Val Butnaru: „Dacă îmi aduc aminte de anul 96, când am început, pentru prima dată am fost într-un staff de ăsta şi am răspuns de imaginea lui Mircea Snegur, care candida la postul de preşedinte. Parcă ne puneam, totuşi, alte obiective în faţă şi parcă voiam să ridicăm ştacheta un pic mai înalt. Şi parcă voiam ca formele şi metodele cu care lucrăm să fie mai curăţele şi mai „evropeneşti”.
Pe de altă parte, campania electorală, care, sub acest aspect al imaginii, care se derulează acum, pe lângă faptul că este una leşinată şi anostă din partea unor concurenţi electorali, este una agresivă, mincinoasă de-a dreptul. Şi, culmea, se pare că această metodă o să aibă succes aici. De ce zic asta? Indiferent cât de mult s-ar strădui echipele de image-maker să ţină cont de tot felul de teorii, citite de prin manualele respective, sau să vadă cât mai multe filme despre ce făceau alte echipe mult mai bune în alte părţi ale lumii, oricum rezultatele nu sunt influenţate într-o manieră sensibilă, aşa cum se întămplă în Occident.
La noi lumea priveşte aceste clipuri, totuşi, cu anumită doză de anemie, cu anumită doză de indiferenţă. Oamenii de la noi încă nu fac diferenţa dintre un desen animat şi un clip publicitar în campania electorală. Un mesaj, sau un răspuns, un răspuns ingenios încă nu motivează alegătorul să-şi revadă poziţiile. Încă suntem sub zona adormirii profunde în această privinţă.”
Europa Libera: Vreau să fac apel la meseria dumitale de dramaturg. Campania este, de fapt, un teatru, când şi actorii în scenă, şi spectatorii în sală îşi dau seama că e un spectacol. Pe durata spectacolului ne prefacem că ne auzim unii pe alţii, după aia ieşim din teatru şi ne vedem de treaba noastră. Aşa se întâmplă acum?
Val Butnaru: „Campania este un teatru. Este un spectacol, aşa cum spectacol şi teatru este întreaga noastră viaţă şi fiecare dintre noi îşi joacă rolul. Depinde cum îl joacă – îl joacă bine, sau fals. Nu trebuie să ne ascundem după deget şi să spunem, că domnule, politicienii sunt ipocriţi şi promit multe şi mărunte. Asta este filozofia oricărei campanii electorale. Problema este, că trebuie să fii cât de cât de onest şi să faci bine meseria. Şi punându-l pe actorul politic în scenă ca să-şi joace partitura, sigur că trebuie gândită foarte bine această piesă, în care bagi personajele. Sigur că trebuie scrisă dramaturgic, trebuie scrisă corect. Sigur că trebuie măsurat totul cu milimetru şi gândit, lăsate lucrurile cele mai importante, pentru punctul culminant, pentru dezlegare şi final.”
Europa Libera: Dar asta e manipulare.
Val Butnaru: „Dar unde nu este manipulare? În general, paradoxal, dacă vă uitaţi la orice campanie electorală, din orice ţară a lumii, n-o să încetaţi să vă minunaţi de naivitatea omului, oamenilor şi a omenirii. De fiecare dată vin politicienii, le promit câte ceva, trec patru ani, nu se întâmplă nimic din cele promise. Vin alte alegeri, vin alţi politicieni, eventual aceiaşi, promit eventual aceleaşi lucruri şi noi iarăşi îi votăm. Asta nu e manipulare? Este. Problema este, că nouă ne place această manipulare. Într-un spectacol jucat într-un teatru adevărat acum noi suntem la fel manipulaţi. E o manipulare estetică, dacă vreţi, artistică. Nu văd mari diferenţe. Ne asumăm şi acţionăm pe propria răspundere, noi ne asumăm singuri această răspundere, introducând buletinul nimeni nu ne obligă, nu ne vină să ne pună pistolul la tâmplă. De ce facem acest lucru? Fiindcă răspunde acestei nevoi de a juca teatru. E un anumit context ludic în toată campania electorală. Oriunde ar fi. Şi manipulare, câtă manipulare este şi câtă nu depinde de gradul de informare a cetăţeanului. Dacă el este informat, credeţi-mă, că manipularea nu trece.”