România este „O țară fără cap, în care Florin Cîțu (premier interimar) sabotează orice negociere de criză, iar Klaus Iohannis (președinte) îl privește neputincios pe pokeristul iresponsabil pe care l-a instalat la partid și la guvern”. Descrierea îi aparține lui Cristian Pantazi, de la G4Media. În opinia lui, motivul comportamentului lui Cîțu e cât se poate de pedestru : vrea să-și păstreze postul de premier cu orice preț, pentru că numai așa poate rămâne (crede el) președinte al Partidului Național Liberal. Fără această asigurare, toate variantele de rezolvare a crizei politice, care a trecut déjà de două luni, l-ar lăsa pe Cîțu pe dinafară. Pantazi crede că tensiunea socială se acumulează deja, că dacă președintele Klaus Iohannis nu tranșează rapid situația sunt posibile proteste. Or, „o explozie socială, alimentată și de propaganda din Est, va spulbera o clasă politică aflată la cote de încredere periculos de scăzute. România e deja în fața unei situații de siguranță națională”.
Se teme dl Cîțu ca cineva să își bage nasul unde și-l băgase dl Nazare? Are ceva de ascuns?
Ioana Ene-Dogioiu, de la spotmedia.ro, vine cu o ipoteză nouă, de natură să facă și mai abscons totul. Ea își amintește că Florin Cîțu l-a schimbat brusc din funcție, la un moment dat, pe ministrul liberal al finanțelor Alexandru Nazare. „Dl Nazare a fost evacuat de azi pe mâine de la Ministerul Finanțelor după ce declanșase, potrivit propriilor declarații, un audit la Trezorerie. Unul care pare să-l fi băgat în panică pe fostul ministru al Finanțelor... Florin Cîțu”. Oare ministrul Nazare aflase ceva ce nu trebuia să știe ? Nu pare imposibil, de vreme ce în locul lui a fost numit rapid un prieten de încredere al lui Cîțu, Dan Vâlceanu. Ioana Ene-Dogioiu dezvoltă apoi o pistă extrem de abruptă și alunecoasă : „În decembrie trecut, dl Cîțu a luptat ca la Rovine să păstreze Finanțele, acum se luptă ca la Rovine ca ele să rămână la PNL, adică la sine însuși sau la prietenul Vîlceanu. Se teme dl Cîțu ca cineva să își bage nasul unde și-l băgase dl Nazare? Are ceva de ascuns? Este o luptă pentru păstrarea puterii sau a libertății?” O asemenea suspiciune, adăugată la scandalul legat de problemele cu justiția americană pe care le-a avut pe la 30 de ani actualul prim ministru interimar, o trimite pe jurnalistă la atribuțiile serviciilor secrete, care l-au informat sau nu pe șeful statului despre trecutul favoritului său. „Dacă situația nu ar fi de o asemenea gravitate ar putea fi chiar amuzant de urmărit cum dl Cîțu își bate joc de dl Iohannis. (…)Dar România este într-o situație critică(…). Așa că dl Iohannis ar trebui să găsească măcar acum o soluție pentru experimentul său politic inept scăpat de sub control”.
Andrei Pleșu declară în Dilema Veche că nu se simte capabil să propună „un diagnostic riguros” în actuala criză, pentru că „o mai mare bălmăjeală, un mai toxic ghiveci, o mai jenantă inconsistență ca acelea la care asistăm, de ceva timp, cu un amestec de perplexitate, furie și tristețe nu cred să mai fi trăit pe scena publică autohtonă de după dictatură”. „Și totul (mai scrie Pleșu) pe fondul unei crize globale și locale, care dislocă viața comunitară, omoară oameni, suspendă strictul necesar al unei subzistențe decente”.
