ceea ce nu înţeleg. Exemple pozitive sunt oriunde în jurul nostru. Părinţii, persoanele care îngrijesc copiii cu dizabilităţi sunt cei care fac diferenţa, cei care păstrează copiii în familii, luptă pentru drepturile lor şi merg mîndri pe stradă alături de ei. Am văzut mulţi asemenea părinţi în Moldova şi ei au toată admiraţia mea.

Profesorii, de asemenea, pot contribui la îmbunătăţirea situaţiei copiilor cu dizabilităţi, promovînd mesaje pozitive. Dacă într-o şcoală obişnuită merg şi copii cu dizabilităţi, iar unii părinţi sunt nemulţumiţi de acest lucru, profesorii sunt cei care ar trebui să „educe” aceşti părinţi. De asemenea, medicii ar trebui să-i încurajeze să facă faţă provocării de a avea un copil cu dizabilităţi, evitînd, în primul rînd, recomandarea să plaseze copilul într-un internat.”

Europa Liberă: Dna Yuster, sărăcia şi lipsa unei justiţii corecte au legătură cu încălcarea drepturilor copilului?

Alexandra Yuster: „Fără îndoială că au o legătură. Însă vreau să spun că nu trebuie să fii sărac ca să ţi se încalce drepturile, sunt copii care provin din familii foarte bune, dar care sunt abuzaţi. Sărăcia însă poate avea o influienţă negativă asupra situaţiei drepturilor copiilor.

Am să vă dau un exemplu. Recent am fost în satul Schinoasa din Călăraşi. Acolo am întâlnit o tînără de 24 de ani care avea grijă de fetiţa ei, de sora ei mai mică şi de cîţiva verişori, în total – 5 copii. Din păcate, ea nu ştie să citească şi să scrie bine, acest lucru îi împovărează situaţia şi afectează şi copiii pe care îi creşte, pentru că nu poate să îi asiste şi nu are acces la informaţia care ar ajuta-o, cum ar fi, de exemplu, recomandările unui medic sau ajutor la temele pentru acasă. Acest lucru afectează drepturile acestor copii.

Este important să recunoaştem că sărăcia şi justiţia merg mînă în mînă atunci cînd vorbim despre drepturi. Apreciem efortul guvernului de a micşora numărul copiilor pedepsiţi cu închisoarea în cazul în care au comis o infracţiune. Ţinînd un copil în închisoare pentru cîţiva ani nu va ajuta pe nimeni. Copii comit infracţiuni nu pentru că ar fi criminali, ci pentru că mediul în care cresc îi predispun la asta - fie din cauza sărăciei , fie că nu au alături pe cineva care să lea dea un sfat la timp,tocmai de aceea ei merită o a doua şansă şi o pedeapsă din care să înveţe, cum ar fi munca în folosul comunităţii, dar nu privaţiunea de libertate.

Ne bucurăm că în Strategia de Reformare a Justiţiei a fost introdus un capitol despre protecţia drepturilor copiilor, care se referă inclusiv la copiii aflaţi în conflict cu legea.”

Europa Liberă: Sunt decalaje imense intre situaţia copiilor de la sate şi cei de la oraşe, nu ma refer doar la drepturile omului. Cum poate fi acest decalaj micşorat?

Alexandra Yuster: „Diferenţa între situaţia copiilor de la sate şi cei de la oraş este foarte mare şi decalajul este în continuă creştere. Avem nevoie de investiţii mai mari în regiunile rurale, astfel încît toţi copii să aibă acces la servicii medicale şi de educaţie. De asemenea, avem nevoie de profesori bine instruiţi şi părinţi care au un mai mare acces la informaţie. Sunt doar cîteva dintre lucrurile care pot îmbunătăţi situaţia copiilor de la sate.”