Învârtita este numele unui cunoscut dans popular, în care cuplurile se rotesc pe loc, făcând pași mici ba la stânga, ba la dreapta. O adevărată frenezie a învârtitei pare să-i fi cuprins pe liderii celor două mari partide românești, Partidul Social-Democrat și Partidul Național Liberal. S-au atașat atât de mult unul de altul încât a trecut ceva vreme de când bat pasul pe loc, ținându-se strâns în brațe ca nu cumva să vină cineva să-i despartă. Ba chiar au ajuns la concluzia că învârtita, rebotezată rotativă, poate fi principiul pe baza căruia să se construiască viitorul guvern.
Ideea, totuși, nu e nouă, chiar dacă nu a fost aplicată până acum în sfera executivului. În anii ’80 ai secolului trecut, când partidul dădea cu țârâita benzină, genialul nostru conducător, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a avut măreața idee ca posesorii de automobile să meargă cu mașina, duminica, prin rotație: o duminică cei cu mașini cu numere fără soț, cealaltă duminică cei cu numere cu soț. De fapt, partidul comunist, și nu numai cel din România, acorda multă prețuire unui principiu organizatoric numit „rotația cadrelor”: acest principiu era foarte eficient întrucât permitea celor care luau la un moment dat puterea în partid să-i marginalizeze în posturi subalterne pe foștii lideri sau pe rivalii potențiali. Ideea cu alternarea prim-miniștrilor, o perioadă un social-democrat, o perioadă un liberal are, așadar, antecedente promițătoare în istoria noastră.
Confuzia politică actuală a dat naștere, pentru a putea fi descrisă, unor bizare acrobații lexicale. Așa a apărut, de exemplu, cuvântul flexibilizare, menit să caracterizeze atitudinea unui partid față de propunerile și reticențele celuilalt partid. Pentru alternanța premierilor s-a impus, deocamdată cel puțin, termenul – bizar - de rotativă, care li se va fi părut mai-marilor liberali și socialiști mai „intelectual” și mai subtil decât banalul „rotație”.
Fapt este că democrația noastră originală, pe care o profetiza acum trei decenii Ion Iliescu, atinge o treaptă superioară sub mandatul lui Klaus Iohannis: „România normală”, pe care o tot invoca actualul președinte, este pe cale să devină „România rotativă”.
Cine sunt oamenii care o înfăptuiesc ? Iată, de la PSD un veteran al rotației cadrelor, Sorin Grindeanu, pe care partidul l-a trimis acum câțiva ani la munca de jos pentru ca astăzi să-i dea funcții de mare răspundere. Alături îi sunt tovarăși de nădejde, Marcel Ciolacu, Paul Stănescu, Vasile Dâncu. La liberali – politicieni unul și unul: Florin Cîțu, Rareș Bogdan, Florin Roman, Alina Gorghiu. Și cum să nu se impună principiul „rotativei” când cei pe care i-am citat pot fi schimbați între ei, fără nicio pagubă dar, vai, nici fără vreun câștig ?
